În ultimele câteva secole, lumea islamică se învârte într-un cerc vicios de erori, fără a reuși să se îndrepte spre propria esență, propriul suflet. Dacă face doi pași corect, imediat face alți câțiva înapoi sau cade în diverse abateri. Adesea, acest mers nefast sau abătut, în care greșelile depășesc meritele, iar lucrurile dăunătoare îl șterg pe cele utile, influențează negativ eforturile societății de a se căuta și regăsi pe sine, zdruncinând din temelii faptele bune și pe cei care le fac. Toate acestea arată că, în acest vast univers, lucrurile au ieșit din aliniament, iar roata statelor și a națiunilor se întoarce împotriva lor.
Din acest motiv, credem în necesitatea abordării întregii lumi islamice, a credinței sale, a înțelegerii Islamului, a conștiinței de „ihsan” (excelență spirituală), a dragostei și aspirațiilor sale, a rațiunii, logicii, modului de gândire, a stilului de exprimare și a instituțiilor care îi insuflă toate aceste valori, pentru a o reînnoi pe toate planurile.
Viața noastră spirituală se bazează pe gândirea și viziunea religioasă. Așa cum ne-am menținut existența până acum prin ele, ne-am realizat progresele tot bazându-ne pe acestea. Când suntem privați de ele, ne regăsim cu o mie de ani în urmă. Religia, având drept scopuri oferirea unui sens pentru om și univers, deschiderea spre esența umană și spirituală, realizarea dorințelor care transcend lumile și răspunsul la dorul de veșnicie din conștiință, nu înseamnă doar ritualuri; ea îmbrățișează viața individuală și socială în totalitatea sa… influențează gândurile, inima și spiritul… și colorează totul conform intențiilor, cu propria-i nuanță.
Da, adevăratul credincios face ca fiecare acțiune să fie centrată pe rugăciune, fiecare efort să aibă o dimensiune de „jihad” (luptă pentru bine), fiecare demers să fie îmbrăcat cu înfățișarea vieții de apoi și a mulțumirii divine. În viața sa, nu există o separare între lume și viața de apoi… între inimă și rațiune nu există baraje… emoțiile sunt unite cu logica… raționamentul său nu poate ignora inspirațiile. La fel, în lumea gândirii sale, experiența este o scară ce duce la rațiune, iar cunoașterea este un turn înalt de percepție spirituală. Pe această scară, el este un vultur ce zboară necontenit spre infinit și pe acest turn este un judecător spiritual care disecă existența. Întrucât o astfel de înțelegere nu lasă loc de goluri, nu este loc nici pentru neglijență individuală sau socială în acest sistem.
Cei care confruntă religia cu rațiunea, știința și judecata sunt nefericiți care nu cunosc esența nici a religiei, nici a rațiunii. A ține religia responsabilă de ciocnirile dintre diversele grupuri ale societății este o iluzie completă. Conflictul dintre mase provine din ignoranță, din dorința de câștig personal și din interesele de grup. Religia nu susține niciunul dintre aceste sentimente și gânduri. E adevărat, există conflicte și lupte și printre cei religioși, dar acestea apar pentru că acești oameni nu cred cu măsura necesară, nu își păstrează sinceritatea… uneori se lasă pradă sentimentelor. Virtutea credinței nu permite un asemenea ghinion… de fapt, există un singur remediu pentru a nu cădea în această nefericire: a face ca religia să pătrundă în toate instituțiile vieții și să devină sângele și sufletul societății.
Da, societatea islamică are nevoie de o „ba’sü ba’de’l-mevt” (reînviere după moarte), de o reformă serioasă în puterea rațiunii, a spiritului și a gândirii, și, într-un limbaj mai viu, de o renaștere. Păstrând seriozitatea și efortul de a conserva originalitatea religiei, avem nevoie de o renaștere care să îmbrățișeze întreaga viață, în întreaga deschidere și universalitate pe care o promite flexibilitatea textelor sacre, adaptându-se nevoilor fiecărui om în fiecare timp și spațiu…
De când simțim această binecuvântată structură deasupra noastră – fie ca Dumnezeu să nu-și ia veșnic protecția de asupra noastră! –, acest sistem sacru a deschis repetat ușile pentru înnoire și reformă și a trăit renașteri repetate. În general, școlile de drept și-au asumat înoirea în domeniul jurisprudenței și al dreptului. Tariqa (calea spirituală) a devenit o arteră principală în drumul spre inimă și spirit. Școlile și universitățile, în epoca noastră, s-au ocupat mai ales cu conferirea unui sens pentru existență și univers. Însă reînnoirea și renașterea de astăzi, spre care tindem, va fi posibilă prin unirea tuturor acestora pe o singură platformă și prin îndreptarea spre esență, abandonând formalismul. Adică, îndreptându-ne spre certitudine în credință, spre sinceritate în fapte și spre excelență în sentimente și gânduri…
Da, cantitatea în ritualuri trebuie să fie deplină, calitatea scop, cuvintele rugăciunilor mijloace, spiritul și sinceritatea esențiale, acțiunile conduse de tradiția profetului, conștiența necesară și Dumnezeu să fie scopul suprem în toate acestea. Rugăciunea nu este doar ridicare și coborâre… zakatul nu poate fi doar o taxă de protecție eliberată undeva… postul, dacă e doar abstinență, ce îl face diferit de o dietă? Dacă pelerinajul nu se desfășoară corect, nu e oare doar o călătorie de la un oraș la altul, fără vreo diferență față de a umple de valută buzunarele altora? Rămânerea la cantitate în rugăciuni este poate distracția copiilor… strigătele lipsite de suflet în rugăciuni sunt pentru cei ce caută doar efort vocal… un pelerinaj fără esență este o povară îndurată pentru un titlu și o poveste a pelerinajului, altfel îi vom găsi greu înțelesul…
Pentru a nu rămâne pierduți în plasa tuturor acestor neajunsuri, singura cale este o mobilizare generală pentru a educa „doctori ai sufletului și spiritului” care să umple golurile noastre, să ne îndepărteze slăbiciunile și să ne salveze de sclavia corpului, ridicându-ne la nivelul de viață al inimii și spiritului. Doctori ai sufletului și spiritului, cu minți și inimi deschise tuturor domeniilor, de la fizică la metafizică, de la matematică la moralitate, de la artele frumoase la misticism, de la chimie la spiritualitate, de la astronomie la sufletul interior, de la drept la jurisprudență, de la politică la călătoria sufletului. Această națiune are nevoie de astfel de minți, nu de altceva. Așa cum creierul comunică cu toate părțile corpului, cu cele mai îndepărtate zone, transmite mesaje și primește răspunsuri, la fel această echipă va comunica cu toate moleculele, atomii și particulele care formează corpul națiunii, atingând toate unitățile vitale, soptind fiecărui segment din spiritul și esența venită din trecut, întărită de prezent și îndreptată spre viitor.
Această echipă va fi deschisă deopotrivă pentru copiii disciplinați din școli și pentru tinerii neîngrădiți și rătăcitori de pe străzi, inspirându-le fiecăruia ceea ce le lipsește, crescându-i ca oameni de știință, talente și genii ai zilei de mâine și oferindu-i pentru beneficiul societății.
