Copilul este creat pentru perpetuarea comunității așa cum este sămânța pentru creșterea și îndesirea pădurii. Cei care își neglijează copiii se pierd încetul cu încetul, iar cei care îi lasă la discreția unei culturi străine riscă pierderea identității.
Copiii sunt partea cea mai activă și mai productivă a comunității, la fiecare treizeci sau patruzeci de ani. Cei care își neglijează copiii cât sunt mici trebuie să se gândească ce element important al vieții propriei lor comunității nesocotesc, și să se cutremure.
Societățile care se apleacă cu atenție asupra instituției familiei și educației tinerilor, spre deosebire de acelea care sunt mai avansate ca știință și tehnologie, își vor putea spune cuvântul în viitor. Societățile care neglijează instituția familiei și educația tinerilor vor fi zdrobite de nemiloasele pietre de moară ale timpului.
Relele pe care le vedem la generația de azi, lipsa de compe-tență în administrare și multe alte probleme sociale sunt rezultatul direct al circumstanțelor existente cu treizeci de ani în urmă și al conducătorilor din acel timp. La fel, cei care formează în prezent noua generație sunt răspunzători pentru viciile și virtuțile care vor apărea peste treizeci de ani.
Acei oameni nefericiți și pierduți ai comunității noastre, cum ar fi dependenții de droguri și alcoolicii, precum și alți oameni cu diferite slăbiciuni, au fost și ei odată copii, dar nu am știut să-i educăm corect. Mă întreb dacă ne dăm bine seama ce fel de oameni pregătim să pășească mâine pe străzile noastre.
Cei care vor să-și făurească un viitor sigur trebuie să dedice creșterii copiilor aceeași energie pe care o dedică altor probleme. Sunt multe lucruri pentru care îți cheltui energia în van. Dar tot ce investești în creșterea noii generații o ridică la rangul de umanitate, iar oamenii pe care astfel îi formezi sunt o nesecată sursă de răsplată.
Respectul pentru părinți este o datorie primordială și sacră, iar dacă nu-ți respecți părinții, Îl nesocotești pe Atotputernicul Dumnezeu; cel care se poartă rău cu părinții va vedea cum și alții se poartă rău cu el.
Familiile sunt baza societății, iar respectul reciproc al drepturilor și obligațiilor în familie duce la o societate puternică și sănătoasă. Însă când acest tip de relații familiale dispare, societatea își pierde înțelegerea și respectul pentru oameni.
Copii trebuie să-și respecte părinții și să-i asculte cât se poate mai bine. Părinții trebuie să acorde educației morale și spirituale a copiilor aceeași importanță pe care o acordă sănătății și dezvoltării lor fizice armonioase și să-i încredințeze spre educare unor profesori și îndrumători spirituali demni de cinste. Cât de ignoranți și de nepăsători sunt părinții care neglijează formarea spirituală și morală a copiilor lor! Și cât de nefericiți sunt copiii care devin victime ale acestei neglijențe și suferă!
Copiii care nu respectă autoritatea părinților și nu îi ascultă sunt „monștri ce se trag din ființe umane degenerate”. Părinții care le nu asigură copiilor binele lor spiritual și moral sunt nemiloși și cruzi. Cei mai nemiloși sunt acei părinți care împiedică dezvoltarea morală și spirituală a copiilor lor, atunci când aceștia și-au găsit drumul spre atingerea perfecțiunii umane.
Din momentul concepției, părinții au responsabilitatea creșterii și dezvoltării copilului. Nimeni nu poate cântări dragostea și afecțiunea părinților pentru copii lor, nimeni nu poate măsura grija pe care o simt și greutățile prin care trec din dragoste pentru ei. Iată de ce, respectul pentru părinți este o datorie umană și o obligație religioasă.
Cu cât îți respecți părinții mai mult, cu atât îl respecți mai mult pe Creator. Dacă nu simți și nu arăți respect pentru proprii tăi părinți, înseamnă că nu simți respect, nici dragoste, nici teamă în fața Creatorului. Vedem în ziua de azi un lucru ciudat: nici cei care îl nesocotesc pe Dumnezeu, dar nici cei care pretind că Îl iubesc, nu își ascultă părinții.
Cei care își prețuiesc părinții și îi privesc ca mijloc de dobândire a milei lui Dumnezeu vor avea parte de belșug în lumea de aici și în Lumea de Dincolo. Cei pentru care părinții sunt o trudă și o povară vor cunoaște mari necazuri în viață.
