Unul din cele mai bune mijloace de a câștiga inimile oamenilor este să cauți întodeauna prilej să le faci bine și, când un astfel de prilej se arată, să nu pregeți să-l folosești; o ! de am voi să facem întodeauna bine celorlalți!
Buna moralitate și o conștiința curată, precum și purtarea frumoasă și virtutea, sunt o monedă universal acceptată, ni-ciodată influențată de fluctuația de valoare a altor mijloace de schimb; cei care posedă aceste calități sunt ca niște buni negustori, bine văzuți și primiți să negustorească oriunde ar dori.
Oamenii cu voință tare și un caracter sănătos nu-și pierd nimic din esența lor de virtuți, chiar dacă suferă puzderie de necazuri și dureri, siliți fiind să-și schimbe vederile și purtările; ce să mai spunem despre oamenii slabi, care fără a fi supuși vreunei în-cercări își schimbă părerile și purtarea de la o zi la alta?
Un om înțelept nu este acela care se crede infailibil și care nu ia în seamă ideile altora; cu adevărat înțelept este mai de-grabă acela care își îndreaptă greșelile și găsește folos în ideile altora, fiind în deplină conștiință a faptului că oamenii sunt supuși greșelii.
Ignoranța este un văl aruncat peste fața lucrurilor. Acei oamenii nefericiți, care nu pot da la o parte vălul, nu vor pă-trunde niciodată adevărurile creației. Cel mai mare exemplu de ignoranță este necunoașterea lui Allah. Și când acestei ne-cunoașteri i se adaugă și aroganța, atunci devine un fel de nebunie de nevindecat.
Viața înmugurește în copilărie. La vremea tinereții, crește și se hrănește din tensiunea interioară și din efortul de a merge înainte pe calea adevărului. La bătrânețe, energia vitală se contopește cu dorința omului de a se regăsi împreună cu fi-ințele dragi care deja s-au săvârșit din viață. Ce exemplu trist este cel al ateilor, pentru care viața este când o comedie, când o tragedie, și care își înăbușă în acest fel instinctul omenesc al speranței fierbinți și al recunoștinței.
Cu cât omul suferă mai mult în viață și devine mai profund conștient de viața pe care o duce, cu atât trăirile sale sunt mai adânci. Oamenii care trăiesc fără să înțeleagă sensul exis-tenței și al evenimentelor în succesiunea lor, și care nu au trecut prin suferință, nu își dezvoltă însușirile sufletului și ale minții, și nici nu se simt parte a existenței.
Animalul piere și este uitat, iar locul unde este îngropat se pierde. Cu omul însă nu este așa. Își dau seama cei care nu păstrează amintirea strămoșilor, și nu le îngrijesc mormintele, că îi condamnă astfel la stadiul de simple animale? Respectul pentru morți este o garanție a viitorului pentru cei vii.
