LIMBAJUL INIMII ȘI GRAIUL STĂRII
Dacă exprimarea (beyanul) este o cheie, atunci lumea deschisă de lumina acelei chei se numește inimă. Valoarea fiecărui cuvânt se măsoară prin legătura sa cu inima. În opinia mea, cele rostite prin limbă și buze nu sunt decât umbre ale declarației inimii. Totuși, limbajul inimii –considerat o reflexie a Cuvântului divin– poate fi înțeles doar […]
IDEALUL DE A DA VIAȚĂ
Adevărata valoare a vieții se adâncește și se spiritualizează prin idealul de a da viață; ea capătă o dimensiune care se ridică la nivelul existenței celor cerești. A trăi legat de un asemenea țel suprem înseamnă a transforma viața personală într-o existență cu mai multe straturi, încredințată viitorului și veșniciei; îi conferă o asemenea profunzime, […]
PUTREZIREA LĂUNTRICĂ ȘI CĂILE DE ÎNDREPTARE – 3
Prima treaptă a acelui binecuvântat „ba‘sü ba‘de’l-mevt” (înviere după moarte) în această privință ține de realizarea relației dintre Dumnezeu și creatură; de stabilirea corectă a locului nostru în existență ca oameni; de citirea fără greș a naturii umane ca pe un rezumat și folosirea ei ca o lentilă, ca un observator pentru contemplarea cosmosului; de […]
PUTREZIREA LĂUNTRICĂ ȘI CĂILE DE ÎNDREPTARE – 2
Faptul ca omul să se citească pe sine însuși prin reflecție și meditație serioasă, să se evalueze corect și, prin aceasta, să-L cunoască pe Unicul Adevăr și să se îndrepte spre El, este o cale și o metodă vitală. Cu o asemenea perspectivă și cu credința și cunoașterea ce îi sunt dăruite prin această perspectivă, […]
PUTREZIREA LĂUNTRICĂ ȘI CĂILE DE ÎNDREPTARE – 1
Astăzi întreaga omenire se află, în diferite grade, într-o stare de așteptare; oamenii își petrec zilele și nopțile cu speranța unei lumini, a unei raze. Atât de multe priviri sunt îndreptate necontenit spre orizont, pierzându-se în visuri cu silabe de „zori adevărați” (fecr-i sâdık); iar la fiecare fulger ce luminează răsăritul, se lasă cuprinși de […]
PARANOIA
Paranoia, ca fenomen psihiatric, este o boală cronică a sufletului care afectează judecata, gândirea echilibrată și capacitatea de a lua decizii conforme cu rațiunea. La psihopații care manifestă trăsături paranoice se remarcă mai ales patru aspecte: În cele din urmă, aceste deviații și deformări intelectuale devin parte a firii sale: se lasă purtat din delir […]
ÎMI E MILĂ
Sentimentul de milă este vibrația inimii și a sufletului, pornită dintr-o emoție profundă de compasiune. Sub un anumit aspect, el există în toate ființele vii ca o manifestare a Numelor divine „Rahmân”, „Rahîm”, „Hannân”, „Mennân”… însă, în dimensiunile sale cele mai adânci, este un dar divin specific omului. Prin acest har extraordinar, omul – dacă […]
CEI CARE S-AU ÎNVĂLUIT ÎN AUREOLĂ PRIN CONFRUNTAREA CU SINE – 5 (ÜVEYS EL-KARANÎ)
Üveys el-Karanî era unul dintre „cei apropiați de Dumnezeu” (akrabü’l-mukarrabîn), un om „arătat cu degetul” prin legătura sa cu Dumnezeu și sensibilitatea sa islamică. El trăise în epoca luminii, văzuse ceea ce trebuia văzut și se regăsise în cercurile aureolei; era norocos, cel mai norocos dintre cei norocoși prin darurile cu care fusese onorat. Deși […]
CEI CARE S-AU ÎNVĂLUIT ÎN AUREOLĂ PRIN CONFRUNTAREA CU SINE – 4
