Libertatea este când, cu bună știință, spiritul se apleacă numai asupra unor trăiri și gânduri înalte și nu slujește altor principii în afară de bine și virtute.
Mulți oameni închiși sau în lanțuri rămân liberi în propria lor conștiință și astfel nu resimt lipsa de libertate, însă mulți alții nu gustă libertatea în adevăratul ei sens, deși trăiesc în mari palate și grădini.
Adevărata libertate este cea îmblânzită, care poartă lanțul religiei și al moralei, precum și jugul de aur al gândirii sănătoase.
Adevărata libertate este eliberarea minții omenești de toate piedicile în calea progresului spiritual și material, fără însă a cădea în indiferență și nesocotință.
Libertatea dă oamenilor dreptul de a face orice voiesc, cu condiția să nu facă rău altora și să rămână mereu pe deplin credincioși adevărului.
Libertatea care nu acceptă ideile și sentimentele religioase, care nu este fundamentul virtuții și moralității, e ca o mâncărime. Comunitățile care suferă de acest chin nu-și mai găsesc pacea și ajung să se abată de la calea comună a umanității.
Cei pentru care libertatea înseamă libertate absolută confundă libertatea omului cu cea a unui animal. Criteriile morale nu se aplică la animale. De aceea, animalele sunt libere de orice constrângere morală. Unii oameni vor tocmai o astfel de libertate iar, când o dobândesc, o folosesc pentru a-și satisface cele mai abjecte dorințe ale cărnii. O libertate ca aceasta este o libertate animalică. Adevărata libertate, cea izvorâtă din responsabilitate morală, este măsura adevăratei umanități. Ea motivează și însuflețește conștiința, și înlătură orice obstacol din calea spiritului uman.
