Religia este o înmănunchere de principii divine care îi călăuzesc pe oameni spre bine nu prin forță, ci făcând apel la libera lor voință. Toate principiile care asigură propășirea noastră spirituală și materială, care duce la fericirea noastră în cele două lumi, le regăsim în religie.
Religia este recunoașterea lui Dumnezeu în Unicitatea Sa absolută și transcendentală, atingerea purității spirituale urmând calea Sa, este stabilirea unor relații în numele Lui și după poruncile Lui, reprezentând un interes profund și dragoste pentru întreaga creație, în numele Lui.
Mai devreme sau mai târziu, cei care nu recunosc religia ajung să disprețuiască valorile înalte, cum ar fi puritatea, patriotismul și dragostea față de oameni.
Imoralitatea este o boală care se naște din absența religiei, iar anarhia este produsul aceleiași lipse.
Oare ateii, care doar atacă toată viața lor, nu au datoria de a dovedi care sunt avantajele și bunele urmări ale ateismului, dacă acestea cumva există?
Religia și știința sunt două fețe ale aceluiași adevăr. Religia ne călăuzește pe calea adevărată a fericirii; știința, bine înțeleasă și folosită, este ca o torță care ne luminează aceeași cale.
Bărbații și femeile își ating adevărata umanitate prin religie, iar acesta este lucrul care îi deosebește de animale. Ateii nu arată că ar exista vreo deosebire între ființele umane și animale.
Religia este calea pe care Dumnezeu a hotărât-o, pe când ateismul este calea Satanei. De aceea, lupta dintre religie și ateism a existat încă din vremea lui Adam și va continua să existe până în Ziua de Apoi.
Toate florile frumoase ale virtuților demne de laudă cresc în grădinile religiei și tot acolo cresc fructele cele mai de seamă ale arborelui creației, precum Profeții, sfinții și marii învățați. Ateii îi nesocotesc în mod deliberat. Dar, cât ar încerca, nu pot să-i scoată nici din inimile oamenilor, nici din paginile cărților.
Nu există nimic în religia adevărată care să contravină cunoașterii, bunei judecăți și bunului simț. De aceea, religia adevărată nu poate fi criticată dintr-o perspectivă rațională. Oamenii care nu acceptă religia sunt lipsiți de judecată sau au o concepție greșită despre știință și cunoaștere.
Religia este o sursă binecuvântată și nesecată, așezată la baza civilizației adevărate. Prin adevărata religie, sufletul și trăirile noastre se înalță și ne poartă spre lumile metafizice, unde primim din abundență hrana frumuseții, a virtuții și a bunătății.
De la apariția sa pe Pământ, omenirea și-a găsit adevărata pace și fericire în religie. Așa cum nu putem vorbi despre moralitate și virtute acolo unde oamenii nu practică adevărata religie, nu putem vorbi nici despre adevărata fericire. Moralitatea și virtutea izvorăsc dintr-o conștiință curată și sănătoasă. Religia este cea care conferă puritate conștiinței, pentru că ea este legătura dintre om și divinitate. Religia este școala cea mai bună și instituția binecuvântată prin care pot fi dezvoltate virtuțile morale. Este o școală cu porțile deschise pentru orișicine, fie el tânăr sau bătrân. Numai cei care se țin aproape de ea pot cunoaște pacea, mulțumirea și libertatea. Din contră, oamenii fără religie ajung să piardă totul, inclusiv propria lor identitate.
Virtutea trebuie căutată în practicarea credinței. Rar se întâmplă să găsești virtuți demne de laudă la un ateu. De asemenea, să nu găsești niciuna la omul credincios este la fel de rar.
