Conștiința, care este definitorie în a-l face pe om să fie și să se simtă ființă umană, este un mecanism spiritual care voiește, simte, percepe și este întodeauna deschis către eternitate.
Voința, simțirea, mintea și inima, care sunt „simțurile” sau facultățile perceptivității spiritului, sunt și cele mai puternice forțe ale conștiinței, prin care omul poate atinge perfecțiu-nea omenească în această lume și fericirea veșnică și vederea Atotputernicului în lumea viitoare.
Constiința este o oglindă limpede și luminoasă a existenței lui Allah, și tot ea este fără de pereche în a-L recunoaște și a-L face cunoscut și altora, dar numai dacă are ochi care să știe să privească.
Conștiința colectivă este un judecător drept și nemincinos, și de aceea trebuie să-i acceptăm judecățile și să o recunoaștem ca arbitru în disputele noastre.
Cu cât este omul mai disciplinat din punct de vedere intelectual și spiritual, cu atât gândurile și acțiunile sale sunt mai consecvente și mai armonioase, și cu cât conștiința omului este mai deschisă către tărâmurile de dincolo, cu atât purtă-rile sale sunt mai bine inspirate și călăuzite de Divinitate.
Deoarece conștiința este facultatea de simțire și de percepție a spiritului, ea a fost mereu privită ca fiind deschisă către tă-râmurile de dincolo, în afara spațiului, guvernată de criterii trainice și la fel de curată ca îngerii.
Există mulți judecători și mai toți judecă pe baza acelorași surse, dar judecățile lor pot fi diferite; conștiința este însă un judecător cu o asemenea forță de pătrundere încât poate da judecăți pe baza adevărului și judecățile sale nu trădează ni-ciodată pe nimeni.
Conștiința colectivă este percepția, discernământul și înțelegerea la nivelul marii majorități, și de aceea rareori greșește, mai ales atunci când cunoașterea sa se sprijină pe o sursă de inspirație divină.
Datoria este ceea ce ne poruncește Dumnezeu și ceea ce Profeții îndeplinesc și împărtășesc altora. Ea trebuie acceptată și îndeplinită de fiecare. Dumnezeu, Adevărul, este Judecătorul Absolut, iar conștiința este cea mai limpede oglindă a Lui. Ea reflectă totul cu o asemenea claritate și forță încât numai spaima de a nu putea putea privi adevărul în față o poate umbri, dar și aceasta numai rareori.
