Sfatul este o calitate esențială, o regulă de bază, atât pentru cei sfințiți din zilele noastre, cât și pentru primii urmași ai Profetului. Conform Coranului, sfatul este semnul distinctiv al unei comunități de credincioși și cea mai importantă caracteristică a unui grup de oameni dedicați Islamului. În Coran, sfatul este menționat pe aceeași linie cu rugăciunea și caritatea, unde se spune: „Aceștia sunt cei care răspund chemării Domnului lor, împlinesc rugăciunea cu regularitate și își decid treburile prin consultare între ei; iar din ceea ce le-am dat ca hrană oferă milostenie” (Şûrâ, 42/38), sugerând astfel că sfatul are o importanță similară cu aceea a unei datorii religioase.
Având în vedere acest aspect, o comunitate care ignoră sfatul nu poate fi considerată pe deplin credincioasă, iar un grup care nu îl aplică nu poate fi considerat musulman în adevăratul sens. În Islam, sfatul este un principiu vital atât pentru conducători, cât și pentru cei conduși. Conducătorul este responsabil să consulte în probleme ce țin de politică, administrare, legislație și alte chestiuni legate de societate, în timp ce cei conduși au datoria de a-și exprima opiniile și punctele de vedere către lideri.
Importanța sfatului este evidențiată în mod deosebit prin următoarele observații: în primul rând, sfatul este condiția esențială pentru luarea unor decizii corecte în orice situație. Deciziile luate fără a le gândi cu atenție și fără a lua în considerare opiniile și criticile altora duc adesea la dezamăgire și eșec. Oricât de superior ar fi intelectul unei persoane, dacă aceasta nu este deschisă altor opinii și nu respectă gândurile altora, chiar dacă este un geniu, va face mai multe greșeli decât o persoană obișnuită, care se consultă cu alții.
Cea mai înțeleaptă persoană este aceea care respectă cel mai mult consilierea și profită cel mai mult de ideile altora. Cei care se bazează doar pe propriile lor idei și încearcă să le impună altora pierd o dinamică importantă și riscă să atragă antipatie și dezgust din partea celor din jur.
Da, consultarea este primul pas către obținerea celor mai bune rezultate în orice inițiativă, iar calea prin care o persoană poate obține o putere mai mare decât capacitatea sa naturală este tot prin consultare.
Înainte de a începe orice acțiune, trebuie să se recurgă la toate tipurile de consultări și cercetări pentru a se evita acțiuni nechibzuite și reacții de învinovățire a destinului sau a mediului înconjurător, care ar putea amplifica dificultatea. Dacă nu se iau în considerare sfaturile celor experimentați și bine informați înainte de a acționa, dezamăgirea și regretul vor fi inevitabile. Multe inițiative care au fost începute fără o planificare atentă nu doar că nu au progresat, dar au dus la pierderi de prestigiu și la descurajarea celor implicați.
Sfatul este unul dintre elementele fundamentale care mențin sistemul islamic ca un întreg viu. În chestiuni care privesc individul, societatea, statul, națiunea, știința, educația, economia și problemele sociale, sfatul are un rol și o misiune centrală, cu condiția ca în aceste chestiuni să nu existe texte clare din sursele divine care să stabilească o hotărâre precisă.
În Islam, „Sfatul de Stat” (Sfatul de Stat al-Dawlah) are rolul de a ghida actul guvernamental. În zilele noastre, această instituție este echivalentă cu Consiliul de Stat (Danıştay), dar are o funcție limitată și un domeniu de aplicare restrâns comparativ cu sfatul islamic.
Chiar și un conducător susținut de Allah și călăuzit de revelație trebuie să respecte consultarea. De-a lungul timpului, chiar și cei care au ignorat ocazional consultarea au observat că succesul lor era diminuat. În realitate, nici o comunitate care a neglijat acest principiu nu a prosperat. Profetul însuși lega salvarea și viitorul comunității de principiul consultării, spunând: „Cel care se consultă nu va da greș.”
În Coran, consultarea este abordată direct în două versete și aluziv în multe alte pasaje. Cele două versete clare referitoare la sfat sunt: „În această privință, consultă-te cu ei!” (Al-‘Imran, 3:159) și „Treburile lor sunt hotărâte prin consultare între ei” (Şûrâ, 42:38). De altfel, faptul că una dintre sure se numește „Sfat” subliniază importanța acestui concept.
În această sură, sfatul este prezentat ca o trăsătură demnă de laudă a companionilor Profetului. Pare să fie un elogiu indirect la adresa acestora: „Cum să nu îi lăudăm pe cei care își ghidează toate treburile prin consultare?” De asemenea, selectarea termenului „sfat” printre numeroasele trăsături admirabile ale companionilor evidențiază importanța consultării.
Consultarea nu este doar un principiu important în Coran, ci și o practică esențială în viața Profetului. Profetul obișnuia să consulte atât bărbați, cât și femei, tineri și bătrâni, în orice chestiune pentru care nu exista un text divin clar. De fapt, chiar și astăzi nu se poate spune că am atins nivelul de consultare și deschidere practicat atunci.
