Valorile fundamentale ale secolului XXI sunt modernismul, pluralismul, individualismul și religia. Unii sunt de părere că modernismul acționează asupra vieții individuale și sociale privite ca un tot și că a dus la apariția unor noi forme de religie, cultură și pluralism politic. Deși definit în diverse moduri, modernismul a generat două fenomene de natură sub-ideologică: progresul și globalismul. Numeroși teoreticieni au definit modernismul din perspectiva unei puteri mai mari exercitate asupra mediului și a unei cunoașteri mai bune a acestuia. Această relație directă dintre putere și cunoaștere a creat diverse oportunități și le-a dat superputerilor „dreptul” de a institui noi forme de dominație în lume. Ambițiile imperialiste din epoca modernă au avut consecințe uriașe.
Deoarece globalismul prezintă acest aspect ideologic, unii îl consideră o formă clasică de imperialism sub o denumire nouă. Fie el ideologic sau nu, globalismul a produs schimbări fundamentale în toate domeniile: în economie și științele sociale, în comunicații și în politică, în jurisprudență, istorie, geografie și administrație. Globalismul promovează bunăstarea, tehnologia, pluralismul democratic, producția și consumul. Tot el contribuie și la generalizarea unor diverse tipuri de poluare: a mediului, a omului și a politicului. Sărăcia, poluarea ecologică, armele de distrugere în masă, terorismul și violența au fost și ele globalizate.
Globalizarea cunoașterii, a puterii și a tehnologiei a dat naștere unor teorii despre posibile conflicte între culturi și civilizații. Un mare număr de concepte legate de modernism și globalism au fost puse în dezbatere. Și zeci de concepte au fost definite și redefinite în contextul modernității, al democrației și al pluralismului: omul, individul, libertatea de gândire și libertatea de religie, toleranța politică, socială și culturală, conflict/conlucrare, dialog/conflict etc.
Nu încape îndoială că în lumea de azi avem nevoie mai mult decât oricând de un dialog între culturi și civilizații. Acest dialog este imperativ. Cunoștințele și tehnologia din domeniul producției de arme — nu în totalitate, dar în mare parte — pot fi utilizate în scopul manipulării ideologice, ceea ce constituie un grav motiv de îngrijorare. Acest tip de manipulare ideologică a cunoștințelor, a tehnologiei și a globalizării amenință diferențele de natură religioasă, culturală, socială și locală. Peste tot în lume apar reacții de masă împotriva globalizării. Ele nu trebuie privite numai ca reacții împotriva modernismului. Dimensiunile modernismului sunt percepute, într-un sens mai larg, ca amenințări la adresa culturilor și identităților religioase, naționale, istorice și sociale. Și o astfel de situație nu poate decât să ducă la apariția unor noi conflicte.
De aproape un sfert de secol, suntem martorii unor dezbateri aprinse la nivel internațional asupra unor teze extrem de importante și cu posibile grave consecințe, cum ar fi conflictul între civilizații. Conotațiile politice și ideologice ale acestor teze au alarmat sute, dacă nu mii de oameni de știință, filozofi și politicieni preocupați de viitorul umanității. Teza conflictului între civilizații lansată de Huntington a avut un asemenea impact la nivel internațional încât a devenit cea mai dezbătută problemă fundamentală din ultimii zece ani. Ecourile și efectele acestei teorii încă se mai fac simțite în relațiile internaționale.
Dar modernitatea și globalizarea nu pot avea și un alt înțeles, un înțeles mai sănătos? Nu pot fi ele modelate constructiv și puse în relație cu valorile umane și etice? Încercările de a răspunde la aceste întrebări tind să aducă problema în planul simplei percepții. Dar sunt modernitatea și globalizarea fenomene atât de simple încât să le putem reduce la o problemă de percepție și de înțelegere? În termeni ideologici, oameni aparținând unor diverse culturi și civilizații găsesc în globalizare și modernitate conotații care țin de vechi confruntări și revanșe amânate. Astfel, tezele unui Huntington sau Fukuyama, care profetizează apariția conflictelor, într-o măsură mai mare sau mai mică, sunt construite pe un suport foarte fragil.