Imamul, cu fruntea mereu la pragul porții de bunătate, cu ochiul inimii la fereastra pătrunderii lăuntrice și cu ritmurile inimii bătând „Hu, Hu” în așteptarea apropierii de Dumnezeu, exprima o altă cale de orientare. Prezenta lui Dumnezeu cânturi de fidelitate și statornicie atât de profunde, încât cei apropiați din cer și de pe pământ ascultau […]
CEI CARE S-AU ÎNVĂLUIT ÎN AUREOLĂ PRIN CONFRUNTAREA CU SINE – 3
Alături de atâtea temeri și neliniști, nu puține au fost și momentele în care, cu un profund sentiment de speranță, el spunea: „O, Stăpân al generozității mele!” și inima sa își schimba ritmul prin trăirile de recă. Procedând astfel, prin atitudinea sa asemănătoare cu ridicarea din plecăciunea profundă în picioare, la cuvântul plin de speranță […]
CEI CARE S-AU ÎNVĂLUIT ÎN AUREOLĂ PRIN CONFRUNTAREA CU SINE – 2
Imamul, care și-a continuat mereu suspinele și gemetele la o adâncime aparte, le-a rostit și prin aceste cuvinte de smarald: „O, Doamne, eu nu sunt primul care, după ce și-a petrecut viața pe văile răzvrătirii, s-a întors spre Tine cu o pocăință sinceră și a atins mânerul ușii îndurării Tale, așteptând privirea plină de milă […]
CEI CARE S-AU ÎNVĂLUIT ÎN AUREOLĂ PRIN CONFRUNTAREA CU SINE – 1
Izvorul de har a fost Trimisul lui Allah (sallallahu aleyhi ve sellem); iar urmașii Săi, care au simțit și au trăit aceleași trăiri, nu au lipsit niciodată. Cei care, cu ochii și inimile lor, au trăit mereu încântați de contemplarea Lui, înfiorați de bucuria de a se învălui în acea „aureolă”, au privit mereu spre […]
CONFRUNTAREA CU SINE ÎN AUREOLĂ – PRIMA VERIGĂ (4)
Iubitul lui Allah, Muhammed Mustafa (sallallahu aleyhi ve sellem); iar prietenul apropiat al lui Allah era Aliyyü’l-Murtazâ. Încă din clipa în care și-a deschis ochii spre viață, viitorul „leu al lui Dumnezeu”, cuceritorul de la Hayber, viitor ginere al Stăpânului, s-a ridicat ca un monument al curăției, fără să îngăduie vreo pată asupra sa. Istoria […]
CONFRUNTAREA CU SINE ÎN AUREOLĂ – PRIMA VERIGĂ (3)
Acum, în aureolă, se află Hazreti Osman, „cel cu două lumini”, pe al cărui chip strălucea lumina lui Rahman asemenea soarelui. Atitudinea, gândirea, adâncimea lăuntrică și, în acea profunzime, ecoul suspinelor străbunilor săi, asemenea glasului Profetului – câteva picături pentru mine, cel lipsit de loialitatea cuvenită nivelului său!.. În universul său de simțire și gândire […]
PRIMA VERIGĂ A AUREOLEI ÎN CONFRUNTAREA CU SINE – 2
Acea personalitate era Hazreti Omar (radiyallahu anh), soarele luminii dreptății. Acest om monumental, steaua luminoasă a drumului profeților, era extrem de sensibil în a urma linia celor mai apropiați de Dumnezeu; pe pământ se afla umăr la umăr cu cei cerești, iar prin viața sa a inimii și a spiritului atingea profunzimi care stârneau admirația. […]
PRIMA VERIGĂ A AUREOLEI ÎN CONFRUNTAREA CU SINE – 1
El (sallallahu aleyhi ve sellem) era asemenea unui soare; prin răsăritul său s-au luminat veacurile, iar toate stelele au devenit invizibile. El era un „soare al soarelor” care lumina, și un „lună strălucitoare” care, odată apărută cu haina existenței sale în lume, forma în jurul ei o aureolă plină de lumină. Cei care alcătuiau această […]