Dialogul îi reunește pe oameni în jurul anumitor subiecte și crează o legătură între ei. În acest sens, putem numi dialog o activitate care are în centrul său ființele umane. Făra îndoială, fiecare este răsplătit pe măsura sincerității și intenției sale. Dacă oamenii își fundamentează acțiunile pe sinceritate și bune intenții, vor învinge, chiar dacă alții îi consideră învinși. Profetul lui Dumnezeu a spus: „Faptele se judecă după intenții.”1 Ne-a arătat astfel că intenția drept-credinciosului este mai importantă decât actul în sine. Dacă fapta este pornită cu bune intenții, ea va izbândi. De aceea, în orice facem, trebuie să fim sinceri în intenție și să căutăm încuviințarea lui Dumnezeu. Iată de ce nimeni nu trebuie să judece greșit sau să ponegrească legăturile care se crează între diverse grupuri în numele dragostei, al dialogului și al toleranței.
Societatea nu mai poate suporta alte încercări după ce a suferit atâtea răni și s-a cutremurat de atâtea ori. Dacă forțele antidemocratice devin o povară de neînlăturat a acestei națiuni, dacă logica și judecata sunt înlocuite cu violența și cu mijloacele de care aceste forțe dispun, s-ar putea ca această nobilă națiune să nu se mai ridice niciodată. O calamitate de asemenea proporții ar putea împinge țara aceasta, acest colț de rai, cu 15 sau chiar 20 de ani înapoi. Am putea pierde anumite lucruri și am putea simți apoi cât de mult ne lipsesc, chiar dacă azi le criticăm. În acest sens, dacă ne începem eforturile de dialog cu credința că „împăcarea este mai bună…” (Al-Nisa 4:128), atunci trebuie să demonstrăm că iubim pacea atât la noi acasă cât și în lume. Într-adevăr, pacea este de cea mai mare importanță în islam. Confruntarea și războiul sunt evenimente secundare, legate de motive și împrejurări specifice. Astfel, dacă nu putem crea pe aceste meleaguri o atmosferă de pace, în care toți să trăim în liniște și în siguranță, atunci nu putem fi de niciun folos societății și nici omenirii.
- Bukhari, Bad’ul-Vahy 1, Itk 6; Muslim, Imarat, 155; Abu Dawud, Talak, 11.