Pe de altă parte, în afara problemelor cronice ale civilizației moderne, cum ar fi răspândirea globală a terorismului, a violenței și a armelor de distrugere în masă — care toate vin în sprijinul tezelor conflictului — au existat și eforturi de a reliefa concordanța dintre societăți aparținând unor culturi și civilizații diferite prin intermediul democrației, al toleranței, al dragostei și al dialogului. Aceste eforturi au marcat și ele ultimul sfert al secolului trecut. Ele nu intră în niciun fel în disonanță, direct sau indirect, cu modernitatea sau globalizarea. Ele produc valori umane și etice cu un caracter universal și fundamental mai pregnant și pun la dispoziție mijloacele de a neutraliza aspectele distructive ale globalizării și modernizării. Deși inițiativele de a stabili un dialog între civilizații și culturi au fost întotdeauna îmbrățișate de marea majoritate a oamenilor, din motive greu de explicat, adepții „conflictului și distrugerii” au știut să se facă mai bine auziți. La nivel internațional, mijloacele de comunicare în masă, pierzându-și parcă orice atașament față de valorile etice, au popularizat cu insistență și lipsă de responsabilitate numai terorismul, violența și distrugerea, exacerbând ponderea acestora. Reacția fermă împotriva tezelor lui Huntington exprimă de fapt nevoia stringentă de colaborare și dialog. Totuși, acțiunile efective pentru punerea bazelor colaborării și dialogului sunt prea puțin numeroase. Sau poate, nu au un efect global. Cauzele acestei atitudini generale de calm și indiferență ar trebui căutate în efectul de transformare pe care modernitatea îl are asupra oamenilor și asupra societății.
Este un lucru cert că modernitatea a instilat egoism în ființele umane, făcându-le atât de mici încât să devină aproape invizibile, încurajând instinctele individuale, materiale și personale, care îl așează pe om în opoziție cu societatea și îndepărtându-i pe oameni de tot ceea ce era considerat mai demult sacru, etic și profund uman: dragostea, grija, devotamentul și sacrificiul de sine. A rezultat în final o ființă umană inferioară, care trăiește numai în scopul satisfacerii unor instincte egoiste.
Un om care trăiește numai în scopul satisfacerii instinctelor egoiste este fără îndoială o ființă inferioară. Toate religiile monoteiste au încercat să vină în ajutorul unor astfel de oameni. Dar lovitura fatală adusă de modernitate personalității și coerenței cosmice a ființelor umane l-a făcut pe om prizionier al instinctelor individuale. Nu putem face aici o analiză pe larg a modernității. Și nici nu vom ridica noi întrebări. Ceea ce observăm atunci când ne plecăm asupra destrămării de care suferă civilizația umană contemporană — oricare ar fi cauza ei — este că totul se reduce la o problemă de umanitate. Când oamenii sunt distructivi, ostili și agresivi, umanitatea și societatea din care fac parte devin victime ale acestor instincte. Ne putem da seama ușor de unde a pornit această destrămare. Pentru a salva civilizația contemporană de la o iminentă distrugere, trebuie să-i reînvățăm pe oameni ce este dragostea, toleranța și dialogul și aceasta printr-un efort organizat.
Chemarea pe care o adresează Fethullah Gülen pornește chiar din punctul în care s-a produs această destrămare a valorilor umanității. Chemarea lui nu este pasivă, nici strict filozofică sau pur umanistică, și niciun îndemn elitist spre dezbatere teoretică. Prin sutele de școli răspândite în întreaga lume, proiectul lui prinde rădăcini în viața reală, punând baze ale dialogului și toleranței și încercând să răspundă acestei nevoi care se manifestă în societatea contemporană, și anume, nevoia unui model de comportament.
