Eu jur pe locurile stelelor (de pe bolta cerească)! – Și acesta este un jurământ mare, dacă voiți să știți!- Că acesta este un Coran nobil. (Al-Waqi’a 56:75–77)
Vai de oamenii a căror inimă a fost împietrită și acoperită cu rugină! Dumnezeu Cel Atotputernic, Care este Atotcunoscător, cunoaște această stare a omenirii și Își descoperă Mesajul printr-un legământ răsunător.
O ființă umană ar trebui să se teamă de acest lucru și să se înfioare atunci când citește versetele însoțite de această semnificație și mesaj. Domnul omenirii jură și vorbește categoric și răspicat pentru a trezi omul la adevărul Coranului și pentru a-l convinge că Coranul este Cartea sau Mesajul Său cel mai demn de cinste.
Există multe astfel de jurăminte în paginile Coranului. Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe soare, lună, stele, ceruri și multe alte lucruri. El jură pe binecuvântările Sale de pe pământ, cum ar fi măslinul și smochinul. Muntele Sinai, ziua și noaptea se numără, de asemenea, printre lucrurile pe care Dumnezeu jură. Aceste jurăminte sunt bogate în taine și conțin multe dovezi de înțelepciune.
În versetul de debut din Surat An-Najm (Steaua), Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe o stea: „Pe steaua care apune!”. Acest jurământ este uimitor de adecvat pentru subiectul surei în care se găsește și în care este menționată Înălțarea Profetului nostru. Din această perspectivă, este posibil ca ceea ce se înțelege prin stea să fie chiar Profetul nostru, pacea și binecuvântările fie asupra lui. Întocmai ca o stea, el s-a ridicat mai întâi din cele create și s-a înălțat la Creator, iar apoi s-a întors din Creator la cele create.
Într-adevăr, fără să fie derutat și orbit în fața celor mai încântătoare priveliști și splendori care i-au fost arătate în timpul Înălțării, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, s-a întors pe acest tărâm al formării și al deformării (sau al creației și al declinului) pentru a aduce tuturor celorlalți binecuvântările și darurile care i-au fost acordate, purtându-ne astfel către orizonturile spre care el a călătorit.
Prin urmare, este absolut oportun să considerăm că steaua pe care Dumnezeu jură în verset este Profetul nostru. Pe lângă virtuțile și excelențele sale inegalabile, Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, s-a întors în mijlocul celor create cu multe binecuvântări noi cu care fusese răsplătit în timpul Înălțării sale. Astfel, Dumnezeu jură pe el în numele virtuților și excelențelor pe care le posedă și al noilor binecuvântări care i-au fost conferite în timpul Înălțării.
Astfel cum, potrivit unor exegeți ai Coranului, Dumnezeu Îl menționează pe nobilul Său Profet cu Atributele specifice drept „As-Sami’” (Cel Care Aude Totul ) și „al-Basir” (Cel Care Vede Totul) în versetul „El este cu adevărat Cel care Aude Totul (și) Cel care Vede Totul” (Al-’Isra’ 17:1), tot așa El îi acordă aceeași valoare și în primul verset din Surat An-Najm, în care jură pe el, spunând „Pe steaua care apune!”, făcând astfel aluzie la Înălțarea stelei omenirii, pacea și binecuvântările fie asupra sa, și apoi la întoarcerea sa pe tărâmul nostru pentru a ne înălța până la orizonturile spre care el a călătorit.
În versetul „Pe soare și pe strălucirea lui” (Aș-Șams 91:1), Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe soare și pe strălucirea amiezii. În versetul „Și pe noapte, când se întunecă!” (Ad-Duha 93:2), Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe noapte și pe întunericul ei, întrucât este timpul de odihnă; iar în versetul „Pe ziua care îl face (pe soare) să strălucească” (Aș-Șams 91:3), El jură pe îndepărtarea întunericului și apariția strălucirii zilei și, prin urmare, pe binecuvântările și favorurile divine care vin grație acestor schimbări consecutive.
