Atâtea vise până la urmă se îndeplinesc în viața reală, încât dacă fiecare și-ar însemna acele vise care au devenit realitate, nu se știe câte volume groase s-ar aduna.
Unele vise aduc sufletelor curate crâmpeie din lumea de dincolo. În astfel de vise, sufletul se înveselește și, pătrunzând în „grădina înflorită” a acelei lumi, se adapă la izvoarele cu apă limpede și simte gustul izbăvirii. Sufletul privește prin aceste ferestre deschise spre eternitate și se desfată cu lucruri pe care nu le poate vedea cu ochi omenești, nu le poate auzi cu urechi omenești și nici nu le poate închipui cu mintea omenească.
Deseori visele ne aduc imagini legate într-un fel sau altul de trecut sau de viitor, înfățișate fie clar, fie simbolic, prin ferestre deschise către lumea adevărului. Dacă mintea ni se eliberează de anumite impresii și idei preconcepute, fiecare vis, ca o lumină sau ca un semn din Lumea de Dincolo, alungă întunecimea și ne arată încotro să mergem, dincolo de existența materială sau fizică și pot pătrunde astfel, fie câtuși de puțin, unele dintre misterele destinului.
Visele ne arată două dintre facultățile noastre importante, simțirea și puterea de pătrundere, și tot ele ne eliberează din închisoarea tridimensională a trupului. Dar sufletul îngemănat cu adevărul nu are nevoie de vise pentru a vedea celelalte lumi, căci el trăiește sub farmecul frumuseții de aici și de dincolo. Ușa nu se deschide însă pentru oricine, ci numai pentru cei care și-au impus o pregătire spirituală riguroasă și temeinică.
Cei pentru care mintea omeneasca este un fel de groapă de gunoaie, un receptacul pentru lucrurile cele mai abjecte, o mlaștină de impulsuri animalice, cei care o studiază și trag concluzii, afirmă că visele sunt un mijloc prin care se exprima inconștientul. Și totuși, un noian de inspirații se revarsă asupra inimii în timpul visului. Din timpurile lui Adam și până în ziua de azi, visele au adus oamenilor premoniții. Mii de inventatori și de oameni de mare sfințenie au avut prima lor inspirație în timpul visului și au păstrat veșnică recunoștință acestei strălucitoare și binecuvântate lumi de simboluri și idei.
Pentru că în vis nu ai nevoie de ochi, nu ai nevoie de lumină și nici de vreun alt mijloc sau ajutor, iar ceea ce „vezi” este o percepție a sufletului, visele le spun oamenilor uneori lucruri mai frumoase decât orice și-ar putea imagina când sunt treji. Nu este un lucru neobișnuit ca un singur vis să-ți dezvăluie trecutul, prezentul și viitorul mai bine decât nenumăratele volume păstrate în câte și mai câte biblioteci.
Trimisul lui Dumnezeu, spiritul cel mai înalt, care a luminat întrega lume prin strălucirea sa perfectă, s-a reîntors uneori la instanțele dintâi ale menirii sale de Profet: visele. A făcut-o chiar și atunci când plutea pe oceanul cunoașterii lui Dumnezeu. Ne-a povățuit să nu nesocotim această sursă binecuvântată, unul din cele patruzeci sau chiar mai multe aspecte ale profeției.
