Considerații asupra științei
Foloasele aduse vieții științifice și spirituale, contribuția adusă de Mesagerul lui Allah lumii științifice, sunt manifestări ale universalității mesajului său.
Coranul acordă importanță științei și impulsionează toți oamenii spre ea: „Oare sunt egali cei care știu cu aceia care nu știu?” (Zümer [Cetele], 39/ 9) și apreciază mai mult pe cei care știu decât pe cei care nu știu.
Într-un alt verset se relevă faptul că de Allah se tem robii învățați: „Și se tem de Allah singuri învățații dintre robii Săi.” (Fatır [Creatorul], 35/28).
Într-o carte deosebită atribuită lui Ebu Hanife, este proslăvit cuvântul lui Allah: „Allah(cc) are considerație numai față de robii Săi învățați.” Desigur că , acest respect trebuie gândit ca o calitate ce se potrivește unei persoane pure și mărețe. Cartea este deosebită[1], dar din punct de vedere a dimensiunii semnificației, este nevoie de aprofundare.
Analizând o chestiune legată de știință, Fahruddin Razî spune cu umor: „Câinele celor trei doctrine, rămas în afara Doctrinei malekite, primește toată murdăria.” Adică, câinele este în totalitate impur și nu este indicat de ținut în casă.
În cazul în care câinele ar deveni un câine dresat, adică să fie învățat să vâneze și dresat să păzească oile, atunci se schimbă situația. Vânatul pe care-l aduce în gură se poate consuma. Locurile pe unde umblă sunt considerate pure și nu există interdicții de a-l ține în casă…
İmamul Fahruddin Razî se oprește puțin aici și spune: „Un câine învață numai să vâneze…și învățând acest lucru iese din starea de impuritate și devine un individ în cadrul familiei, atunci voi faceți analogie cu modul în care un om învățat poate să ajungă pe culmi.„
Iată semnificația șeriat-ului, iată mesajele religiei islamice și iată ceea ce a venit odată cu Măritul Muhammed Mustafa (sas)! Cei care nu știu de Allah sunt ignoranți. Toți cei care știu de Allah și se supun lui Allah sunt „învățați”. Din punct de vedere al șeriat-ului și religiei, nu se pot numi „învățați” cei care nu-L recunosc pe Allah și nu știu de profet. Însă cei care-L recunosc pe Allah și știu de existența profetului, chiar dacă au puține cunoștințe, sunt considerați învățați și Allah, față de cei care știu despre profet, cărți, despre faptul că după moarte vine învierea, despre rai și iad, va face totul pentru a fi respectați.
În numele spiritului mă voi mulțumi să amintesc cuvintele: „O oră de gândire este mai folositoare decât un an de rugăciuni.„[2]
Occidentul nu a sesizat și nici nu a găsit acest lucru, nici nu a putut să atingă acest punct. O oră să vă gândiți sistematic, să găsiți ceva de oferit pentru binele omenirii sau, în numele vieții sentimentale și spirituale, pentru lumea de apoi și fericirea veșnică să vă cufundați în meditație într-un climat pozitiv, fără obstacole, just, apoi să apreciați rezultatele gândirii, cugetării voastre la dimensiunile lumii de azi și a lumii de apoi. Da, dacă puteți să faceți aceste lucruri, veți câștiga binefacerile rugăciunilor de un an.
De ani buni noi ne-am înstrăinat de cugetare, gândire și ne-am îndepărtat sau am fost îndepărtați de credința profundă. Pentru această îndepărtare vina nu aparține İslamului, ci musulmanilor. Măritul Muhammed Mustafa (sas) a lăsat larg deschise porțile și ferestrele gândirii și a poruncit: „Intrați în ele în pace și cu siguranță!” (Hicr [Al-Hijr], 15/46).
Îndepărtându-ne de știință și gândire, am devenit limitați și superficiali. În fața occidentalilor nu am reușit să ne apărăm echilibrul și locul; datorită acestui lucru, ei au un cuvânt de spus. Și noi am ajuns în situația de a-i asculta. Dar, am credința că, această națiune, care are la bază o cauză, are o origine nobilă și sănătoasă, într-o zi își va ocupa locul în echilibrul dintre state.
Da, Mesagerul lui Allah a venit cu un mesaj pentru morală și educație. Dar, acest lucru a făcut-o fără a deforma talentele și capacitatea oamenilor. Acest lucru li s-a părut oamenilor extraordinar de atrăgător. Deoarece în sistemul lui educativ nu exista conflict cu natura, cu caracterul omenesc. Fiecare dintre mesajele Lui exprima o funcție stimulativă. El își îndeplinea atribuțiile în mijlocul unei comunități care nu știa nimic din morală sau educație. În exemplele pe care le voi da, vom observa împreună de unde i-a luat și unde i-a dus Mesagerul lui Allah și cum au avansat.
[1] Kurtubî, 14/220
[2] Aclunî, Keşfü’l-Hafâ, 1/370
