Iar atunci când vei termina, trudește. (Aș-Șarh 94:7)
Acest verset le prezintă musulmanilor o importantă filosofie de viață. Într-adevăr, credinciosul trebuie să fie mereu activ; atât munca, cât și odihna lui trebuie să fie o formă de activitate. Cu alte cuvinte, credincioșii ar trebui să își organizeze orele de lucru astfel încât să nu existe perioade de pauză în viața lor. De fapt, odihna este o condiție esențială a calității umane, însă acest tip de odihnă ar trebui să fie o odihnă activă. De exemplu, atunci când oamenii ale căror minți sunt ocupate cu cititul și scrisul obosesc, ei se pot odihni întinzându-se și dormind, dar se pot odihni și dacă își schimbă ocupația sau activitatea pe care o fac. Pot citi Coranul, pot face Rugăciunea, pot face exerciții fizice sau se pot angaja într-o conversație cordială. După un timp, se pot întoarce la activitatea lor normală. În concluzie, credincioșii trebuie să fie mereu activi și să rămână activi prin alternarea activităților. Adică, ei se odihnesc lucrând și lucrează odihnindu-se.
Dacă luăm în considerare slujirea credinței și a Coranului, se poate spune că ne bucurăm de darurile și binecuvântările pe care Dumnezeu le oferă fără să ceară nimic în schimb. Dumnezeu Cel Atotputernic ne-a creat oameni și ne-a binecuvântat cu Islamul și cu slujirea credinței și a Coranului. Acest lucru se manifestă în viața multora dintre noi. De exemplu, mulți oameni bogați care caută buna plăcere a lui Dumnezeu și doresc să își slujească atât societatea, cât și omenirea în general, închiriază case care găzduiesc mulți studenți săraci și talentați. Nu se mulțumesc cu atât, ci construiesc cămine pentru primirea unui număr mai mare de studenți și deschid școli private pentru educarea lor în condiții mai bune și mai avantajoase. În fața cererilor sincere ale unor „inimi” care doresc să slujească omenirea în domenii mult mai extinse, Dumnezeu le-a dat ocazia să deschidă școli sau alte instituții de învățământ în întreaga lume. Ei gustă plăcerea de a servi idealuri nobile în cele mai înalte grade. În concluzie, în fiecare dintre situațiile în care oamenii au suferit îngrijorându-se cu privire la eventuala lipsă a serviciile de voluntariat, Dumnezeu Cel Atotputernic a deschis în fața lor noi posibilități de slujire. Astfel că, sensul versetului: „Iar atunci când vei termina, trudește”, se manifestă sistematic în viața noastră, indiferent dacă suntem sau nu conștienți de acest lucru.
În esență, credincioșii nu au alte alternative decât să acționeze într-o astfel de manieră. În primul rând, binecuvântările pe care Dumnezeu le acordă credincioșilor sunt foarte mari. Faptul că ne-a creat ca ființe umane este o binecuvântare; sănătatea este o altă binecuvântare. Credința și înțelegerea acestora în lumina credinței ca fiind daruri din partea lui Dumnezeu este un alt dar generos. A mânca și a bea și a anticipa binecuvântările veșnice sunt alte binecuvântări mărețe. De fapt, totul este o binecuvântare pentru noi; suntem înconjurați de binecuvântări. Cu toate acestea, din păcate, nu le putem aprecia valoarea din cauză că suntem mult prea obișnuiți cu ele și, astfel, nu reușim să mulțumim cum se cuvine pentru ele. În timp ce oameni din alte țări suferă de sărăcie, alții mor sau rămân văduvi, orfani sau fără copii în războaie nemiloase și se află în întunericul necredinței sau în ghearele unor regimuri tiranice, este o mare binecuvântare faptul că noi urmăm calea dreaptă, avem posibilitatea de a ne îndeplini datoria de a ne închina și nu suferim la fel de mult cum au suferit mulți înaintea noastră din cauza credinței lor. Prin urmare, ar trebui să fim mereu activi, să trecem de la o activitate la alta, să ne îndeplinim îndatoririle care ne revin în cadrul activităților prestate în numele lui Dumnezeu și pentru fericirea omenirii și să experimentăm pe deplin plăcerile spirituale care sunt intrinsece activităților în sine.
Într-adevăr, este exclus ca credincioșii să se oprească și să ceară o viață confortabilă, leneșă, gândindu-se că nu mai este nimic de făcut. Credincioșii trebuie să se angajeze într-o altă activitate bună și pozitivă atunci când au terminat ultima activitate. Ei se odihnesc când depun efort și fac din odihnă începutul unui alt efort; experimentează ușorul în greutăți și transformă facilul într-un teren propice pentru depășirea greutăților. Crezând că metafizicul și fizicul sunt cele două fațete ale unei întregi unități sau se completează pentru a forma unitatea, ei trăiesc fără să creeze niciun timp mort în viața lor.
O, Doamne! Condu-ne spre ceea ce Tu iubești și înspre lucrurile în care găsești plăcere, și fie ca binecuvântările și pacea lui Dumnezeu să fie peste stăpânul nostru Mahomed, cel ales de care Dumnezeu este mulțumit!
