Comunicarea în plan personal
În perioadele de vârf ale cuceririlor, Mesagerul lui Allah dădea o mică importanță problemelor personale. El știa că în câțiva ani toată populația Meccăi i se va supune, dar întâmpina cu plăcere venirea lui Halid b. Velid și Amr b. Âs și le arăta simpatie. Da, trimisese un companion să-i întâmpine și atunci când Halid și-a întins mâna în semn de predare, Mesagerul lui Allah i-a zis cu bunăvoință: „Și eu mă miram; cum se poate ca un om inteligent precum Halid să rămână printre necredincioși…eu categoric credeam că va veni o zi în care tu vei deveni musulman.„[1]
Aceste cuvinte ale Mesagerului lui Allah, spuse unui om în acea situație, dovedeau cea mai mare bunăvoință. Datorită acestei bunăvoințe, cine știe prin ce încordare metafizică trecuse Halid, în numele vieții viitoare? În acest timp, Amr b. Âs îl ținea de mână pe Mesagerul lui Allah și nu-i mai dâdea drumul. El neîncetat insista: „O, Mesagerule! Roagă-Te Celui Drept pentru iertarea păcatelor mele! ” Stăpânul Lumilor îi arăta și lui bunăvoință și îi zicea: „Nu ști că Isla-ul șterge toate păcatele anterioare…Intrând în Islam, omul devine pur precum s-a născut.„[2]
Da, Mesagerul lui Allah a pus stăpânire pe inimi și și-a arătat simpatia fa-ță de marile personalități în vederea comunicării mesajului său, iar oamenii au alergat spre El, acceptându-i credința. Suntem încredințați că, mesajul Domnului nostru, și de acum încolo, până în ziua de apoi, va continua.
„Priviți spre orientul lumii, în locurile în care ideia dezbinării domină! A trecut doar jumătate de veac și cu toate că, oamenii acelor locuri au fost expuși la asimilări îmgrozitoare, musulmanii din Türkmenistan, Üzbekistan, Daghestan, Kırgızistan adoptă propria lor ideologie, ca și cum n-ar fi pierdut prea mult din lumea lor spirituală. În viitorul apropiat, în cele mai neașteptate locuri, se va auzi chemarea la credință și vor fi treceri la Islam. Cei care vor fi reprezentanții comunicării Mesagerului lui Allah, nu vor lăsa nici un loc pe lume în care să nu ajungă această comunicare și făcând acest lucru, se vor comporta ca niște apărători ai prieteniei și mărinimiei.”
[1] İbn Kesir, el-Bidaye, 4 / 273; Kenzu’l-Ummâl, 13 / 374
[2] İbn Kesir, el-Bidaye, 4 / 271
