Scrisori către suveranii statelor
Mesagerul lui Allah, pe de o parte, își continua misiunea de îndrumător trimițând în toate direcțiile oameni cu aptitudini diferite, iar pe de altă parte, în scrisorile pe care le expedia regilor și conducătorilor de state, îi chema pe aceș-tia la religia cea adevărată. Acest lucru era o altă dimensiune a misiunii de comu-nicare.
Necâși
Necâși era suveranul din Habeș. Datorită faptului că nu-l văzuse încă pe Mesagerul lui Allah, nu era companion, dar era un om foarte important. Mesage-rul lui Allah trimisese la el pe Amr b. Ümeyye, iar în scrisoarea către Necâși, Stăpânul Lumilor zicea: „Către Asham, de la Muhammed, Mesagerul lui Allah. Pace ție! Eu mă închin în fața lui Allah, Stăpânul, Preasfântul, De-credin-ță-dătătorul, Stăpânitorul. Și mărturisesc că, Iisus este cuvântul transmis Mariei, cea pură, cinstită și fecioară…Te chem la Allah, Cel care nu poate fi asociat cu nimeni!„[1]
În primul rând, Mesagerul lui Allah i se adresa direct lui Necâși, zicându-i „Pace ție!”, lăsându-se să se înțeleagă că a văzut ceva în el. Da, parcă Mesage-rul lui Allah văzuse prin ochiul său tainic că acesta va ajunge pe calea cea dreap-tă și de aceea i se adresase. În al doilea rând, stilul de exprimare era minunat. Deoarece, Mesagerul lui Allah, atunci când aborda problema, o făcea prin Mărita Maria, care era în ochii lui Necâși foarte mare și respectată. De altfel, și pentru noi Mărita Maria este tot atât de mare. Deoarece, Mărita Maria este o femeie care a adus pe lume un mare profet și inspiră respect.
O chestiune de care trebuie să ținem seamă este faptul că Necâși era un creștin și Mesagerul lui Allah, în scrisoarea pe care i-a trimis-o, a folosit ca mate-rial versete din Coran, care au lagătură cu subiectul. Acest lucru este calea cea mai potrivită de a sensibiliza spiritul lui Necâși.
Necâși a coborât de pe tron pentru a primi scrisoarea, apoi a sărutat-o și răspunzând chemării, a anunțat că a devenit musulman, apoi a dictat scribilor săi următoarea scrisoare: „Către Mesagerul lui Allah, de la suveranul din Habeș, Necâși, Eu mărturisesc că ești Mesagerul lui Allah…Dacă poruncești, imediat voi veni acolo. Eu sunt propriul meu stăpân. Nu sunt judecătorul supușilor mei. Din nou mărturisesc că, tot ceea ce spui Tu este adevărat.„[2]
Necâși era un om conștient de credința lui. Într-o zi spusese unui apropiat: „Ce bine ar fi fost dacă, în schimbul sultanatului meu, aș fi slujitorul Măritului Muhammed (s.a.s)! „
După o perioadă de timp, într-o zi, Mesagerul lui Allah vine la moscheie și le zice celor aflați acolo: „Ridicați-vă! Acum vom face namaz pentru fratele nostru Necâși„[3]
Exegeții religiei considerau că nu este potrivit să faci namaz (salat) pentru înmor-mântare dacă nu ai trupul în față. În timp ce imamii altor școli, în afară de cei ai școlii hanefite, permit un asemenea namaz, imamii școlii hanefite spun contrariul. Deoarece, în opinia lor, ca printr-un miracol coșciugul lui Necâși s-a aflat în fața Mesagerului lui Allah și namaz-ul s-a efectuat în prezența trupului. Acesta este un subiect ce privește principiile șeriat-ului și nu este aici locul pentru a le reda în amănunțime…[4]
Heraclios
Mesagerul lui Allah trimise a doua scrisoare lui Heraclios, prin Dihyetu’l-Kelbî. Heraclios era împăratul Romei. Srisoarea conținea următoarele: „Către Heraclios, împăratul Romei, de la Muhammed, Mesagerul lui Allah, Pacea lui Allah asupra celor care sunt pe potriva căii drepte! Acum eu te chem la Islam. Acceptă să devii musulman și găsește-ți liber-tatea. În felul acesta, Allah te va răsplăti îndoit. Dacă respingi, pe lângă refuzul tău, păcatul refuzului celorlalți te va împovăra pe tine. O, oameni ai cărții, veniți să ne unim în jurul cuvântului comun (cădeți de acord asupra aceluiași cuvânt): să nu ne supunem decât lui Allah, să nu-i asoci-em nimic; lăsându-l pe Allah, să nu ne divinizăm unii pe alții. Dacă ei tot vor con-tinua să-și întoarcă chipul, atunci să ziceți: „Fiți martori la faptul că am devenit musulmani!„[5]
Aceste cuvinte îl impresionaseră pe Heraclios. În ziua aceea, acolo se afla și Ebu Süfyan și între el și Heraclios avu loc următoarea conversație:
- Care este ascendența acestui om?
