Allah le-a dat drept pildă pentru aceia care nu cred pe muierea lui Noe și pe muierea lui Lot. (At-Tahrim 66:10)
Putem cerceta în ce constă înțelepciunea Divină de a menționa soțiile Profeților Noe și Lot în Coran. Din întregul verset de mai sus se înțelege că soția lui Lot nu a crezut în Lot și i-a ajutat pe oameni să comită fapte josnice. Cel puțin, ea sigur se numără printre fățarnicii care l-au trădat pe Profetul Lot, pacea fie asupra lui. Fățarnicii sunt mai răi decât necredincioșii în ceea ce privește situația lor în Viața de Apoi.
Mai mult, Profetul Lot era străin în comunitatea în care a fost trimis ca Profet. El nu a crescut printre ei. Versetul: „O, de-aș avea eu putere asupra voastră” (Hud 11:80), indică acest lucru. Astfel, dacă un Profet care este lipsit de puterea fizică de a rezista împotriva atacurilor externe este trădat de cineva din propria sa familie, în special de soția sa cu care își împarte viața, este ușor de înțeles cât de cumplită este această trădare. Iată de ce Coranul amintește de trădarea soției lui Lot.
Același lucru se poate spune și despre soția lui Noe. Răsplata este pe măsura greutăților suferite, sau greutățile sunt îndurate pe măsura răsplătirii așteptate sau date. Prin urmare, soția lui Noe se afla în casa unuia dintre cei mai mari cinci Profeți ai lui Dumnezeu, care era luminată de Revelația Divină și unde exista comunicare cu tărâmurile de dincolo de ceruri. Orice membru al acestui cămin ar fi putut beneficia de Revelația Divină mai mult decât toți ceilalți, dar, așa cum se menționează în verset, „Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire și îndurare pentru dreptcredincioși și nu face decât să sporească pierderea celor nelegiuiți.” (Al-Isra’ 17:82), soția lui Noe a văzut lumina Revelației drept întuneric, a transformat remediul în durere și s-a pierdut pe drumul care duce la biruință. Faptul că se menționează cazul ei va aprinde focul temerii de Dumnezeu în inimi și va deschide larg ușa către speranța izbăvirii.
Dintotdeauna au existat oameni precum aceste două femei nefericite care, deși au fost crescuți într-un mediu curat, nu au fost capabili să simtă adierea care se simte în acel mediu, au trăit cu sentimente și gânduri demonice într-o atmosferă atât de caldă precum Paradisul, au călătorit prin necredință și trădare pe un tărâm din care au răsărit sentimentele de credință, s-au alăturat necredincioșilor împotriva Profeților sau a Mesajelor Divine transmise de Profeți și au încercat să stingă lumina lui Dumnezeu. Fără a fi capabili să aprecieze binecuvântările care le-au fost date, ei s-au ruinat și și-au transformat potențialele avantaje în pierderi. Conform principiului: „Cel care suferă pierderi și prejudicii cu bună știință și de bunăvoie nu merită să fie compătimit și săi se arate compasiune”; ei și-au pierdut dreptul sau meritul de a fi compătimiți și de a primi milă. Cu alte cuvinte, ei au trăit în întunericul distanței sau al îndepărtării de orizontul apropierii de Dumnezeu și au fost blocați în găuri negre în climatele în care strălucește soarele.
O, Domnul nostru! Învrednicește-ne de bine în lumea aceasta și în cea de Apoi și ne izbăvește de pedeapsa Focului. Amin, o, Atotputernicule!
