Dacă vrem să fie curajoși, nu trebuie să ne speriem copiii cu povești despre vampiri, stafii și uriași. Trebuie să-i creștem ca să devină oameni puternici, cu o credință tare, care îi va ajuta să depășească toate greutățile.
Dacă vrem cu adevărat să fie credincioși, trebuie să fim atenți la atitudinea și toate reacțiile noastre în diferit situații, la felul în care mergem la culcare și felul în care începem o nouă zi, felul în care ne rugăm, felul în care ne ocrotim și ne iubim copiii, totul trebuie arate credința noastră în Dumnezeu și să umple inimile copiilor noștri de această credință. Trebuie să încercăm mereu să fim perfecți în ochii lor și să evităm orice purtare care le-ar putea stârni disprețul.
Trebuie să încercăm mereu să ne păstrăm demnitatea în ochii lor, pentru ca ceea ce le spunem să le miște inimile și niciodată să nu simtă nevoia de a se împotrivi dorințelor noastre. Un tată care își lasă deoparte seriozitatea va putea fi prietenul copiilor săi, dar niciodata îndrumătorul lor, și nu va reuși să-i crească așa cum își dorește.
Casa noastră trebuie să fie un templu și în același timp o școală. Numai așa putem hrăni spiritualitatea copiilor noștri, sufletul și mintea lor, și numai așa îi putem elibera de sclavia pornirilor trupești.
