Și fiecărui om i-am legat de gât faptele sale. Iar în Ziua Învierii vom scoate pentru el o carte pe care el o va găsi deschisă. (Al-‘Isra’ 17:13)
Acest verset ne aduce aminte de plăcuțele atârnate de gâtul celor care au fost condamnați la moarte și pe care erau trecute fărădelegile pe care le-au comis. În interpretarea lui se pot preciza următoarele câteva aspecte:
- „Faptele (tāir) sale legate de gât” reprezintă acțiunile pe care oamenii le-au făcut în această lume. Potrivit unui hadı̄th, dacă acestea sunt fapte bune, ele vor apărea în lumea cealaltă în fața celui care le-a făcut sub o formă frumoasă, dar dacă sunt fapte rele, ele vor apărea sub o formă urâtă.[1]
- Dacă Dumnezeu dorește să facă de rușine o persoană, adică dacă dorește să o pedepsească pentru faptele sale rele drept dovadă a dreptății Sale, El îi atârnă la gât cartea faptelor și astfel faptele sunt făcute publice. Dar dacă Dumnezeu dorește să ierte o persoană, El îi acoperă greșelile și nu le arată nimănui.
- „Tāir”, care este atârnat de gâtul unei persoane, se referă fie la mustrarea de conștiință, fie la conștiința împăcată, ca rezultat a faptelor sale.
Pentru a concluziona, viața, soarta sau faptele unei persoane, care se configurează în jurul liberului său arbitru, se răsfrâng întotdeauna „în jurul gâtului” sau în conștiința sa, la fel de inseparabil precum este sufletul de trup și umbra de obiect. Fie se revarsă asemenea unui izvor de apă limpede și le aduce bucurie și mulțumire, fie este resimțită constant în inimă asemenea unui zbucium și neliniști. Apoi, În Ziua Judecății, se deschide și se așterne în fața persoanei precum o carte sau un registru. Iar persoanei i se spune: „Citește cartea ta! Astăzi tu ești de ajuns ca să fii pentru tine socotitor!” (Al-‘Isra’ 17:14). Cei care în fiecare zi s-au cercetat cu privire la faptele lor în timp ce se aflau în lume înaintează spre Paradis, primind buna plăcere a lui Dumnezeu, în timp ce ceilalți, care au fost deficitari, suferă pierderi peste pierderi.
[1] Musnad Ahmad, 4/287, 295.
