Civilizația nu înseamnă bogăție sau aere de măreție, nici satisfacerea dorințelor trupești, nici o viață de lux și de desfrâu. Înseamnă să fii civilizat, să ai un comportament frumoas, să ai o inimă bună, o gândire profundă și să-i respecți pe ceilalți.
Oamenii sălbatici sunt de obicei cruzi, asupritori și însetați de sânge, căci trăiesc din prădăciune. Ce să mai spunem de sălbaticii moderni, echipați cu arme moderne, care tot caută și găsesc căi subtile și mincinoase pentru vărsarea de sânge?
Civilizația este mai mult decât progres științific, mijloace moderne de transport, vapoare și o viață trăită în marile orașe cu zgârie-nori, deși astfel de lucruri pot fi alăturate civilizației, ar fi o nebunie și o lipsă de cunoaștere să le identifici cu civilizația însăși.
Dacă o civilizație nu se bazează pe moralitate și pe virtute și nu se adapă de la izvorul inteligenței și conștiinței, nu este decât o țâșnire trecătoare de lumini în folosul câtorva bogați și spre încântarea celor în căutare de emoții. Ce păcat că unii se lasă înșelați de o astfel de licărire!
Comunitățile fundamentate pe îngemănarea dintre știință și moralitate au creat întotdeauna civilizații autentice. Civilizația occidentală rămâne paralizată pentru că este fundamentată pe știință, pe când civilizațiile orientale nu sunt „adevărate” pentru că, în actuala situație, nu au fundament științific. Civilizația viitorului va trebui să se fundamenteze pe o contopire dintre știința occidentală, credința și moralitatea orientală.
Un om cu adevărat civilizat este acela care își dezvoltă virtuțile și întregul potențial în așa măsură încât să poată face din ele a doua sa natură. Oamenii care cred că civilizația este posibilitatea de a-ți satisface diverse dorințe, care identifică civilizația cu diverse mode și manifestări exterioare, sunt oamenii care nu judecă și care se lasă pradă dorințelor trupești.
