Deși știința și toate domeniile cunoașterii sunt benefice tuturor, nimeni nu poate dobândi toate cunoștințele existente, căci viața omului și puterile sale sunt limitate. Iată de ce trebuie să înveți și să aplici numai ceea ce este folositor pentru tine însuți și pentru omenire în general. Nu-ți irosi viața!
Limbajul potrivit este o nesecată sursă de binecuvântare pentru cel care învață. Cei care posedă o astfel de sursă sunt căutați de toți ca un izvor cu apă limpede și îi călăuzesc pe oameni pe calea binelui. Cunoașterea alcătuită din teorii goale și idei pe jumătate înțelese este aceea care dă naștere îndoielii și care înnegrește sufletul, nu este decât un morman de gunoi deasupra căruia roiesc suflete deznădăjduite și buimace.
Părinții trebuie să hrănească mintea copiilor cu elemente ale cunoașterii și ale științei, înainte ca ea să se lase absorbită de lucruri fără sens. Sufletele goale de adevăr și de cunoaștere sunt țarina unde răsar și cresc nenumărate rele.
Oamenii se bucură de stimă și sunt apreciați în funcție de nivelul lor de cunoaștere. Nivelul de cunoaștere al celor care răspândesc bârfe și vorbe goale este foarte scăzut. Oamenii cu adevărat valoroși sunt cei care își folosesc cunoștințele ca o prismă pentru perceperea lucrurilor și a evenimentelor ca o lumină care străpunge „spațiul” până în marginile sale cele mai întunecate, pentru a atinge adevărurile fundamentale.
Deciziile corecte sunt acele decizii pe care le iei cu o minte sănătoasă și trează. Știința și cunoașterea luminează și dezvoltă mintea omului. Oamenii neînvățați cu știința și cunoașterea nu pot lua decizii corecte și au parte mereu de minciună și dezamăgire.
Șiința și cunoașterea trebuie să dezvăluie natura omului și misterele creației. Cunoașterea, fie ea și științifică, nu este cu noaștere adevărată dacă nu ridică vălul de mistere ale naturii umane și dacă nu luminează zonele întunecoase ale existenței.
Viața „reală” este posibilă numai prin cunoaștere. De aceea, oamenii care nu învață și care nu îi învață și pe ceilalți sunt oameni „morți”, chiar dacă trăiesc, căci am fost creați pentru a învăța și pentru a le împărtăși celorlalți ceea ce am învățat.
Statutul și meritele dobândite prin învățare și cunoaștere sunt mai înalte și mai tainice decât cele dobândite prin alte mijloace. Din două motive: cunoașterea le dă celor care au dobândit-o, odată ajunși în Lumea de Dincolo, satisfacția pozițiilor câștigate în această lume de jos, dar îi și ferește pe oameni de lipsa de integritate morală în această lume ajutându-i să capete multe virtuți.
Scopul învățării este acela de a face din cunoștințe o călăuză a întregii vieți și o lumină pe drumul spre atingerea perfecțiunii umane. Cunoștințele care nu au această menire sunt o povară pentru purtătorul lor, iar știința care nu îl conduce pe om spre atingerea scopurilor sublime este simplă înșelătorie.
Oamenii care sunt cu adevărat ființe umane învață neîncetat, și neîncetat îi luminează și îi inspiră pe ceilalți. Oamenii lipsiți de învățătură și fără dorința de a învăța nu pot fi considerați ființe umane adevărate. La fel, omul învățat care nu tinde spre reînnoire și prefacere în bine, davă nu oferă semenilor săi un exemplu însuflețitor, nu poate fi nici el considerat o ființă umană adevărată.
Adevărații oameni de știință își fundamentează studiile și cercetările pe rapoarte corecte, comunicări exacte și experimente științifice. Astfel, își asigură liniștea minții și dobândesc putința de a rezolva problemele cu ușurință. Cei care nu cunosc adevărul se lovesc mereu de nevoia schimbării scopului și a metodei, având întotdeauna parte de dezamăgire.
