Începutul oricărei fapte bune sau lucrări benefice este important pentru că este primul pas pe o cale care sperăm că va duce către un final fructuos. Cu toate acestea, momentul respectiv este doar un început; un început și atât nu este suficient pentru continuitatea binelui. Există atât de multe începuturi bune care nu ajung să înmugurească primăvara, ci sunt îngropate în istorie, lăsând în urmă vise frânte. Fiecare călătorie sau acțiune care înflorește spre existență și zâmbește vieții are nevoie de alte dinamici pozitive pentru a-și realiza propria identitate și a deveni un copac care dă roade și își menține traiul. Cea mai importantă dintre aceste dinamici este voința și lupta pentru actualizarea sinelui. Totul este menținut în viață prin actualizare; atunci când actualizarea încetează, încep decăderea și descompunerea, iar un efort cândva promițător devine ca un corp inert căruia i-a fost luat sufletul.
Cel mai important lucru este înțelegerea corectă a actualizării sinelui. Auto-actualizarea sau reînnoirea de sine cu siguranță nu trebuie confundată cu o fantezie pentru reînnoire. Adevărata actualizare se realizează prin păstrarea purității seminței și a rădăcinii și prin sintetizarea unei întregi moșteniri de valori cu noi gânduri și înțelepciune adecvate epocii. Astfel, se pot atinge orizonturi mai clare de reflecție.
Actualizarea sinelui este un fenomen pur metafizic, o renaștere spirituală; dar trebuie să rămânem fideli valorilor sacre. Cu alte cuvinte, o renaștere profundă poate fi realizată doar cu eforturile spiritului, intelectului, sentimentelor și voinței care lucrează împreună. Folosirea la maximum a puterii spiritului, utilizarea impecabilă a cunoștințelor moștenite din trecut, deschiderea constantă în fața brizelor spirituale de inspirație, necăderea în capcana imitației oarbe și urmarea permanentă a unei metodologii rigide sunt câteva dinamici ale unei actualizări ideale.
Toți oamenii duc o viață impulsivă și energică în tinerețe. Odată cu maturitatea, totul își găsește locul potrivit și oamenii încep să ducă o viață modelată de o judecată sănătoasă și de rațiune. Dar, uneori, vine o etapă în viața omului în care sentimentele și gândurile își pierd culoarea și devin terne. Acest lucru nu înseamnă maturizarea caracterului; dimpotrivă, această stare exprimă pierderea spiritului lucrurilor care au însemnat cândva foarte mult pentru tine.
De fapt, astfel de transformări experimentate de oameni la nivel individual sunt valabile și pentru colectivități și comunități. În perioada lor de glorie, comunitățile puternice curg lin precum râurile. Ele strălucesc prin zâmbete largi în perioadele lor de tinerețe și maturitate, dar apoi încep să se stingă odată cu toamna vieții lor. Utilizându-și bine dinamica interioară, unele supraviețuiesc mult timp, iar altele mai puțin, dar toate se îndreaptă spre finalurile lor predestinate.
În acest sens, atât în viața privata și socială, ochii trebuie să caute culmile, aripile trebuie deschise pentru înălțarea către noi niveluri, iar noi trebuie să țintim către idealuri noi. Fără o asemenea determinare, aceste idealuri nu vor deveni niciodată realitate. Fără o astfel de hotărâre, stagnarea și dezintegrarea devin inevitabile. În persoana companionilor binecuvântați ai Profetului, Coranul îi cheamă pe credincioși la o astfel de renaștere: „Oare nu a venit încă timpul ca inimile celor care cred să se înmoaie cu umilință și să se supună (lui Dumnezeu pentru a lupta în cauza Sa) în fața Amintirii lui Dumnezeu (Coranul) și a ceea ce a coborât din adevăr (învățăturile divine)?” (al-Hadid 57:16).
Credincioșii care răspund pozitiv la această chemare trebuie să rămână entuziasmați în fața progresului astfel încât să fie protejați de providența divină, să rămână revigorați cât mai mult timp posibil și să nu se împotmolească. Ei trebuie să facă acest lucru astfel încât să nu fie duși în derivă de fiecare nou val de evoluție și metamorfoză.
Este posibil să vorbim cu o voce actualizată și să oferim lumii o înțelegere corectă a civilizației. Dar nu ar trebui să se creadă niciodată că realizarea acestui ideal depinde de factorul uman. Ci depinde de indivizii care gândesc, judecă, se bazează pe raționamente solide și experimentează; care au un cuvânt de spus în toate domeniile, de la științe la arte, de la tehnologie la metafizică; care caută modalități de a-și aprofunda cunoștințele cu privire la fiecare problemă care îi preocupă; care folosesc spiritul constructiv pentru a se actualiza pe sine fără a-și pierde respectul pentru Esența Divină și care se opun tuturor tipurilor de mentalitate îngustă. Aceste suflete viguroase, cu o voință de oțel, trebuie să continue să alerge pe calea deservirii umanității cu o dragoste nesățioasă pentru cercetare, o pasiune în continuă evoluție pentru cunoașterea lui Dumnezeu și o profunzime dincolo de orice înțelegere. Această carte transmite sentimentele și gândurile unei persoane care și-a dedicat viața pentru apariția unei astfel de generații și care suferă, în inimă și în minte, pentru acest ideal.