În alte versete din Coran, se jură pe smochin, măslin și Muntele Sinai.[1] Muntele Sinai (at-Tur) este un loc important unde Profetului Moise i s-a îngăduit să audă glasul lui Dumnezeu și să primească alte tipuri de manifestări. Această bunăvoință a lui Dumnezeu față de Moise pe Muntele Sinai a marcat începutul reînvierii unei comunități. Profetul Moise primea poruncile lui Dumnezeu prin intermediul Revelației, iar comunitatea pornea pe calea redeșteptării la adevărata viață. Astfel, Dumnezeu a onorat Muntele Sinai jurând pe el.
După cum s-a menționat mai sus, există multe tipuri de jurăminte în Coran. În versetul în cauză, Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe „locurile stelelor”. Cu privire la acest jurământ s-au formulat următoarele interpretări:
Prima: Stelele au fost întotdeauna importante pentru ființele umane întrucât a existat dintotdeauna o relație între ele. Nivelul minim al acestui raport a fost acela că ființele umane pot stabili direcțiile prin intermediul stelelor. Următorul verset subliniază acest fapt, spunând: „Și semne osebite. Și după stele se călăuzesc” (An-Nahl 16:16).
În plus, asemenea versetelor din Coran, există legături explicite sau implicite între stele. Datorită limbajului ordinii, armoniei, funcțiilor și aspectului lor natural, ele ne trezesc sentimentele și ne șoptesc lucruri legate de adevărurile din spatele existenței, ordinii lor și a ordinii generale a universului. Acesta este un alt mod în care ele funcționează ca „semne” și ne oferă „îndrumare”. Prin urmare, jurând pe „locurile stelelor”, Dumnezeu Cel Atotputernic ne atrage atenția asupra ordinii, armoniei și a imaginilor magnifice pe care le prezintă. Dacă nu ar fi fost poziționate acolo unde sunt, dacă nu ar fi fost așezate de Dumnezeu în aceste locuri, nu ar fi existat ordine și armonie nici în ceruri, și nici în univers ca întreg, iar ființele umane nu ar fi putut beneficia de ele.
A doua: Poziția actuală a sistemului solar și a universului ca întreg și alcătuirea curentă a lumii sunt rezultatul unor nenumărate condiții și al coexistenței și cooperării lor în funcție de niște parametri extrem de sensibili. De exemplu, scurgerea moleculelor și atomilor de aer din atmosferă și distrugerea echilibrului dintre gazele care formează aerul destructurează atmosfera, având ca rezultat dispariția vieții pe pământ. De fapt, conlucrarea dintre pământ și cer este foarte dificilă. Moleculele și atomii din atmosferă încearcă să se împrăștie în spațiu, în timp ce pământul încearcă să îi atragă și să îi rețină. Dumnezeu este Cel care îi ține împreună, iar ei acționează în supunere față de legile lui Dumnezeu. În Coran se spune cu privire la aceasta: „Apoi s-a întors către cer – care era un fum – și i-a zis lui și pământului: Veniți amândouă, de voie sau fără de voie! Și au răspuns ele: Venim, supunându-ne de bunăvoie!” (Fussilat 41:11). În spatele acestei atracții gravitaționale și a altor legi se află Puterea Divină.
Într-adevăr, este potrivit și de înțeles să juri pe stele și pe locul lor în ceruri, toate acestea indicând existența și Unitatea lui Dumnezeu. Într-adevăr, sistemul solar și toate celelalte sisteme stelare care există în univers sunt puse în ordine, iar totul este exact la locul său. Având în vedere faptul că până și ciocnirea și divizarea unor atomi minusculi provoacă o explozie extrem de mare, gândul că mari corpuri cerești se ciocnesc între ele este suficient pentru a ne face să tremurăm de frică. Deși această abundență de sisteme stelare pare să fie haotică și dezordonată, toate sunt într-o armonie și ordine uluitoare. În spatele acestei ordini și armonii din univers și al legilor de atracție și respingere dintre corpurile cerești se află puterea Celui veșnic Atotputernic. Aici, atenția noastră se îndreaptă spre această dispoziție Divină prin intermediul jurământului extraordinar al „locurilor stelelor”.