Modelul lui Fethullah Gülen — ca de altfel și valorile umanității, omul ca individ, toleranța și conlucrarea, valori care marchează secolul XXI — este esența sintezei dintre cultura turcă și credința musulman[. Turcii musulmani au aplicat toleranța și conlucrarea, elementele esențiale ale democrației contemporane, timp de secole, într-un vast teritoriu geografic. Islamul, în acest teritoriu geografic, a fost interpretat în spiritul toleranței timp de mii de ani. Spiritul toleranței are o lungă istorie. A fost inițiat de turcii musulmani sufiți și așezat la temelia națiunii, apoi cultivat de un șir întreg de promotori ai săi, de la Yesevi la Rumi, apoi de la Yunus la Hacý Bektaþ-ý Veli. Pornind chiar de aici, Fethullah Gülen retrasează această interpretare și înțelegere tolerantă a sufismului turco-musulman în contextul lumii contemporane, punând accent pe o viziune mai largă, mai activă și mai bine orientată către domeniul social. Rumi, Yunus și Hacý Bektaþ-ý Veli îi îndemnau pe oameni spre lăcașurile dervișilor, ca să-și descopere lumea interioară. Rânduielile vieții dervișilor și relațiile lor interumane erau fundamentate pe toleranță și dialog. Fethullah Gülen oferă acest cadru și această viziune tuturor societăților lumii contemporane, pe care o dezvoltă și o transformă. Într-adevăr, misiunea sa are și o componentă transformatoare, în sensul că misiunea și Mișcarea lui Fethullah Gülen se leagă strâns de scopul existenței umane în această lume. Pe de o parte, în cadrul acestei mișcări pentru dialog și conlucrare sunt organizate întâlniri și dezbateri între reprezentanți ai unor diferite culturi, bazate pe deschidere și bunăvoință. Pe de altă parte, Fethullah Gülen adresează chemarea de a opera o transformare a omului — care, sub impactul modernității, a devenit complet absorbit de binele său propriu — în așa fel încât omul să reînvețe sacrificiul de sine și să se poată pune în slujba umanității. Omul modern este pasiv, împovărat de propriile sale griji, indolent și egoist. Nu vom găsi la acest om forța de a-și asuma o sarcină atât de importantă cum este aceea de a promova dialogul, toleranța și conlucrarea între religii, culturi și civilizații. Oamenii care își pot asuma o astfel de sarcină trebuie să fie devotați, sinceri și generoși. Chiar și cei care au ajuns să distrugă, să zdrobească și să devasteze, chiar și aceia trebuie salvați și ajutați să-și redescopere umanitatea. Oamenii pe care Fethullah Gülen îi așează în centrul dialogului și toleranței trebuie să fie pozitivi atât în gândire cât și în fapte. Să nu acționeze niciodată din instinct sau din considerente de natură interioară sau exterioară și să nu se lase pradă reacțiilor de moment. Atitudinea lor trebuie să fie pozitivă și nu negativă. Iată de ce, astfel de oameni vor trebui să fie pregătiți să îndure. Nu este un țel pe care îl poți atinge doar prin spirit religios sau trăind la adăpost, în colțul tău de lume, și lăsându-te în voia evenimentelor. Modelul lui Fethullah Gülen este un model peren, deschis către infinitate. Transcendența spirituală, devotamentul sau sacrificiul de sine nu au limită. Sunt deschise către eternitate. Ceea ce faci pentru societate, pentru umanitate sau pentru dragostea pe care o ai pentru Creator nu este niciodată de ajuns.
În ciuda viziunii ample a lui Fethullah Gülen, unii oameni ar putea să nu se regăsească ideatic în exemplul oferit de el. Diversitatea problemelor ideologice conduce și la o diversitate de abordări. Și totuși, privită din perspectiva valorilor și preocupărilor umane universale, viziunea lui Fethullah Gülen are forța de a cuprinde toate procesele umane și sociale. Aceasta datorită faptului că, lăsând la o parte problemele ideologice, Fethullah Gülen a creat un model al umanității, care este piatra de temelie a oricărei ideologii. Și omul care se află în centrul acestui model este omul creat de Divinitate, omul căruia i s-a dat în stăpânire Pământul, omul cu suflet pur, omul gata să se sacrifice, omul care renunță la propriile sale dorințe și nevoi din dragoste pentru Creator, pentru oameni și pentru întreaga creație. Poți așeza un astfel de om la temelia oricăror relații interumane, a oricăror societăți și a oricăror misiuni și conduceri. Poți crea o multitudine de modele sociale cu ajutorul unor astfel de oameni. Prin caracteristicile lor sufletești, spirituale și sociale, astfel de oameni au un comportament pozitiv în orice situație. Este comportamentul celor care răspund chemării lui Fethullah Gülen și care îi îmbățișează gândirea. Al acelor oameni primiți cu căldură în orice colț al lumii de către semeni de-ai lor cu trăsături ideologice, politice, religioase și socio-culturale diverse, tocmai datorită faptului că promovează valori umane, sociale și etice comune, pe care oricine le împărtășește cu ușurință.
Aceste pagini nu reunesc desigur întreaga gândire și toate căile de acțiune ale lui Fethullah Gülen. Ele abordează însă numeroase aspecte referitoare la fundamentele teoretice și culturale ale modelului creat de el pe baza dialogului, a toleranței și a conlucrării între diverse grupuri aparținând unor diverse religii, culturi și civilizații. Acest model îi are în centrul său pe oameni — oamenii care își aduc în lume prinosul lor de gândire și acțiune, și care se lasă călăuziți de dragostea pentru Creator și pentru creația Sa.
Lucrarea de față este o culegere de articole și comunicări prin care cititorul poate pătrunde în universul de gândire al lui Fethullah Gülen. Este o contribuție simplă, sinceră și de mare însemnătate la promovarea toleranței și dialogului, atât de necesare nouă și lumii noastre contemporane.
Enes Ergene
Editor