- Are o ascendență nobilă.
- Dintre strămoșii lui există cineva care să fi susținut asemenea idei?
- Nu, nu există.
- Cei care sunt în preajma lui sunt slabi sau înaintați?
- În majoritate sunt slabi.
- Comunitatea lui scade sau se înmulțește?
- În fiecare zi crește.
- A spus vreodată o minciună?
- Nu, nu l-am auzit să fi mințit.
- A fost vreodată nestatornic?
- Până acum nu s-a întâmplat; ce va fi de-acum nu pot să știu.
Iată că, cu toate că, Ebu Süfyan nu era musulman și era un dușman neîn-durător al Mesagerului lui Allah, nu arătase șovăială decât în ultima propoziție.
Heraclios repetă toate aceste răspunsuri ale lui Ebu Süfyan și spune că toate acestea sunt dovezi ale profeției Mesagerului lui Allah, apoi cheamă epis-copul, care la rândul său, dovedește aceeași satisfacție. Conform unei relatări, Heraclios a zis: „Nu după mult timp, aceste locuri, pe care pășesc acum, vor fi ale Lui.” Și cele spuse de el s-au adeverit.[6]
Numai datorită nemulțumirilor preoților, Heraclios schimbă cursul celor dec-larate: „Eu v-am încercat ca să văd cât de legați sunteți de religia voastră…” Însă episcopul a jurat credință și s-a supus Mesagerului lui Allah.[7]
Și altora
Mesagerul lui Allah a mai trimis în multe locuri și multor oameni scrisori. Unii dintre aceștia au răspuns chemării și au devenit musulmani, iar alții, cu toate că nu au devenit musulmani, au arătat respect față de Mesagerul lui Allah. Unul dintre aceștia era Mukavkıs, suveranul copților. Mesagerul lui Allah îl trimisese la el pe Hâtib b. Ebî Beltea. De fapt, Mukavkıs nu a devenit musulman. Dar, cât a stat acolo, Hâtib a avut parte de o primire ospitalieră și a primit daruri pentru Mesagerul lui Allah. Printre daruri era și un catâr alb.[8] Catârul se numea „Düldül”, iar arabii vedeau pentru prima dată un aseme-nea animal.
În schimb, Kisrâ a rupt bucățele scrisoarea pe care a primit-o și acest luc-ru era ca și cum și-ar fi făcut bucățele avuția, iar după puțin timp, Iranul s-a de-strămat.[9]
Mesagerul lui Allah se afla într-o comunicare cuprinzătoare cu suveranii, regii și conducătorii diferitelor clanuri, într-un cuvânt, cu toată omenirea și astfel, în fiecare zi și câte puțin, pătrundea în conștiințele oamenilor, punând stăpânire pe sufletele lor. Parcă avea o atracție sfântă și cu ajutorul unor sfori colorate, tră-gea spre el oamenii. Fiecare persoană și comunitate care se lăsa atrasă, era întregită în cadrul universului de lumină. După stăpânirea inimilor, a te lupta împotriva Lui, era ca și cum ai spoi soarele cu noroi. Se poate numi și zbatere fă-ră sens.
De altfel, după puțin timp, așa s-a și întâmplat. Toți cei care până în ziua aceea s-au opus, și-au dat seama că este în zadar și s-au refugiat în El…
[1] İbn Kesir, el-Bidaye, 3 / 104
[2] İbn Kesir, el-Bidaye, 3 / 105
[3] Buhârî, Cenâiz, 4 / 65; Müslim, Cenâiz, 62-67
[4] Cezîrî, Mezahib, 1 / 522-523
[5] Buhârî, Bed’ül-Vahy, 6
[6] Buhârî, Bed’ül-Vahy, 6
[7] Buhârî, Bed-ül-Vahy, 6
[8] İbn Kesir, el-Bidaye, 5 / 324
[9] Buhârî, İlim, 7; Müsned, 1 / 243
