Perle de înțelepciune
Este o greșeală să te opui majorității, dacă acea majoritate reprezintă adevărul. Altfel, este o greșeală să cedezi! Este corect să contrazici un inginer în probleme de medicină, cum la fel de corect este să nu consulți un doctor pentru un proiect de construcții.
Incapacitatea nu este numai o lipsă de putere fizică și morală. Mulți oameni puternici și talentați sunt considerați incapabili pentru că nimeni nu s-a gândit vreodată să apeleze la ei și să beneficieze de capacitățile lor.
Nici „întunericul” și nici vreo altă lumină nu-i poate învinge pe cei a căror lumină vine dinăuntrul lor. Asemenea izvoare de lumină vor străluci pe toată durata vieții acestor oameni, indiferent de ce s-ar întâmpla și își vor revărsa lumina și în preajma lor.
Cei care acționează după ceea ce au văzut nu au același succes ca cei care acționează după ceea ce știu, iar cei care acționează după ceea ce știu nu au același succes ca cei care acționează după cum le spune conștiința.
Sărăcia nu este numai lipsa de bani, ea poate apărea și ca o lipsă de cunoaștere, de gândire și de talent. În acest sens, oamenii bogați care sunt lipsiți de cunoaștere, de gândire și de talent pot fi considerați săraci.
Ochelarii sunt un instrument pentru ochi, ochii un instrument pentru minte, mintea un instrument pentru înțelegere, iar înțelegerea un instrument pentru conștiință. Conștiința este o fereastră prin care spiritul observă și un instrument prin care vede.
Omenirea este un copac și națiunile sunt ramurile sale, iar întâmplările care se ivesc ca niște adieri puternice le împing și le izbesc una de alta. Desigur, copacul este cel care suferă. Prin acest lucru putem observa că tot ceea ce facem se răsfrânge asupra noastră.
Nopțile sunt arene în care oamenii descoperă, se dezvoltă și se pregătesc pentru fericirea și liniștea omenirii. Marile idei și marile opere s-au făurit mereu în pântecele întunericului, pentru a fi oferite apoi omenirii, spre binele ei.
Stomacul scoate afară mâncarea pe care nu o poate topi și care nu îi folosește la nimic și o scuipă. Timpul și istoria fac la fel cu oamenii de nimic…
Rugina este dușmanul fierului, plumbul dușmanul diamantului, iar nechibzuința este dușmanul spiritului, căci dacă nu îi va aduce stricăciunea și pierzania azi, o va face cu siguranță mâine.
Potopul se naște din picături mici, a căror existență și dimensiune trec neobservate, și încetul cu încetul atinge o forță căreia nu i te poți împotrivi. Un astfel de potop poate apărea oricând într-o societate.
Chiar dacă să explici adevărul și cunoașterea unor oameni neînvățați și cu rele purtări este ca și cum ai vrea să te-nțelegi cu nebunii, oamenii luminați trebuie să-și asume această datorie cu ardoare.
Pentru că nu toți oamenii pot înțelege adevărurile clare la același nivel, s-a renunțat la descrierea abstractă în favoarea demonstrației, a reprezentării și a personificării.
Oamenii se plâng de obicei de timp și de loc, când de vină este de fapt numai necunoașterea, timpul și soarta nu poartă nicio vină, umanitatea este cea nerecunoscătoare și neștiutoare.
O vorbă de mare înțelepciune spune: „Omul se ascunde după cuvintele sale”. Există o vorbă de înțelepciune și mai mare: „Dacă ai nevoie de un prieten, Dumnezeu îți este de ajuns, dacă vrei un tovarăș, ai Coranul …”
Cunoaștem actul și obiectul percepției, dar nu cunoaștem cine este cel care percepe. Spiritul cunoaște, mintea este un instrument purtător; spiritul vede, ochiul este un instrument transmitător.
Dacă acțiunea se naște din instincte naturale sau mentale, ea este animalică, dar dacă se naște din voință sau conștiință, este spirituală sau umană.
Non-existența este groaznicul nimic, este întinderea nesfârșită și copleșitoare în care nu se află niciun atom de existență.
În ziua de azi, oamenii îi numesc pe credincioși „fanatici”. Fanatismul este stăruința oarbă și mincinoasă, stăruința asupra adevărului este o virtute și o astfel de purtare a credinciosului nu poate fi privită ca fanatism.
Uneori soarele se întrevede într-un atom, potopul într-un strop de apă, cartea într-o singură propoziție; pentru a ajunge la o astfel de profunzime, ochiul este la fel de important precum este cuvântul.
Penița este canalul aurit pentru lumina gândului, iar lumina aceasta coboară din minte în braț, de acolo în deget, în sfârșit țâșnind prin peniță.
Chiar dacă orbii se înmulțesc și nu mai deslușesc culoarea unui lucru, o pereche de ochi sănătoși le spulberă identitatea de păreri.
Orice pom este din lemn. Pom se deosebește de alt pom prin fructul său, iar oamenii prin pioșenia lor.
Fiecare minte e un cuțit făcut din același oțel, dar ascuțimea este ceea ce le deosebește.
La națiunile mari și glorioase, lăcașurile dervișilor sunt împodobite, la fel ca și mormintele. Poți înțelege ideea de frumusețe și de artă a unei națiuni în lăcașurile ei de cult și printre mormintele ei.
Substanța nu are înțelegere, conștiință, simțire ori voință, ci este alcătuită numai din legi și particule care intră în alcătuirea lucrurilor. Ce mare greșeală să o consideri ca fiind esența existenței!
Adevărata filosofie nu este decât o încercare spirituală și mentală prin care trecem atunci când Dumnezeu trezește în noi dorința de a căuta înțelepciunea.
Sunt căi însorite, înverzite, luminoase și împodobite cu flori care duc către văi ale morții, pe când alte căi, prăpăstioase și pline de spini, se opresc tocmai în buza Raiului.