A treia: O altă semnificație sau realitate care poate fi derivată din jurământul lui Dumnezeu făcut pe locurile stelelor este aceea că stelele se află la locul potrivit, astfel încât studierea unui anumit sistem va da o imagine clară asupra altor sisteme din univers. Mai mult, se va putea stabili un dialog cu sistemele și se vor găsi lăcașuri acolo. Toate sistemele au fost create atât de corect și armonios și există conexiuni atât de sensibile între ele, încât nu există nici cea mai mică incoerență și dezacord în și între ele. În schimb, găsim ordine, concordanță și armonie desăvârșită. În Surat Ar-Rahman (55), Dumnezeu Cel Atotputernic Își manifestă calitatea de ar-Rahman (Cel Milostiv) prin această ordine și concordanță. Pe lângă numele Allah (Dumnezeu), ar-Rahman (Cel Milostiv) este un alt nume propriu al Ființei Divine. Nimeni nu poate fi numit și denumit prin aceste două Nume. În Basmala, care se repetă de 114 ori în Coran, ar-Rahman este menționat imediat după Numele Allah. În Surat Ar-Rahman, care își are originea numelui din versetul său inițial: „ ar-Rahman” (Cel Milostiv), toate binefacerile lui Dumnezeu sunt legate de calitatea Sa de ar-Rahman. Cel mai măreț dar este faptul că Dumnezeu l-a învățat pe om Coranul: „Cel Milostiv (Ar-Rahman) l-a învățat (pe om) Coranul.” (Ar-Rahman 55:1-2).
Dacă mesajele Coranului nu ne-ar fi luminat ochii și lumile, universul ar fi rămas un loc de tânguire. Atunci am fi fost îngroziți la vederea tuturor creaturilor în înfățișările lor muritoare. Nu am fi fost niciodată în stare să vedem adevărul și nici nu am fi fost capabili să înțelegem vreodată ceva în mod real. Prin lumina călăuzitoare a Coranului am reușit să înțelegem semnificația a tot ceea ce există în univers, cu dovezi de înțelepciune cuprinse în el, și am înțeles că noi suntem cel mai bun exemplu și cea mai bună sinteză a creației. Am fost capabili să înțelegem în lumina Coranului ceea ce abordarea științifică și științele moderne au lăsat în beznă, și am fost feriți de confuzie și groază. După ce am pătruns în esența Coranului, am cercetat existența și am înțeles lucruri de care alții fie nu sunt conștienți de existența lor, fie nu le recunosc. Într-adevăr, am descoperit tuneluri străluminate care duc spre tărâmurile de dincolo chiar și prin găurile negre (din cer) și am început să privim cu ochii luminați indiferent locul pe care îl privim și lucrul la care privim.
Dumnezeul Cel Milostiv ne dezvăluie un alt chip al Milostivirii Sale în versetul următor, când spune: „El l-a creat pe om și l-a învățat pe el vorbirea limpede” (Ar-Rahman 55:3-4). Dacă am fi fost proști, cu alte cuvinte, dacă am fi fost incapabili să traducem limbajul articulat al universului, care vorbește cu putere, și dacă am fi fost incapabili să înțelegem Cuvântul Divin și să ne îndrumăm reciproc în acest sens – dacă nu am fi fost capabili să vedem universul luminat prin Atributul Său de Vorbire și să îl descriem în strălucirea sa, atunci am fi fost în continuare incapabili să înțelegem și să învățăm ceva din sensurile profunde și subtilitățile universului.
„Soarele și Luna urmează o rânduială” (Ar-Rahman 55:5). Soarele și luna au fost așezate în locuri cu o rânduială atât de exactă, delicată și precisă și au o asemenea poziționare în raport cu celălalt încât o magnifică Voință se manifestă explicit în alcătuirea, funcționarea și amplasarea lor. Aceasta este o altă manifestare a Milostivirii lui Dumnezeu pe o altă lungime de undă. Dacă Milostivirea Divină nu ar fi stabilit această rânduială cu cele mai exacte socoteli, am fi fost distruși și pierduți printre corpurile care se ciocnesc între ele. Chiar dacă meteoriți cad pe Pământ din când în când, niciunul dintre ei nu a provocat vreodată o problemă gravă. Acești meteoriți nu au rănit până acum nici capul, nici ochii nimănui. Prin urmare, acești meteoriți lovesc scutul Harului lui Dumnezeu și sunt sfărâmați. Ați putea încerca să explicați acest lucru folosind atmosfera sau masa de gaze dense. Oricare ar fi cauzele fizice pe care le invocați, ele sunt doar întruchiparea Harului lui Dumnezeu. Dumnezeu a așezat totul la locul său cu ajutorul celor mai exacte calcule, într-o ordine și armonie atât de minunate, încât și „locurile stelelor” indică acest lucru.
