Coranul se cristalizează în inimă, luminează mintea și scoate la iveală adevăruri, de la început și până la sfârșit. Numai credincioșii care pot vedea toată frumusețea Universului într-o singură floare și torente într-un strop de apă pot cunoaște și înțelege adevărata sa esență.
Coranul are un astfel de stil încât lingviști arabi și străini, precum și literați care i-au auzit versetele, bărbați și femei, s-au plecat în fața lui. Cei care i-au recunoscut adevărul și i-au prins înțelesul s-au plecat în fața acestei capodopere de elocință.
Musulmanii pot dobândi unitatea numai mărturisind credința în Coran, iar cei care nu o pot face nu pot fi musulmani, nici nu pot făuri vreo unitate durabilă între ei. A spune cuvinte precum „credința ține de conștiință” înseamnă a spune: „Mărturisesc credința în Dumnezeu, în Profetul Lui și în Coran” cu vorbele și cu conștiința mea. Fiecare act de venerare îndeplinit cu acest gând este o manifestare a acestei afirmații.
Când omenirea se zbătea în brutalitatea neștiinței și a necredinței, Coranul a izvorât ca un potop de lumină care a scufundat lumea în strălucirea sa. Coranul a adus o revoluție fără asemănare și fără egal, așa cum istoria o mărturisește îndeajuns!
Coranul îi învață pe oameni în chipul cel mai cumpătat sensul și natura umanității, adevărul și înțelepciunea, precum și esența, atributele și numele lui Dumnezeu. Nicio altă carte nu are egal prin aceasta, vezi înțelepciunea sfinților învățați și filosofia adevăraților filosofi și vei înțelege.
Coranul este singura carte care, ocrotindu-l pe orfan, pe sărac și pe nevinovat, îi așează pe același scaun pe rege și pe rob, pe comandant și pe soldatul simplu, pe reclamant și pe pârât și numai apoi îi judecă.
Când spui despre Coran că este un izvor de superstiții, nu faci altceva decât să repeți vorbele unor arabi neînvățați de acum paisprezece secole, iar asemenea vederi batjocoresc înțelepciunea și adevărata filosofie. Cei care nu i-au lăsat pe musulmani să înțeleagă Coranul și să-l cunoască în toată profunzimea sa i-au întors astfel de la spiritul și esența islamului.
Deși suntem încă în această lume, când pătrundem în atmosfera luminată a Coranului este ca și cum am trece prin mormânt și prin lumea de mijloc, cea dintre lumea de aici și Lumea de Dincolo. Trăim Ziua Judecății de Apoi, pășim pe Sirat, cutremurându-ne de grozăviile Iadului și pătrundem pe tărâmurile molcom vălurite ale Raiului.
Coranul, ale cărui învățături sunt urmate în ziua de azi de peste un miliard de oameni, este Cartea unică, acea carte cu principii eterne și imuabile care îi călăuzește pe toți pe drumul spre fericire cel mai scurt și cel mai luminat.
Dacă cei care critică Coranul și lucrurile aduse de el ar putea oferi în schimb ceva care să asigure ordinea, armonia, pacea și siguranța vieții omenești, chiar și pentru o scurtă durată! Perversitatea și încrâncenarea civilizațiilor nefericite și dezechilibrate, bazate pe principii diferite de cele ale Coranului, precum și ale sufletelor chinuite, întristate și care gem, suflete ale celor care nu se bucură de lumina lui, sunt greu de înțeles.
Din punctul de vedere al valorii umane, al inimii, al spiritului, al minții și al existenței fizice a omului, Coranul a coborât la noi din Înaltul Înalturilor. Este un corp de Legi Divine, care poartă mesajele cele mai desăvârșite.
În viitorul apropiat, sub privirile uimite și în laudele omenirii, cunoașterea, tehnica și arta, ca niște șuvoaie, se vor întoarce la însăși izvorul din care au țâșnit și se contopi cu el. Învățați, cercetători și artiști se vor regăsi atunci uniți împreună, în același ocean.
De la momentul revelației sale, Coranul a cunoscut multe obiecții și critici. A răzbit mereu neatins și continuă să-și arate victoria.
Pentru omenire, viața cea mai dreaptă este cea pe care o inspiră Coranul. Într-adevăr, unele dintre lucrurile frumoase, azi unanim admirate și lăudate, sunt chiar acele lucruri pe care Coranul le încurajează de secole. Din vina cui sunt atunci musulmanii în situația nefericită de azi?
Coranul îi ridică pe oameni la statutul lor cel mai înalt, acela de primitori ai cuvântului lui Dumnezeu. Oamenii conștienți de acest loc al lor Îl aud pe Allah vorbindu-le prin Coran și dacă fac jurământ că vorbesc cu Dumnezeu, jurământul lor nu va fi strâmb.
Coranul a fost o sursă de lumină pentru comunități glorioase și luminate, care au condus lumea și care au produs mii de savanți și de filosofi. Iată de ce, nicio putere nu este la fel de mare ca puterea sa.
Coranul este Cartea unică, cea care ne învață prin poruncile sale adevărata dreptate, adevărata libertate, echitatea și echilibrul, binele, onoarea, virtutea și compasiune pentru întreaga creație. Este și Cartea fără egal, care interzice oprimarea, politeismul, nedreptatea, ignoranța, corupția, interesul personal, minciuna și mărturia mincinoasă.
De foarte multe ori, cei care își fac o meserie din a critica Sfântul Coran nu-i cunosc scrierile decât vag și superficial. Este o adâncă ironie faptul că astfel de oameni se simt îndreptățiți să-și spună părerile, fără a studia mai întâi Coranul și uneori chiar fără a-l citi. Atitudinea lor nu se deosebește cu nimic de încăpățânarea minților înguste care resping științele pozitive. Trebuie să mai așteptăm până când oamenii își vor deschide ochii și vor vedea adevărul.
Cei care cred în Profetul Muhammad și în Coran cred în Dumnezeu. Cei care nu cred în Coran nu cred în Profetul Muhammad, iar cei care nu cred în Profetul Muhammad nu cred în Dumnezeu. Aestea sunt reperele reale ale unui musulman.
