Cele trei fundamente ale comunicării
Mesajul unui profet, comunicarea mesajului altora, desigur că îl deosebeș-te foarte mult de alți oameni. În ceea ce privește aducerea unui mesaj, asemăna-rea profeților cu alți oameni nu poate fi subiect de discuții. Atunci când își îndepli-nesc misiunea de comunicare, ei ne învață și ce înseamnă să comunici și cum trebuie făcut acest lucru. Și aceasta constituie o latură aparte a misiunii lor de comunicare. Acum, dacă vreți, să analizăm acest subiect prin cele trei fundamen-te principale:
1. Totalitatea: Atunci când profetul oferă omenirii mesajele de la Allah și elementele necesare misiunii sale, o face prin mijloacele sale specifice. El îl ia pe om ca pe un tot și mesajele pe care le aduce, le oferă în totalitate. De aceea, în misiunea de comunicare a profetului, rațiunea, logica, inima, senzațiile și senti-mentele, nici una din acestea nu sunt respinse și nu rămân în afara spectrului lu-minos al revelației. Revelația le analizează cu minuțiozitate și punându-le pe ca-lea dorită, le indică direcția. Așa că, ele, chiar și în cele mai mici problemele, acți-onează conform dorinței Celui Drept. De altfel, acest lucru pentru ei este o obli-gativitate pe care o acceptă cu o sensibilitate extraordinară.
Cei care nu-și armonizează comunicarea cu cea a profeților, nu vor reuși să găsească calea cea dreaptă. De exemplu, atunci când este neglijată rațiunea, nu va rezulta o comunicare. Respingând senzațiile și sentimentele, se va ajunge la același rezultat negativ. În special, cei care vor ieși în afara granițelor revelați-ei, nu-și vor atinge niciodată scopul. Iată starea și situația sistemelor umane, ca-re au dorit să meargă pe o cale înafara revelației.
Cu toate că o perioadă, comunismul, care a tras după sine mase de oa-meni amăgiți, împinși spre sărăcie și mizerie și care a devenit un ideal în multe țări sărace, a cunoscut mai multe revizuiri, tot nu a scăpat de prăbușire. Fonda-torii acestui sistem și a altor sisteme, o perioadă s-au arătat grandioși ca niște falși profeți. Acum însă, comunitățile lor înșelate spun:
„Vai, în acest joc fost-am din nou păcăliți,
Nu știu ce-am câștigat, fost-am păgubiți! ” (Z.P.)
Ceea ce vor spune la sfârșit cei care s-au împotrivit sistemelor hrănite de capriciile umane, vor fi aceleași cuvinte. Da, și ei într-o zi vor fi nevoiți să recu-noască că au fost păcăliți!
În comunicarea Profetului, rațiunea, logica și senzațiile sunt complementa-re. El nu se gândește ca, folosindu-se de sentimentele maselor de oameni, să scoată oamenii pe străzi și nici să-i aducă în situația de a renunța la teorie, ajun-gând niște singuratici.
Tot astfel, Profetul, nu va scoate oamenii pe străzi, aducându-i în starea de anarhiști și nici acaparându-le sentimentele, să-i reducă la oameni degenerați și neînsemnați. El pune în sufletele oamenilor mesajele primite de la Allah, stimu-lându-le spiritul acțiunii și îi înalță pe bolta umanității, aducându-i față în față cu îngerii.
Coranul, relatând acest subiect, se adresează Mesagerului lui Allah:
„Spune: „Aceasta este calea mea! Eu chem la Allah, eu și cei care m-au urmat, bizuindu-ne pe dovadă limpede! ” (Yusuf [Iosif], 12 / 108).
Această cale este calea profetică. Este calea ce cuprinde rațiunea, logica, judecata, senzațiile și tot ce are conștiința, fără a neglija nimic. Este o cale prin care Profetul și cei legați de Profet invită oamenii spre prudență, spre dreptate.
2. Să nu aștepți răspuns: Profetul nu așteaptă nimic ca răspuns la comu-nicare. El își consideră misiunea de a comunica ca pe o îndatorire. De altfel, toți profeții spunând: „Răsplata mea va veni numai și numai din partea lui Allah „, at-rag atenția asupra acestui adevăr.[1]
3. Să lași rezultatul pe seama lui Allah: Profetul lasă pe seama lui Allah rezultatul comunicării și buna ei întâmpinare și niciodată nu se amestecă. Deoa-rece știe că îndatorirea sa este doar comunicarea, iar rezultatul aparține în totali-tate Celui Drept.
Acum să ne străduim a releva ce fel de însușire este comunicarea ce aparține profeților și prin ce metode și mijloace să folosească comunicarea oa-menii care îndeplinesc această îndatorire în orice perioadă.
Toată dorința noastră este ca Domnul nostru să ne arate misiunea sa de comunicare într-un mod potrivit cu acceptul său. Cel care ne va insufla ardoarea comunicării și ne va face să reușim până la urmă, este numai Cel Drept. În El ne încredem și în El ne sprijinim…
[1] Hud, 11 / 29; Șuarâ, 26 / 109, 127, 145, 174, 180; Sebe, 34 / 47