Profetul lua în considerare opiniile companionilor săi pentru a încuraja participarea colectivă și pentru a întări unitatea comunității în ceea ce privește deciziile luate. Prin aceasta, el crea un suport moral și mental solid pentru fiecare inițiativă planificată.
Un exemplu relevant este bătălia de la Uhud, când Profetul le-a oferit companionilor săi sfaturi strategice și le-a explicat importanța respectării instrucțiunilor date. Printre acestea, a plasat arcașii într-un loc strategic și le-a ordonat să nu-și părăsească posturile sub nicio formă. Cu toate acestea, unii dintre ei au interpretat greșit durata comenzii, crezând că este momentul să coboare. Profetul, chiar dacă era afectat de rezultatul acestei decizii, a continuat să se consulte cu ei și le-a citit versetul: „În această privință, consultă-te cu ei!” pentru a sublinia necesitatea continuării acestei practici chiar și în momente de dificultate.
Profetul a arătat astfel că, deși era ghidat de revelație, sfatul era necesar, și astfel a demonstrat conducătorilor importanța acestui principiu.
Expresii ale Profetului care subliniază importanța sfatului includ:
– „Cel care se consultă nu va da greș.”
– „Cel care consultă va fi în siguranță.”
– „Niciun popor care s-a consultat nu a eșuat.”
Datorită acestei importanțe fundamentale, școlile islamice sunt de acord că sfatul este un principiu de bază al Islamului care trebuie aplicat în viața cotidiană. Metodele de aplicare pot varia în funcție de epocă și circumstanțe, dar principiul rămâne.
Sfatul nu este o sursă de legislație în fața poruncilor divine, ci o practică de consultare bazată pe valorile islamice. Subiectele pentru care există legi divine explicite sunt în afara domeniului consultării. Doar problemele fără reguli clare sunt supuse consultării, iar deciziile luate în acest mod sunt obligatorii.
Principii fundamentale ale sfatului includ:
1. Sfatul este un drept atât pentru conducători, cât și pentru cei conduși. Allah a stabilit drepturi egale în privința consultării între conducători și comunitate, pentru că deciziile afectează pe toată lumea.
2. Problemele publice trebuie supuse consultării. Dacă cei conduși nu își exprimă opiniile,
sunt considerați responsabili.
3. Consultarea trebuie să fie pentru binele musulmanilor și fără influențe externe precum mită, presiuni sau amenințări care ar putea afecta gândirea sfatului. Profetul a spus: „Persoana consultată este un om de încredere; cel consultat ar trebui să gândească ca și cum ar lua decizia pentru sine însuși.”
4. În caz de dezacord, majoritatea trebuie respectată, căci „Mâna lui Allah este deasupra grupului” și „Comunitatea mea nu se va uni în rătăcire.”
5. Odată luată decizia finală de către sfat, este interzisă opoziția față de aceasta. A contesta sau a exprima o părere contrară este considerat destabilizator și păcătos. Profetul a respectat hotărârea majorității, chiar și atunci când rezultatul a dus la pierderi în bătălia de la Uhud.
6. Sfatul se ocupă doar de problemele actuale, nu de situații ipotetice. Deciziile sunt ghidate de învățăturile Coranului și ale Sunnei.
7. Sfatul este convocat atunci când apare o nevoie și lucrează până când problemele și proiectele sunt rezolvate, fără a exista obligația de întruniri periodice și fără să fie format din membri plătiți.
În ceea ce privește componența sfatului, este necesar ca membrii să fie persoane înțelepte, cu cunoștințe și experiență, care dau dovadă de dreptate și discernământ. Dreptatea înseamnă respectarea poruncilor divine și a valorilor umane, iar cunoștințele includ expertiza religioasă, administrativă, politică și tehnică. Uneori, chiar și persoane cu experiență practică pot contribui la sfat.
Profetul, de-a lungul vieții sale, a respectat principiul consilierii și a acordat atenție opiniei tuturor, indiferent de vârstă sau experiență. A consultat atât individual, cât și colectiv pentru a asigura soliditatea deciziilor prin consens.
Exemple notabile de consiliere din viața sa includ:
1. Incidentul în care a consultat pe Ali, Omar, Zaynab bint Jahsh și Berîre pentru a afla adevărul într-o chestiune sensibilă, ascultând toate punctele de vedere.
2. Înainte de bătălia de la Badr, Profetul a consultat atât emigrații (muhajirii), cât și locuitorii din Medina (ansarii) pentru a obține susținerea lor.
3. În bătălia de la Badr, a decis să asculte sfaturile lui Hubab ibn al-Mundhir cu privire la locul de desfășurare a luptei.
4. În cazul Ahzab, Profetul a fost receptiv la ideea lui Salman al-Farisi de a construi un șanț pentru apărare.
5. În timpul tratatului de la Hudaybiyyah, el a luat în considerare sfatul soției sale, Umm Salamah, înainte de a lua o decizie finală.
Astfel, în întreaga sa viață, Profetul a demonstrat importanța consilierii, arătând că deciziile colective întăresc unitatea și asigură o mai mare stabilitate a comunității. Sfatul aplicat în vremurile ulterioare a fost inspirat de modelul stabilit de el și a încercat să implementeze aceeași tradiție de consultare colectivă.
