Și de ar fi un Coran cu care să se mute munții sau cu care să se despice pământul sau cu care să se facă morții să vorbească! Însă a lui Allah este întreaga poruncă (El face ceea ce voiește El, fără ca nimeni să-I poruncească ce să facă). (Ar-Ra`d 13:31)
- Dacă munții s-ar muta sau pământul s-ar destrăma sau morții ar începe să vorbească grație unei Cărți, toate acestea nu ar fi posibile datorită Torei, Psalmilor sau Evangheliei, ci cu siguranță ar fi posibile datorită Coranului (Qur’ān). Astfel, Dumnezeu, slăvită este Maiestatea Sa, atrage atenția oamenilor asupra Coranului.
- Dacă toate aceste evenimente ar fi avut loc cu adevărat, ele ar fi fost miracole. Chiar dacă Profeții ar fi cerut ca ele să se întâmple în speranța că poporul lor va crede, ele nu s-au întâmplat. Asta arată că minunile făcute de Profeți și create de Dumnezeu pentru a dovedi menirea și calitatea Profeților depindeau de voința și acordul lui Dumnezeu.
- Expresia „a lui Allah este întreaga poruncă” atrage atenția asupra anumitor erori în gândire și credință. Cu alte cuvinte, oamenii sunt avertizați cu privire la lucrurile pe care trebuie să le ceară și de la cine trebuie să le ceară. De asemenea, se subliniază faptul că întreaga putere, materială sau spirituală, îi aparține lui Dumnezeu și că El este Cel care creează totul, inclusiv faptele oamenilor. A face și a crea sunt lucruri diferite. Fără crearea de către Dumnezeu a faptelor oamenilor, nimeni nu poate realiza nimic. De asemenea, Dumnezeu este Cel care creează efectele și, fără creația Sa, legea cauzalității nu are niciun sens. El face ceea ce dorește și, dacă dorește, poate deschide inimile spre credință fără a recurge la miracole. Dacă dorește, El distruge pământul, mută munții și îi face morții să vorbească. Cu toate acestea, niciunul dintre aceste lucruri nu are asupra inimilor un efect atât de intens și de trainic pe cât are Coranul, iar Dumnezeu dorește să călăuzească inimile. Astfel, versetul implică faptul că miracolele sau orice alt eveniment pe care îl considerăm ca fiind extraordinar nu sunt foarte importante în comparație cu revoluția universală pe care a adus-o Coranul. Dacă privim efectele ca rezultate ale lucrurilor pe care le considerăm extraordinare, orice efecte mai mari, la nivel mondial și de durată pot aparține doar Coranului. Dacă Dumnezeu dorește, este posibil ca prin Coran munții să fie mutați și răsfirați, pământul să fie sfărâmat, iar morții să vorbească, dar scopul revelației Coranului nu este de a realiza toate acestea. Scopul înțelepciunii Divine în revelația Coranului este, prin îngăduința lui Dumnezeu, de a da formă unui nou model și de a crește noi generații pentru a permite credinței să stăpânească ființele umane, pătrunzând în inimile lor, pentru a arăta ființelor umane muritoare calea spre veșnicie și pentru a le permite să vadă veșnicia și fericirea veșnică prin fereastra conștiinței înainte de a muri. Adevărata reușită este de a te deschide în fața realizării scopului revelării Coranului. Într-adevăr, dacă munții sunt aruncați în aer, pământul este sfărâmat în bucăți, iar oasele din morminte încep să vorbească, efectele temporare ar fi destul de slabe în comparație cu efectul veșnic și nesfârșit al Coranului asupra omenirii.
Dacă am fi trimis Noi acest Coran unui munte, l-ai fi văzut tu umilindu-se smerit și despicându-se de frica lui Allah. (Al-Hașr 59:21)
