Dragostea este o latură firească și esențială a ființei noastre, dar când se transformă în „dragoste adevărată” – dragoste pentru Creator – își dobândește adevărata natură și înfățișare, devinenind apoi desfătare „pură” în pragul unirii.
A avea prieteni credincioși este la fel de important ca a-ți satisface nevoile vitale ale existenței. Tovărășia sigură și liniștitoare a prietenilor te pune la adăpost de multe riscuri și de multe pericole.
Oamenii înțelepți, când văd că prietenia se strică, îndepărtează îndată cauza nemulțumirii și reașează relațiile pe bunul lor făgaș. Și mai înțelepți sunt cei care se străduiesc să evite sau să prevină neînțelegerile de la bun început.
Suntem prieteni adevărați și credincioși dacă știm să împărtășim necazurile și bucuriile prietenilor noștri. Dacă nu știm să plângem când prietenii noștri plâng sau să ne bucurăm când se bucură, nu se poate spune că suntem prieteni adevărați.
Cei care nu-și uită prietenii care dau de necaz sunt prieteni adevărați și credincioși, iar cei care nu-și ajută prietenii la nevoie nu știu ce e prietenia.
Prietenia ține de inimă și de sinceritate. Cine crede că-și poate face prieteni prin minciuni și fățărnicie se minte pe sine. Chiar dacă unii oameni mai neghiobi cad în plasa fățărniciei și a lingușelii, acestea din urmă nu pot hrăni o prietenie durabilă.
Cine are obiceiul să își contrazică prietenii și să li se pună împotrivă are prieteni puțini. Cine vrea să aibă prieteni mulți și credincioși nu trebuie să se certe cu ei pentru lucruri fără importanță.
