A fi de incredere și devotat
Adoua însușire a profeților este încrederea. Cuvântul vine din limba arabă și are aceeași rădăcină cu cuvântul credință. Profeții, fiind credincioși, sunt niște oameni superiori și, în același timp, sunt în frunte când este vorba de devota-ment și încredere. Coranul, în mai multe versete, atrage atenția asupra acestor însușiri ale profeților. Acum vă ofer unele dintre acestea:
„Neamul lui Noe i-a socotit pe trimiși mincinoși. Atunci când fratele lor Noe le-a zis: „Oare nu aveți voi frică?” Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încrede-re; Așadar fiți cu frică de Allah și dați-mi ascultare! ” (Șuarâ [Poeții], 26 / 105-108).
Noe spune neamului său: fiindu-vă frică, nu vă veți feri? Eu sunt un mesa-ger care inspiră siguranță, încredere, care nu se înjosește trădând. Iată că, în acest verset, se ia în dezbatere însușirea „încredere”, proprie profeților, prin vo-cea unui profet. Alte versete legate de acest subiect:
„Neamul Ad i-au socotit și ei mincinoși pe trimiși; Când le-a zis lor fratele lor Hud: „Oare nu aveți voi frică?” Eu sunt un trimis vrednic de încredere pentru voi.” (Șuarâ [Poeții], 26 / 123-125).
„Neamul Thamud i-a socotit minciniși pe trimiși; Când fratele lor Salih le-a zis : „Oare nu aveți voi frică?” Eu sunt pentru voi un trimis vrednic de încredere.” (Șuarâ [Poeții], 26 / 141-143).
„Neamul lui Lot i-a socotit mincinoși pe trimiși; Când le-a zis fratele lor Lot: „Oare nu aveți frică?” Eu vă sunt un trimis vrednic de încredere.” (Șuarâ [Poeții] 26 / 160-162).
Sunt multe versete care se referă la acest subiect. Sunt așa de multe ver-sete care relatează despre încredere și siguranță încât, noi ne vom mulțumi cu cele menționate.
„Credincios” este unul din numele atribuite Celui Drept. În același timp este și cel mai însemnat nume dat celor care cred în El. Pentru ce lui Allah (c.c) I se spune credincios? Deoarece, El este o sursă de încredere. El este Cel care dă încredere.Tot de la El ne vine încrederea picătură cu picătură sau în cascade. Tot El este cel care îi face pe profeți de încredere și îi înalță dându-le această însușire. În consecință, încrederea, bizuința, siguranța și credința ne leagă pe noi de profeți și, într-o măsură importantă, pe profeți de Allah. În cele din urmă, nu-mai această legătură totală facilitează legătura dintre creator și creat.
Toate aceste semnificații sunt sensuri existente prin participarea cuvântu-lui încredere și, de altfel, o parte importantă a acestui subiect, include noțiunea.
Cea mai importantă însușire a profeților și a Profetului nostru este încre-derea. Și calitatea cea mai importantă a lui Gabriel Cel Devotat este tot încrede-rea. Coranul ni-l descrie astfel:
„Acesta este cuvântul unui trimis darnic, înzestrat cu mare putere, cu vază la Stăpânul Tronului, căruia i se arată supunere acolo, cinstit.” (Tekvir [Chircirea], 81 / 19-21).
Da, Gabriel se supune lui Allah (c.c) și este un mesager de încredere prin misiunea pe care o are lângă El. Coranul ne-a venit din această sursă de încre-dere. Allah este credincios. Ceea ce ne comunică, ne insuflă încredere. Coranul a venit prin intermediul lui Gabriel, considerat de încredere de către Allah. Și tot Coranul a fost pogorât Profetului Devotat și comunității dreptcredincioșilor, pentru a câștiga încrederea Lui.
De Marele Coran toți au beneficiat într-o oarecare măsură. Și Gabriel face parte dintre ei. Într-o zi i-a spus Mesagerului lui Allah: Până când Allah (c.c) a folosit în Coranul Său expresia „Devotat” pentru mine, eram îngrijorat pentru soarta mea. Atunci când am auzit această exprimare, am fost pătruns de încre-dere până-n măduva oaselor…„[1]
[1] Kadı Iyaz, Șifa, 1 / 17
