Viața de Apoi va fi pentru tine mai bună decât prima! (Ad-Duha 93:4)
Surat Ad-Duha a fost revelată atunci când Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, trăia cele mai dificile zile în Mecca. Revelația nu mai fusese primită de ceva vreme. Umm Jamı̄l, soția lui Abū Lahab, venise la Mesager și îi spusese în batjocură „Nu-l văd pe stăpânul tău (Domnul). Poate te-a părăsit.”[1] Într-o astfel de atmosferă, Dumnezeu l-a mângâiat pe Trimisul Său[2] prin revelarea acestei sure, în care El spune: „Domnul tău nu te-a părăsit și nu te urăște! Viața de Apoi va fi pentru tine mai bună decât prima!” (Ad-Duha 93:4). Dacă acest verset este citit din perspectiva zilelor în care a fost revelat, sensul este: „Fiecare nouă zi va fi mai bună decât cea precedentă, iar viitorul îți va fi mai luminos decât prezentul.” De fapt, istoria stă mărturie că lucrurile s-au petrecut întocmai. Căci steaua sa ascendentă și harta misiunii sale străluceau din ce în ce mai puternic cu fiecare nouă zi. Versetele următoare și alte câteva sure care au fost revelate ulterior au făcut aceeași promisiune și au atras atenția asupra viitorului său luminos. De exemplu, capitolele din Coran Aș-Șarh (Deschiderea), care menționează o parte dintre favorurile pe care Dumnezeu le-a acordat Trimisului lui Dumnezeu, începând cu versetul: „Oare nu ți-am deschis ție pieptul?” (94:1), și A-‘Adiyat (Alergătorii), care începe cu: „Pe alergătorii gâfâind, ce scot scântei” (100: 1-2), care indică nu numai caii care aleargă gâfâind, ci și alte instrumente moderne precum tancurile și diverse alte blindate, au constituit importante izvoare de speranță pentru maestrul nostru, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa. Au devenit astfel, întrucât chiar și în prezent ne imaginăm în gând și în fața ochilor o istorie lungă și glorioasă și un viitor mai luminos pe care spiritul strălucitor al lui Mahomed le-a luminat și le va lumina.
În Surat Ad-Duha, puterea unei comunități pe tărâmul spiritualității care va da curs unei constrângeri și suferințe individuale se arată în trepte. În această sură există, de asemenea, muzică de tânguire. Dar în Surat A-‘Adiyat se pot auzi sunetele puternice, răsunătoare ale succeselor și triumfurilor în tărâmul fizic. Coranul alege cuvintele în funcție de semnificație și conținut într-o manieră atât de uimitoare încât celor care sunt conștienți de acest lucru nu le rămâne decât să treacă în extaz.
Stilul capitolului ad-Duha este unic și din perspectivă psihologică. De exemplu, Dumnezeu a deschis acest capitol jurând pe ziua luminoasă pentru a-Și consola Trimisul, iar apoi a jurat pe noapte. Prin urmare, atunci când recitim ad-Duha (Ziua luminoasă), simțim razele strălucitoare ale soarelui luminând lumea și suntem însuflețiți. Dacă noi putem simți această stare după paisprezece secole în mrejele unei prea mari familiarități, nu ne putem imagina în ce măsură a simțit-o conducătorul tuturor Profeților, pacea și binecuvântările fie asupra sa. Fie ca sufletele noastre să fie jertfite atât pentru cel care a simțit acest lucru, cât și pentru Cel care l-a făcut să simtă! De asemenea, prin versetul: „Viața de Apoi va fi pentru tine mai bună decât prima!”, Mesagerului i se reamintește că statutul său actual de Profet este mai bun decât perioada din viața sa anterioară acestuia și i se promite că fiecare clipă și zi nouă va fi mai bună decât cea precedentă; viitorul, în care Dumnezeu se va manifesta mai mult prin Puterea și Milostivirea Sa decât prin Înțelepciunea Sa, va fi mai luminos atât pentru Mesager, cât și pentru comunitatea sa, în comparație cu aceste zile de suferință; iar perioada de la Medina a Misiunii sale de Mesager – Dumnezeu știa cu siguranță dinainte că el va emigra în Medina – va fi martora unei mai ample primiri și răspândiri a Mesajului său în comparație cu perioada de la Mecca. Atmosfera existentă, aparent chinuitoare, care îl înconjoară va fi înlocuită cu o atmosferă plină de binefaceri și binecuvântări. Toate aceste promisiuni și multe altele, precum și promisiunea unui sfârșit fericit sunt făcute în primul rând celui fără de egal în timp și spațiu, pacea și binecuvântările fie asupra lui, și în al doilea rând urmașilor săi.
În consecință, prin versetul: „Viața de Apoi va fi pentru tine mai bună decât prima!”, se promite, de asemenea, atât Mesagerului, cât și comunității sale că vor trece de la o stare bună la una mai bună, de la un bine relativ la un bine mai mare, autentic, de la credință la practica acesteia, de la practică la o devoțiune și o conștiință mai profundă a lui Dumnezeu, de la suferință la plăceri nevinovate, de la necazuri la mulțumire și însuflețire și, în cele din urmă, de la lume la Paradis, fericirea veșnică, contemplarea lui Dumnezeu și obținerea veșnică a aprobării și a bunei Sale plăceri.
