Copiii au întrebări despre rugăciune și despre alte lucruri care țin de religie. Copilul introvertit se rușinează să pună astfel de întrebări părinților. Este foarte important însă să-și deschidă sufletul și să întrebe tot ceea ce îi preocupă în legătură cu aceste subiecte. Dacă le lăsam fără răspuns, astfel de întrebări vor crește odată cu copilul și, într-o bună zi, îndoiala și ezitarea se vor transforma în vipere care otrăvesc inima copilului.
Uneori, îndolielile care există în lumea interioară a copilului se transformă într-o rană care îi macină sufletul în atât de munt încât poate duce la prăbușirea sa spirituală, iar noi nu ne dăm seama decât când este prea târziu. Copilul se roagă cu tine la moschee și spune: „Nu este alt Dumnezeu în afară de Allah”. Dar poate că în realitate acest copil a cedat conflictului interior și este acum pradă unui haos al sufletului. În mod inevitabil, când îi trimitem la facultate, ca să poată dobândi un statut social înalt și să-și făurească un viitor frumos, dar nu le-am asigurat mai înainte un mediu corespunzător de formare spirituală, copiii vor prelua puncte de vedere și atitudini potrivnice religiei noastră. De aceea, copilul trebuie să primească mereu tot sprijinul intelectual, emoțional și spiritual de care are nevoie la vârsta respectivă. Unii copii sunt încredințați spre creștere altor persoane care, având grijă de ei, îi și educă spiritual, încercând să pătrundă în lumea lor interioară. Părinții trebuie de fapt să le dea copiilor această educație. Dacă nu se poate, atunci părinții trebuie să se asigure că această misiune importantă este preluată de o persoană responsabilă. Astfel, vor ști că nu vor rătăci calea cea dreaptă. Credința puternică, conștiința deplină că suntem robi ai lui Dumnezeu și o moralitate înaltă se formează cu mare grijă și atenție.
