Progresul sau declinul unei națiuni se leagă de spiritul și conștiința tinerilor, precum și de educația pe care o primesc. Națiunile care își cresc tinerii în mod corect sunt pregătite pentru progres, pe când celelalte nu au puterea de a face nici un pas pe calea progresului.
Fiecare pas înainte apare mai întâi sub formă de concept, apoi masele largi sunt convinse să îl accepte și, în sfârșit, e pus în practică de oameni uniți în gândire și în simțire. Orice încercare de a introduce progresul care nu se fundamentează pe rațiune și pe știință este inutilă.
O comunitate care nu își educă membrii în baza unei tradiții comune se va despărți până la urmă în mai multe grupuri, fiecare cu propria sa cunoaștere și propria sa educație, iar aceste grupuri vor fi ostile unul față de celălalt. Este neînchipuit de greu ca o astfel de națiune divizată să progreseze!
Deși nu se poate tăgădui importanța educației pentru progresul unei țări, rezultatele dorite nu vor putea fi niciodată atinse dacă tinerii nu sunt educați în spiritul valorilor tradiționale ale acelei țări.
Pentru atingerea unui progres adevărat și benefic, oamenii trebuie să evalueze condițiile existente și să utilizeze în mod inteligent experiența generațiilor precedente. Dacă noile generații nu învață din experiența înaintașilor și dacă fiecare generație își alege drumul ei propriu, națiunea nu merge înainte, ci înapoi.
Pentru ca o națiune să se dezvolte, oamenii ce o alcătuiesc trebuie să aibă același țel. O națiune nu se poate dezvolta și nu poate progresa, chiar dacă dă semne de plină de vitalitate, dacă unii dintre membri săi spun că un lucru este „negru”, iar alții că este „alb”.
Națiunile își încep declinul când pământurile odată cultivate devin părăsite și când viile, grădinile și livezile se preschimbă în grămezi de gunoi. Să fertilizezi pământul sterp și apoi să-l cultivi, să faci din el vie, grădină sau livadă, înseamnă să aduci progresul. Pământurile unei țări dezvoltate sunt pline de grădini sau de livezi, dealurile ei sunt acoperite de vii, iar lăcașurile ei de cult sunt grandioase palate. În schimb, orașele unei țări subdezvoltate sunt ruine, străzile niște lăzi de gunoi, iar locurile de rugăciune încăperi părăginite și goale.
Lucrul îmbunătățit devine mai curat, mai strălucitor și mai bine rânduit decât era mai înainte. Când te mulțumești culucrurile așa cum sunt, dai dovadă de lipsă de strădanie. Adevăratul progres este îmbunătățirea.
