Reuniți în jurul acestor idei și sentimente, membrii Fundației Jurnaliștilor și Scriitorilor au format un comitet și, recent, au înmânat premii ale toleranței unor oameni cu o contribuție importantă adusă reconcilierii sociale. Inițiativa a fost lăudată de fiecare segment al societății, de la politicieni la oameni din domeniul artelor, de la universitari la jurnaliști, scriitori și oameni obișnuiți. Desigur, un grup marginal, care s-a separat de opinia publică generală din cauza unor vederi diferite despre lume, și-a exprimat dezacordul față de o activitate bine primită de toți ceilalți oameni. Tot ei au făcut greșeala de a le reproșa unor persoane și unor instituții că s-au alăturat consensului general.
Pot spune ce vor! Într-o epocă în care lumea a devenit un mare sat și în care societatea noastră se află în pragul unei mari schimbări și transformări în ceea ce privește dialogul cu alte națiuni, dezacordurile pe care le putem avem unul cu altul nu sunt justificate. Toleranța, în acest sens, trebuie răsplătită și trebuie să pătrundă în întreaga societate. Universitățile trebuie să ofere o atmosferă de toleranță. Politicienii, să vorbească despre toleranță. Muzicienii să scrie librete despre toleranță și mass-media să-și aducă sprijinul în promovarea toleranței.
A fi tolerant nu înseamnă a te lăsa influențat de alții sau a îmbrățișa cu totul punctele lor de vedere. A fi tolerant înseamnă a-i accepta pe ceilalți așa cum sunt și a ști să te înțelegi cu ei. În acest sens, nimeni nu are dreptul să critice toleranța. Fiecare din noi avem propriul nostru punct de vedere. Oamenii cu idei și gândiri diferite fie vor căută să se înțeleagă cu ceilalți, în spiritul concilierii, fie se vor lupta neîncetat unul cu altul. Au existat și vor exista întotdeauna oameni cu moduri de gândire diferite. Este umila mea părere că acei oameni care sunt purtătorii de cuvânt ai unor grupuri marginale, grupuri care nu acceptă nici Cartea Sfântă pe care Dumnezeu ne-a trimis-o și nici realitățile din ziua de azi, oameni care se lasă pradă violenței din orice pretext, trebuie să-și regândească atitudinea. O fac în numele a ce? În numele valorilor umane sau tocmai pentru a distruge aceste valori?
Astăzi mai mult decât oricând, societatea noastră are nevoie de toleranță. Națiunea noastră trebuie să beneficieze de transformările făcute în numele toleranței și să le acorde prioritate. Trebuie să avem reprezentanți ai toleranței în întreaga lume, tocmai pentru că glorioșii noștri străbuni au câștigat inimile oamenilor prin toleranță și au devenit apărători ai păcii generale. Cea mai lungă perioadă de pace în Balcani și în Orientul Mijlociu, regiuni care au cunoscut mereu tulburări, s-a datorat marii toleranțe a străbunilor noștri. Din clipa în care această toleranță și acei iluștri reprezentanți au ieșit din istorie, pacea și mulțumirea au pierit. Prin grația lui Dumnezeu, după mai multe secole de amorțire, marea noastră națiune a început să renască. Acest mare arbore, ale cărui ramuri încep să înmugurească în inima Anatoliei, prin Grația și Dărnicia lui Dumnezeu, va trebui din nou să împrospăteze văzduhul cu toleranță și să-i învețe pe oameni să respire toleranța.
Cetățenii acestei țări care trăiesc în diferite locuri din Europa, trăiesc în armonie cu oamenii de acolo numai grație acestei mari toleranțe.
Aș vrea să mă fac bine înțeles. A fi tolerant nu înseamnă a abandona tradițiile care ne vin din religia noastră sau a-ți abandona națiunea sau istoria. Toleranța a existat dintotdeauna. Turcii otomani au fost credincioși atât religiei lor cât și altor valori, dar în același timp au fost o mare națiune, care a știut să conviețuiască împreună cu alte state. Dacă oamenii de azi, care sunt civilizați, luminați și deschiși către lume, se vor arăta mai prejos decât cei care au trăit în veacurile de demult, atunci înseamnă că nu înțeleg epoca în care trăiesc. De aceea, noi, familiile și societatea, trebuie să hrănim acest proces deja început. Cred din lăuntrul ființei mele că și oamenii care nu ne împărtășesc sentimentele și gândirea se vor îmblânzi când vom păși în întâmpinarea lor. Ne vom putea astfel uni în jurul unor valori comune și vom putea da mâna cu toții. Pentru că în ochii lui Dumnezeu cele mai mari valori ale ființelor umane sunt dragostea și compasiunea.