A patra: Steaua Polară, locul ei printre stele și calitatea pe care o are de a ne arăta direcția; sistemul solar și locul lui în Calea Lactee; Calea Lactee și locul ei printre alte sisteme cerești, splendidă în sine, dar modestă în raport cu celelalte; poziția acestor sisteme printre alte sisteme mai mari; distanțele calculate cu precizie între stele și între sateliții fiecărei stele – totul în univers face parte din armonia universală, este așezat armonios pe cer și funcționează în raport precis cu toate celelalte. „Locurile stelelor” ne indică, de asemenea, aceste realități.
A cincea: Locurile stelelor sunt tratate diferit în Occident și Orient. De exemplu, oamenii de știință ruși le numesc locuri unde au fost identificate stelele. În ceea ce privește Occidentul, ei consideră locurile stelelor drept găuri negre sau găuri albe. De fapt, pe lângă chestiunile pe care știința le-a stabilit și rezolvat, există atât de multe mistere sau chestiuni care așteaptă un răspuns. Atunci când o problemă este lămurită, apar multe întrebări noi. De exemplu, există o opoziție între atmosfera Pământului și Pământul însuși. Astrofizicienii afirmă că această opoziție sau contrast este un factor complementar al echilibrului pe Pământ și în spațiu, chiar și în întregul univers. Găurile negre și găurile albe sunt, de asemenea, două elemente opuse foarte importante pentru echilibrul general din univers.
Potrivit exegeților contemporani, „locurile stelelor ” indică, de asemenea, quasarii și pulsarii. Găurile albe sunt surse extrem de intense de lumină și energie. În zilele noastre, acestea pot fi ușor observate și identificate. Oamenii de știință afirmă că găurile albe sunt asemenea unor câmpuri în care alte stele și sisteme vor apărea și se vor dezvolta. Într-adevăr, aceste găuri au o energie atât de puternică încât, chiar dacă Calea Lactee dispare dintr-o dată, o gaură albă poate fi sursa în care o altă Cale Lactee va apărea prin Voința și Puterea lui Dumnezeu. Acestea au fost așezate în inima universului într-o asemenea armonie încât își îndeplinesc sarcinile excepționale cu cea mai mare exactitate sau precizie.
Într-adevăr, unul dintre cei mai importanți factori de influență în ordinea universului este „locul stelelor”. Oamenii de știință ruși consideră că acestea sunt locurile în care apar și se dezvoltă astrele. Punctul lor de vedere este important întrucât arată că Coranul menționează un adevăr cu paisprezece secole înainte ca acesta să fie dovedit de știință și, prin urmare, este Cuvântul Celui Atotștiutor și a Cărui Putere poate făptui tot ceea ce voiește.
A șasea: Găurile negre se formează atunci când stelele masive se prăbușesc ca urmare a faptului că electronii își pierd energia. După formarea ei, gaura neagră mai poate absorbi masă din mediul înconjurător. Ele absorb alte stele și fuzionează cu alte găuri negre, formându-se astfel găuri negre supermasive. Chiar dacă stelele care se dezintegrează nu pierd nimic din masa și greutatea lor, corpurile lor se micșorează și se transformă în găuri negre gigantice. Acestea absorb, dar nu emit lumină. Timpul accelerează în acel moment. La fel cum putem vorbi de lucruri enigmatice care au loc atunci când obiectele prinse de un vârtej se pierd, tot așa, în găurile negre se întâmplă anumite lucruri stranii. De exemplu, dacă sistemul solar s-ar apropia de una dintre aceste găuri negre, ar fi înghițit ca o îmbucătură și ar dispărea. Astfel, o parte dintre astrofizicieni numesc aceste găuri negre „locurile stelelor”.
