Mai mult decât orice, cu învățătura primită de la Dumnezeu, Mândria Omenirii a dat valoare fiecărui om, fie el musulman, creștin sau evreu. Înainte de a încheia acest subiect ar fi bine să vedem ce fel vizionar a fost Trimisul lui Dumnezeu. A fost Mândria Omenirii – spiritul lui a fost începutul cărții existenței și mesajul lui a fost sfârșitul. Este un lucru cât se poate de limpede pentru cei care cunosc misiunea Profetului. Îl știm ca pe cel prin lumina căruia universul poate fi observat și citit ca o carte. Oamenii, în special cei care urmează învățăturile Profetului, nu se pot niciodată mândri îndeajuns cu legătura pe care o au cu Profetul Îndurării. Așa cum a spus un om care l-a iubit, legătura noastră cu el este binecuvântarea noastră. De fapt, cu privire la binecuvântarea pe care a primit-o el însuși, Trimisul lui Dumneze a spus:
„Primul lucru pe care l-a creat Dumnezeu — prima sămânță sădită în pieptul nonexistenței — a fost lumina dată mie.”1
Este un lucru adevărat, pentru că el este sămânța și esența existenței. Dacă ar fi să exprimăm același sentiment în termenii filozofiei sufiste, existența lui Muhammad a fost motivul creației și în același timp scopul ei final. Existența a fost creată pentru ca el să poată exista, ca întrupare a tuturor valorilor umane, și ca loc în care toate manifestările Numelor lui Dumnezeu să poată deveni vizibile.
Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, Mândria Omenirii, rațiunea creației și Prințul Profeților s-a ridicat în picioare la trecerea unei procesiuni funerare evreiști. Unul din Însoțitori i-a spus: „Trimisule al lui Dumnezeu, acesta este un evreu”. Fără să-și schimbe atitudinea și fără nicio tresărire, Prințul Profeților a răspuns: „Dar este om!”2 Fie ca aceste cuvinte să răsune în auzul celor care nu îl cunosc în această ipostază, precum și în auzul militanților pentru drepturile omului care nu cunosc mesajul universal pe care Muhammad l-a adus întregii omeniri! Nu pot adăuga nimic la aceste cuvinte, dar dacă suntem discipolii Profetului, cel care le-a rostit, nu putem gândi altfel. Cei care se împotrivesc activităților recente, desfășurate în numele dialogului și al toleranței, să-și regândească poziția și să reflecteze asupra nechibzuinței și încăpățânării care au pus stăpânire pe mințile și pe sufletele lor.
- Ajluni, Kashf al-Khafa’, 1 : 266.
- Bukhari, Janaiz, 50; Muslim, Janaiz, 81; Nasai, Janaiz, 46.
