Întrebare: În Coran se arată că: „Allah și-a arătat bunăvoința față de credincioși, trimițându-le un profet chiar din mijlocul lor, care să le recite versetele Sale, să-i curățească și să-i învețe Cartea și Înțelepciunea, chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată” (‘Al-’Imran 3:164). Ați putea explica versetul cu privire la atributele nobilului Profet menționate aici?
Răspuns: La începutul versetului, Dumnezeu Cel Atotputernic atrage atenția asupra unei importante binecuvântări și generozități. Faptul că Dumnezeu nu a trimis un înger din cer, ci un om dintre oameni, care s-a născut ca fiu al părinților săi, la fel ca restul, denotă harul lui Dumnezeu față de omenire. Este o binecuvântare faptul că acest Mesager uman împărtășește aceleași sentimente și gânduri cu oamenii, i-a îndrumat pe calea care duce la Dumnezeu, a ieșit în prim-plan atunci când au avut nevoie de un lider, le-a arătat în cel mai bun mod cum trebuie să fie un conducător … pe scurt, i-a îndrumat pe oameni în orice domeniu al vieții, în orice moment în care ar putea avea nevoie. Trimiterea unui astfel de Mesager ca ființă umană din rândul oamenilor este o onoare extraordinară! Cum pot credincioșii să rămână indiferenți la o astfel de binecuvântare? Prin urmare, este necesar să aducem mulțumirile cuvenite.
După aceea, versetul afirmă că Trimisul lui Dumnezeu, pacea și binecuvântările fie asupra sa, le recită revelațiile lui Dumnezeu. De remarcat că cuvântul arab folosit aici este „tilawah” (recitare) în loc de „qira’ah”, „ard” sau „taqdim”. „Tilawah” înseamnă recitare repetată și continuă. Faptul că verbul este folosit la timpul mudari pune și mai mult accentul pe continuitate, ceea ce transmite semnificația verbului la timpul prezent simplu. În consecință, dacă privim acest subiect în legătură cu viața sa binecuvântată, putem desprinde următorul mesaj: pentru a nu vă lăsa să vă simțiți desconsiderați de obișnuință, el comunică constant versetele lui Dumnezeu într-un stil coranic, prezentând subiectele din perspective noi. Pentru a vă ține în viață din punct de vedere spiritual, el vă prezintă lucrurile din nou și din nou în diferite forme. Există și un alt înțeles care poate fi derivat: Așa cum Prințul celor două lumi a recitat versetele lui Dumnezeu în timpul vieții sale, el va continua să facă acest lucru și după trecerea sa în neființă. Acest mesaj poate fi interpretat ca o aluzie la faptul că Coranul va fi protejat în continuare. Este posibil să înțelegem acest argument în legătură cu bunătatea lui Dumnezeu menționată la început. În plus, El nu numai că manifestă această bunătate, dar vă și curățește. Curățirea voastră spirituală, în special prin renunțarea la atitudinile arogante și la atitudinea de a vă considera mereu vinovați – apoi desăvârșirea inimii voastre și peregrinarea liniștită pe culmile de smarald ale inimii… toate acestea depind de curățirea pe care El o face, care devine posibilă datorită mesajului Divin.
Contemplarea existenței din orizontul înțelepciunii
Mesagerul lui Dumnezeu ne învață Cartea și înțelepciunea. Prima și cea mai importantă învățătură a sa este Cuvintele miraculoase ale Coranului. Versetele Coranului sunt exponentul, dovada limpede și interpretul fără echivoc al operelor lui Dumnezeu. Recitându-le continuu, Trimisul lui Dumnezeu a străpuns vălurile de desconsiderare pricinuite de familiaritate.[1] El îi înduplecă pe toți să vadă fenomenele în raport cu adevărurile lor subiacente, laturile metafizice și profunzimile spirituale. Totodată, el vă învață înțelepciunea. Înțelepciunea are sensuri diferite. Dintr-un punct de vedere, înseamnă a dobândi o înțelegere a adevărului interior și subiacent al fenomenelor. Pe de altă parte, înțelepciunea înseamnă să înțelegi înțelepciunea și scopurile pentru care Dumnezeu a creat universul și omenirea și să vezi că totul în acest univers este pus la locul potrivit și că nu există nimic fără rost. O altă semnificație a înțelepciunii este Sunna, sau tradiția nobilului Profet. Toate subiectele concise din Coran, care este plin de exemple de înțelepciune pentru a face rațiunea să o confirme, sunt expuse prin Sunna, fie că sunt legate de viața individuală, de viața socială sau de Viața de Apoi.[2] Întrucât Prințul Virtuții, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a lămurit afirmațiile concise, absolute sau generale ale revelației Divine, astfel încât să nu existe neclarități, unii au interpretat „cartea și înțelepciunea” menționate în verset ca fiind Coranul și, respectiv, Sunna.[3] La sfârșitul versetului, se menționează „chiar dacă au fost mai înainte în rătăcire învederată”. Până în momentul în care aceste binecuvântări ale lui Dumnezeu s-au revărsat asupra voastră, erați în rătăcire vădită. O puteți numi rătăcire prin faptul că ați fost lipsiți de Coran, de curățire, de revelația Divină și de înțelepciune, sau rătăcire prin materialism și naturalism, ceea ce înseamnă atribuirea lucrărilor lui Dumnezeu naturii. Cum cei nefericiți, lipsiți de înțelepciune, privesc totul din perspectivă materială, rațiunea lor este redusă la nivelul ochilor. Cu toate acestea, vederea fizică este oarbă în ceea ce privește spiritualitatea. Așadar, Coranul înlătură vălul și descoperă adevărul cu privire la toate lucrurile. Cu alte cuvinte, Coranul nu se limitează la o simplă privire, ci oferă înțelegere. Nu se mulțumește cu simplul raționament, ci supune rațiunea poruncii inimii și o încredințează balanței valorice a inimii. Astfel, veți fi capabili să înțelegeți lucrurile în adevărata lor natură și semnificație. Cu alte cuvinte, sunteți pregătiți să observați fenomenele din orizontul înțelepciunii.
Toate acestea sunt doar câteva fărâme din împărăția sa spirituală. Pacea și binecuvântarea să fie asupra lui, atât cât ne permite profunzimea rațiunii și nemărginirea inimilor noastre. Fie ca Dumnezeu să nu ne lipsească de împărăția Trimisului Său în această lume și nici în cea viitoare.
[1] Nursi, The Words, p. 155
[2] Sunan at-Tirmidhi, Fazailu’l-Qur’an, 14; Darimi, Fazailu’l-Qur’an, 1
[3] At-Tabari, Jamiu’l-Bayan, 1/557; Al-Baghawi, Ma’alimu’t-Tanzil, 1/116–117
