Oamenii în serviciul unei cauze
Mai întâi de toate, înțeleg că răspund și că trebuie să dea socoteală pentru orice lucru rămas neisprăvit. Trebuie să fie binevoitori și nepărtinitori față de oricine le-ar cere ajutorul. Și trebuie să lucreze în slujba adevărului. Rămân la fel de hotărâți și de încrezători când instituțiile le sunt dărâmate, planurile zădărnicite și forțele puse în luptă risipite.
Oamenii care se pun în slujba semenilor lor dau dovadă de moderație și de toleranță când aripi noi le cresc și îi ridică din nou către înălțimi. Sunt atât de raționali și de înțelepți încât recunosc că drumul este greu. Și atât de entuziaști, de perseverenți și de încrezători încât străbat cu ușurință toate hăurile infernului ce se deschid în calea lor. Sunt atât de devotați cauzei pe care au îmbrățișat-o, care le este atât de scumpă, încât sunt gata să-și sacrifice până și viața și tot ce au mai de preț. Sunt atât de sinceri și atât de modești încât nu vorbesc niciodată despre tot ce au realizat.
Oamenii care se pun în slujba unei cauze, în numele căreia și-au dăruit inima, trebuie să fie gata să străbată mări „de sânge și de spurcăciune”. Când dobândesc ceea ce au dorit, trebuie să aibă maturitatea de a atribui acel lucru adevăratului său Deținător și să-și arate respectul și recunoștința față de El. Vocile și răsuflarea lor Îl glorifică pe Dumnezeu, Sublimul Creator. Oameni ca ei au o înaltă considerație și o mare stimă pentru fiecare din semenii lor, rămânând atât de echitabili și de credincioși Voinței Divine încât nu-i idolatrizează pe cei pe care îi laudă pentru serviciile aduse.
