Deci îndeamnă, (pe robii lui Allah) întrucât îndemnarea este spre folos. (Al-‘A’la 87:9)
Dacă nu ținem cont de motivul pentru care acest verset și altele similare au fost revelate, ne putem confrunta cu interpretări eronate, cum ar fi: „De ce continui să le reamintesc și să îi învăț, din moment ce nu sunt de niciun folos!” sau „M-am dus la ei de multe ori, dar nu sunt atenți” sau „Acei oameni nu sunt în stare să creadă; prin urmare, este inutil să continui să le predic”. Versetul spune exact contrariul. Îi învață pe cei care îi cheamă pe oameni la adevăr cum ar trebui să procedeze și cum ar trebui să se comporte față de ei. Le spune: „Ar trebui să continuați să le reamintiți și să îi învățați; așa cum se menționează în versetul următor, acest lucru va fi de folos celor care se tem de Dumnezeu și ale căror inimi păstrează semne de «viață». Prin urmare, ar trebui să continuăm să transmitem neobosit Mesajul lui Dumnezeu celorlalți, iar cei ale căror inimi nu sunt moarte vor beneficia de el.” În ciuda versetului: „Pentru cei care nu cred e totuna de-i previi sau nu-i previi; ei nu cred” (Al-Baqara 2:6), cine știe de câte ori s-a dus Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, la necredincioși precum Abū Jahl, Utba și Shayba, ale căror minți și inimi erau închise, și i-a chemat la credință?
Într-adevăr, transmiterea Mesajului lui Dumnezeu către oameni și apelul de a crede în el este porunca lui Dumnezeu care trebuie respectată fără încetare. În timp ce facem acest lucru, nu trebuie să ne gândim dacă oamenii îl vor accepta sau nu. Dumnezeu Cel Atotputernic îi poruncește Trimisului Său: „O, Trimisule! Vestește ceea ce ți-a fost trimis de la Domnul tău! Dacă nu o faci, înseamnă că nu ai transmis mesajul Lui” (Al-Ma’ida 5:67). Există aici un mic avertisment: chiar dacă vă îndepliniți datoria de a transmite Mesajul Meu în cel mai bun mod posibil și fără cea mai mică urmă de neglijență, ar trebui să vă reamintesc încă o dată că, în calitate de persoană cu cel mai nobil și mai înalt caracter și care urmărește cele mai înalte scopuri, ar trebui să continuați să vă îndepliniți datoria în modul în care ați făcut-o până acum.”
Într-un alt verset, Dumnezeu declară: „Tu, (Muhammed), nu călăuzești pe cine-ți place, ci Allah călăuzește pe cine voiește” (Al-Qasas 28:56). Sarcina Profetului, precum și sarcina celor care transmit Mesajul lui Dumnezeu în fiecare epocă, este de a transmite Mesajul așa cum descrie Coranul, conștienți de faptul că datoria lor nu este de a asigura călăuzirea oamenilor. Numai Dumnezeu este Cel care călăuzește, Cel care înfiripă călăuzirea în inimile oamenilor, și nimeni altcineva nu poate face acest lucru.
Revenind la subiect, în plus față de mesajul menționat mai sus, fraza „întrucât îndemnarea este spre folos” se referă și la acest lucru: Unii oameni nu vor accepta Mesajul. Deci, în transmiterea acestuia, ar trebui să știm dinainte că Mesajul nu va fi acceptat de unii și, prin urmare, să nu cădem în disperare. Conștienți că Dumnezeu este Cel care călăuzește și va călăuzi și că datoria noastră este să transmitem Mesajul în cel mai bun mod descris în Coran și urmat de maestrul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra sa, ar trebui să continuăm să ne îndeplinim datoria. Cei care se tem de Dumnezeu, cei ale căror inimi manifestă semne de viață vor beneficia de Mesaj.
În concluzie, de vreme ce maestrul nostru, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, era pe deplin responsabil să reamintească, să instruiască și să îndemne, propoziția „întrucât îndemnarea este spre folos” are menirea de a sublinia responsabilitatea mai degrabă decât de a o restrânge. Un mesaj elocvent și puternic, Coranul, care a fost revelat întru călăuzirea și beneficiul oamenilor, are cu siguranță potențialul și capacitatea de a oferi beneficii. Dacă unii nu beneficiază de el, în timp ce mulți alții au de câștigat de pe urma lui și sunt călăuziți, aceasta este strict problema lor. Prin urmare, ar trebui să înțelegem versetul în discuție ca: „Deci îndeamnă, întrucât este cu siguranță de folos”.
O, Doamne! Numără-ne printre robii Tăi, sinceri și cu inimă curată, și dăruiește binecuvântări și pace stăpânului celor sinceri și cu inimă curată.