O, Doamne! Îți cerem iertare și supunere în urma judecății Tale cu privire la noi, liniștea vieții după moarte, plăcerea de a privi spre „Fața” Ta și zelul de a ne întoarce la Tine și de a ne întâlni cu Tine, O, Cel mai Milostiv dintre cei milostivi. Fie ca binecuvântarea și pacea lui Dumnezeu să fie asupra maestrului nostru Mahomed și asupra Familiei și Companionilor săi!
Și Domnul tău îți va dărui și vei fi tu mulțumit! (Ad-Duha 93:5)
Este mai corect să înțelegem că sintagma „și vei fi tu mulțumit” înseamnă maqām ar-ridā, sau „stația de a fi mulțumit și de a fi plăcut lui Dumnezeu”. Pentru a ilustra, maestrul nostru Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, a venit pe lume având capacitatea deplină de a atinge acest rang. Această capacitate a fost la început precum o sămânță în natura sa. La fel cum o sămânță îngropată în pământ germinează, crește, încolțește și devine un copac bogat, prin voia lui Dumnezeu, Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra sa, și-a dezvoltat pe deplin potențialul de a atinge rangul de a fi mulțumit și plăcut Lui printr-o performanță de nedescris și prin voința și eforturile sale extraordinare, pe care Dumnezeu i le-a conferit. Astfel, versetul: „Și Domnul tău îți va dărui și vei fi tu mulțumit!”, a fost o veste bună pentru el și anume că va ajunge cu siguranță la cel mai înalt „rang de a fi mulțumit și de a fi plăcut Lui.”
Într-adevăr, atingerea rangului de a fi mulțumit și plăcut lui Dumnezeu este posibilă pentru orice persoană, în funcție de capacitatea sa, atât timp cât trăiește în supunere față de poruncile și interdicțiile lui Dumnezeu și nu își irosește sau nu își valorifică potențialul care i-a fost dat de Dumnezeu.
De asemenea, prefixul arab „la”, atât în expresia „wa-la-sawfa” (unde prefixul emfatic „la” este folosit împreună cu particula „sawfa” specifică viitorului, toate acestea dând propoziției o valoare viitoare și sigură, pozitivă și convingătoare) în acest verset, cât și în expresia „wa-la’l-ākhiratu” (Viața de Apoi va fi pentru tine mai bună decât prima!) din versetul anterior, este atât o particulă care sugerează jurământul, cât și o particulă de accentuare pozitivă care este folosită ca element coroborativ. Prin urmare, finalul fericit de a fi mulțumit și plăcut Lui este promisiunea fermă pe care Dumnezeu i-o face Mesagerului Său în versetul anterior, iar această promisiune este coroborată și confirmată în versetul în discuție. Cu alte cuvinte, Domnul său, Dumnezeu Cel Atotputernic, îl va ridica pe Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, până la cel mai înalt orizont al virtuții și desăvârșirii, maturizându-l prin dureri și bucurii nevinovate, suferință și alinare, iar în cele din urmă se va bucura de ropote de mulțumire ca răsplată a eforturilor și strădaniilor sale fizice, spirituale și intelectuale. Cu siguranță, acest lucru va dura ceva timp. Dar, la fel cum fiecare nou moment va fi mai bun decât cel precedent, împlinirea sa finală, care se va manifesta atât în lume, cât și în Viața de Apoi, în funcție de condițiile și caracteristicile fiecăruia, va fi de nedescris.
Atunci, atât conducătorul, Profetul, cât și discipolii, comunitatea sa, nu vor avea niciun motiv să fie neliniștiți, întristați și îngrijorați. Îndrumătorul se va bucura de satisfacție deplină atât în ceea ce îl privește pe el însuși, cât și pe comunitatea sa și va gusta toate bucuriile obținute prin atingerea „rangului de a fi mulțumit și plăcut lui Dumnezeu”. Cel Veșnic va răsplăti atingerea acestui rang prin înălțarea atât a conducătorului, cât și a discipolilor pe culmile mulțumirii și prin transformarea picăturilor în oceane și a particulelor în sori, fiecare în funcție de propria-i capacitate și prin trecerea lor în veșnicie. El îl va înălța pe conducător făcându-l stăpânul „stației de glorie și preamărire”, care este menționată în versetul: „poate că Domnul tău te va readuce la viață într-o poziție demnă de laudă!” (Al-Isra’ 17:79), și va va revărsa asupra credincioșilor binecuvântarea de a atinge același statut în funcție de capacitatea fiecăruia dintre ei.
O, Doamne! Numără-ne printre robii Tăi care Te slăvesc neîncetat și învie-ne sub stindardul lui Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa.
[1] Bukhārī, Tafsı̄r 93:2; Muslim, Jihād, 114–115.
[2] Bukhārī, Fadāilu’l- Qur’ān, 1.