A șaptea: Găsim în Coran faptul că Profeții sunt, de asemenea, menționați sub denumirea de „stea”. De exemplu, în Surat At-Tariq (86:3), termenul „an-Najmu’th-Thāqib”, care înseamnă „luceafărul cel strălucitor”, este interpretat ca referindu-se la Profetul Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, care pătrunde în inimile împietrite și deschide ușile ferecate pentru a intra înlăuntru. Fiecare Profet a fost steaua cerurilor, care a luminat vremurile sale. Cei care le urmează lumina se înalță spre cerurile fericirii și intră în contact cu Dumnezeu Cel Atotputernic. Așadar, jurând pe „locurile stelelor”, Dumnezeu Cel Atotputernic poate să atragă atenția asupra înălțimilor orbitoare ale profeților Noe, Avraam, Moise și Iisus și ale Profetului nostru, Mahomed, pacea fie asupra lor.
A opta: Aș dori să subliniez un alt aspect al acestei expresii. Versetele Coranului sunt de asemenea denumite „stele”. Exegeții Coranului spun că a fost revelat „în stele după stele”. Fiecare verset are propriul loc atât în Coran, cât și în ochii lui Dumnezeu. Întrucât nu putem percepe puterea și amploarea Cuvântului Divin din Coran, Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe poziția și locul Coranului în Atributul Său de Vorbire datorită valorii și importanței sale inegalabile. Așadar, a jura pe „locurile stelelor” are aproape același înțeles precum „Qaf. Pe Coranul cel glorios!” (Qaf 50:1). În plus, există un loc special pentru Coran și în Tabla Supremă Păstrată (al-Lawhu’l-Mahfūz). Căci a fost în Tabla Supremă Păstrată până când a fost trimis în timpul Nopții Destinului (Laylatu’l- Qadr) către cerul lumii. Numai cei care îl vedeau puteau fi conștienți de el. Din această perspectivă, „ locurile stelelor” indică locurile stelelor (versetelor) din Coran, care este traducătorul cărții universului și lucrarea Voinței și Puterii lui Dumnezeu. Prin urmare, Coranul este văzut ca un alt grup de stele – un grup de stele care face cunoscute stelele din univers. Într-adevăr, există o asemănare între Coran și univers. Dumnezeu declară: „Noi am pogorât (Coranul) în noaptea al-Qadr” (Al-Qadr 97:1). Fiecare prieten al lui Dumnezeu (walī) care este capabil să observe Tabla Supremă Păstrată a Adevărului poate observa și studia acolo Coranul ca întreg. În concluzie, jurând pe „locurile stelelor”, Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe această poziție și loc înalt al Coranului.
A noua: Un alt loc al Coranului, datorită căruia Arhanghelul Gabriel a obținut calitatea de a fi vrednic de încredere, este inima demnă de încredere a lui Gabriel. Prin urmare, jurământul pe „ locurile stelelor” poate fi, de asemenea, jurământul pe inima lui Gabriel și pe alte inimi demne de încredere.
A zecea: Este foarte posibil ca „locurile stelelor ” să se refere la inima pură a învățătorului nostru Mahomed, pacea și binecuvântările fie asupra sa, și la cele ale urmașilor săi sinceri.
A unsprezecea: Inimile și conștiințele pure ale credincioșilor care adoptă Coranul ca esență a tuturor lucrurilor și a vieții lor și simt că Dumnezeu le vorbește de fiecare dată când recită pot fi printre locurile pe care Dumnezeu jură. Fie ca Dumnezeu să ne curățească inimile așa cum a curățit și inimile înaintașilor noștri curați și sinceri, transformându-le în inimi pe care Dumnezeu poate jura.
Datorită tuturor acestor înțelesuri sau realități și a multor altora similare, Dumnezeu Cel Atotputernic jură pe „locurile stelelor”. Și El afirmă că acest jurământ este un jurământ foarte mare și important.
Iară noi credem în tainele neștiute de noi, la fel cum credem în cele cunoscute, și rostim din toată inima declarația Divină: „Și acesta este un jurământ mare, dacă voiți să știți!”.
[1] Vezi Surat At-Tin 95: 1-2.
