Încuviințarea primită în Ceruri aduce întotdeauna o reacție pozitivă pe Pământ. Există semne clare în acest sens. Semnul cel mai evident este că ușile se deschid mereu în fața eroilor toleranței și ai dragostei. Se poate spune că toleranța crește și înflorește. Este un lucru cu atât mai evident cu cât, odată cu ivirea anotimpului toleranței, au fost puse în scenă diverse conflicte pentru a împiedica mersul lucrurilor. Dar grupuri care ani de zile fuseseră privite ca fiind separate au reacționat cu multă prudență și dezastrul a putut fi evitat.
Cu siguranță, vor mai exista multe intrigi și multe încercări de a tulbura pacea generală. Dar noi, cei care am inițiat acest proces, trebuie să fim ferm hotărâți să-l ducem până la capăt. Trebuie să acționăm neabătut, așa cum ne învață Coranul :
Aceia care nu fac mărturie mincinoasă și dacă trec pe lângă clevetiri, trec cu vrednicie (Al-Furqan 25:72).
Caracterul omului se reflectă în propriile sale acțiuni. Oamenii cu înalte însușiri au datoria de a acționa cu blândețe. Când cineva batjocorește Coranul și disprețuiește rugăciunea, postul și curățenia trupească, un astfel de comportament trebuie privit ca o indicație a stilului și caracterului acelei persoane. Dar noi, ca dreptcredincioși, nu trebuie să fim agresivi și nu trebuie să-i batjocorim pe ceilalți oameni, nici chiar pe cei cu rele purtări. Nu trebuie să răspundem agresivității și batjocurii cu aceeași monedă. Coranul ne învață într-un alt verset :
Spune acelora care cred să-i ierte pe aceia care nu nădăjduiesc în zilele lui Allah… (Al-Jathiya 45:14).
Este de fapt vocea conștiinței noastre. Când vezi un orb, îl îmbrâncești sau îl apuci de mână, ca să-l ajuți să își găsească calea?
Iată de ce, făuritorii gândirii de mâine au datoria de a aduce armonie în societate, acolo unde nu există decât dezbinare, de a proteja echilibrul pus în primejdie și de a privi cu înțelepciune incidentele neplăcute. Așa cum spune proverbul turc: “Alege bucuria și lasă la o parte mâhnirea”. Tot așa și noi, trebuie să rămânem indiferenți la ceea ce ne supără, să nu provocăm niciun conflict și nicio tulburare.
Dacă știm să rămânem dârji, în scurtă vreme vom vedea că am înaintat cu pași repezi pe calea pe care am pornit. Desigur, vor fi multe încercări de a distruge echilibrul, atât în țară cât și peste hotare. Dar din dragoste pentru toleranță, vom muri de mai multe ori și vom renaște de fiecare dată, în străduința noastră de a zădărnici aceste încercări. Vor fi noiane de dragoste pretudinteni și dragostea va țâșni din ochii și din inimile oamenilor. Oamenii se vor îmbrățișa unul pe altul cu dragoste și, cu voia lui Allah, secolul al XXI-lea se va numi secolul toleranței. Aștept cu atâta nerăbdare să se întâmple acest lucru, încât un an sau doi de toleranță nu-mi sunt deajuns. Vrem unul sau două veacuri de toleranță. De fapt, vrem ca toleranța să dăinuie până la sfârșitul tuturor timpurilor, vrem să trăim epoci ale toleranței și nimic nu ne poate întoarce din acest drum.
