Firar și I‘tisam (Fuga și Adăpostirea)
Firar, care înseamnă literalmente a fugi de ceva, este folosit în Sufism pentru a desemna călătoria de la creație la Creator, adăpostirea de „umbră” în „original” și renunțarea la „picătura” de apă pentru a te scufunda în „ocean”. Mai mult, înseamnă nemulțumire față de bucata de sticlă (în care se reflectă soarele) și întoarcerea către […]
Halwa și ‘Uzla (Intimitate și Izolare)
Însemnând literalmente solitudine și trăit de unul singur, halwa și ‘uzla (intimitate și izolare) în contextul Sufismului denotă faptul că cel ce este la începutul călătoriei se va retrage pentru a-și dedica tot timpul pentru a se închina lui Dumnezeu sub îndrumarea și supravegherea unui maestru spiritual.[1] El sau ea caută curățirea de toate credințele […]
Hal și Maqam (Stare și Stație)
Hal (starea) denotă experimentarea în lumea interioară a sinelui a „suflărilor” care bat din tărâmurile de dincolo de lume și simțirea diferențelor dintre „noapte” și „zi”, precum și „seara” și „dimineața”, care apar în inimă. Cei care le înțeleg ca valuri alternative de bucurie și durere și de contracție și expansiune care invadează inima fără […]
Qalb (Inima)
În cuvintele lui Ibrahim Haqqi din Erzurum: Inima este casa lui Dumnezeu, Purific-o de tot ce există în afară de El, pentru ca Cel Atotmilostiv să poată coborî noaptea în palatul Său. Cuvântul qalb (inima) are două sensuri. Unul desemnează cel mai vital organ al corpului, care este situat în partea stângă a pieptului. În […]
Huzn (Tristețe sau întristare)
Sufiții folosesc cuvântul huzn (tristețe) ca opusul bucuriei și fericirii și pentru a exprima durerea care decurge din conștiința responsabilității umane și devotamentul față de idealuri înalte. Fiecare credincios desăvârșit va continua să sufere această durere în funcție de gradul său de credință și va țese țesutul vieții cu „firele” tristeții pe „ghergheful” timpului. Pe […]
Khawf și Khashya (Frică și Reverență)
În Sufism, khawf (frica) denotă abținerea nu numai de la tot ceea ce este interzis, ci și de la fapte de la care este indicată abținerea. De asemenea, semnifică, ca opusul speranței sau așteptării, că un călător pe calea către Adevărul Suprem nu se simte în siguranță împotriva abaterii și, prin urmare, se teme că […]
Raja (Speranță sau Așteptare)
Pentru un sufist, Raja înseamnă să aștepte ca ceea își dorește din toată inima să se întâmple sau să apară, acceptarea faptelor bune și iertarea păcatelor. Speranța sau așteptarea, ambele bazate pe faptul că individul este singurul responsabil pentru greșelile și păcatele sale și că tot binele provine din și este din Mila lui Dumnezeu, […]
Zuhd (Asceza)
Zuhd, care înseamnă literalmente renunțarea la plăcerile lumești și rezistența în fața dorințelor trupești, este definit de sufiți ca indiferență față de poftele lumești, trăirea unei vieți austere, alegerea de a te abține de la păcat cu frica de Dumnezeu și disprețuirea aspectelor trupești și materiale ale lumii. Asceza este, de asemenea, descrisă ca renunțarea […]
Taqwa (Evlavie)
Taqwa este derivat din wiqaya, ceea ce înseamnă autoapărare puternică și evitare. Sufiții o definesc ca fiind protejarea de pedeapsa lui Dumnezeu prin îndeplinirea poruncilor Sale și respectarea interdicțiilor Sale. Pe lângă semnificațiile sale literale și tehnice, în cărțile religioase găsim semnificațiile pietății și ale fricii folosite în mod interschimbabil. De fapt, taqwa este un […]
Wara’ (Abstinența)
Wara’ este definit ca oprirea de la lucruri nepotrivite, inutile, abținerea strictă de la ceea ce este ilegal și interzis sau abținerea de la toate lucrurile îndoielnice pentru a nu comite cumva act interzis. Principiul islamic: Abandonează îndoielile și preferă ceea ce nu te face să te îndoiești[1] și zicala Profetică: Legitimul este evident și […]
‘Ibada, ‘Ubudiya și ‘Ubuda (Închinare, Slujire și Devotament profund)
Deși unii consideră închinarea, slujirea și devotamentul ca fiind sinonime, majoritatea învățaților și maeștrilor sufiți spun că aceste cuvinte au semnificații și conotații diferite. ‘Ibada (închinarea) înseamnă împlinirea poruncilor lui Dumnezeu în viața de zi cu zi și îndeplinirea obligațiilor de a fi slujitorul Său, în timp ce ‘ubuda (slujirea) este interpretată ca trăire cu […]
Muraqaba (Autosupraveghere)
Muraqaba a fost definită ca urmărirea, supravegherea, controlul și trăirea în conștiința de a fi sub supraveghere Divină constantă. Sufiții duc asta mai departe, definind-o ca statornicia inimii exclusiv pe Dumnezeu, abandonând orice atașament față de ceea ce este altul decât El, negând sufletului trupesc tot ceea ce este interzis, acționând cu certitudinea că Cunoașterea […]
Ikhlas (Sinceritatea sau Puritatea intenției)
Ikhlas a fost interpretat ca fiind drept, sincer și pur; să fii distant față de spectacol și ostentație în intenție și conduită; și să fii imun la orice întunecă sau murdărește inima. Puritatea intenției, sinceritatea în gândire, urmarea fără câștiguri lumești a relației cu Dumnezeu și loialitatea în slujirea față de Dumnezeu sunt, de asemenea, […]
Istiqama (Sinceritate)
Oamenii adevărului au interpretat istiqama (sinceritatea) ca evitarea oricăror abateri și extreme ca și ca traiul ca și cum ai fi pe urmele Profeților, credincioșilor, martorilor (adevărului) și cei drepți (în credință) în faptele religioase și în viața de zi cu zi. Versetul: Însă aceia care zic: „Domnul nostru este Allah!” şi apoi urmează calea […]
Tawakkul (Nădejde), Taslim (Predare), Tafwiz (Angajament) și Thiqa (Încredere)
Tawakkul (Nădejde), Taslim (Predare), Tafwiz (Angajament) și Thiqa (Încredere) sunt cei patru pași sau cele patru stații stații ale unei călătorii spirituale care începe cu încrederea în Dumnezeu sau bizuirea pe Dumnezeu, continuând în deplină conștientizare a neputinței și sărăcirii credinciosului în fața lui Dumnezeu și sfârșind prin a-și încredința toate treburile lui Dumnezeu Atotputernic […]
Khuluq (Natura bună)
Khuluq (natura bună), pe lângă faptul că înseamnă temperament, dispoziție și caracter, este un scop la care aspiră călătorul, deoarece este cea mai importantă dimensiune a creației. Pe scurt, această stație înseamnă că o persoană este caracterizată (echipată) cu calitățile sau modul de a acționa ale lui Dumnezeu. (De exemplu, Dumnezeu este Atotiertător; prin urmare, […]