Așteptatul și anunțatul profet
Rugăciunea lui Avraam (a.s) și vestea lui Iisus
Într-o zi, unul din companioni către Mesagerul lui Allah: „Puteți să ne spuneți ceva despre persoana voastră?” Mesagerul lui Allah îi dă următorul răspuns: „Eu sunt ruga lui Avraam și vestea Măritului Iisus.”[1]
În două versete separate Coranul tratează această chestiune:
1) Măritul Avraam (a.s) s-a rugat astfel: „Domnul nostru! Ridică în mijlocul lor un trimis dintre ei care să le recite versetele Tale, care să-i învețe Cartea și înțelepciunea, și care să le dea curățenie, căci Tu ești Puternicul, Înțeleptul!” (Bakara [Vaca], 129).
2) Vestea Măritului Iisus: „Iisus, fiul Mariei spuse: „O, fii ai lui Israel! Eu sunt, într-adevăr, trimisul lui Allah la voi ca să vă vestesc un trimis ce va veni după mine și al cărui nume va fi Ahmad.” Și când acela veni la ei cu dovezi vădite, ei spuseră: „Aceasta este o vrajbă vădită!” (Saf [Rândul], 61/6).
Da, Mesagerul lui Allah nu este cineva care a apărut ca o surpriză. El este un profet anunțat cu secole înainte și a cărui venire a fost așteptată de tot univer-sul. Cea mai mare dovadă a profeției Lui este minunea veșnică, Coranul. Sute de versete din Cartea Minunilor relatează despre faptul că El este profetul de drept. Un om care nu poate să-L nege în totalitate, nu are cum să nege profeția Lui. Deocamdată nu vom aborda această chestiune, care formează o temă de sine stătătoare. Când va veni momentul, oferind versetele apelate ca argument, și această temă în parte va fi abordată.
Veștile din Tora
Deoarece la acest capitol am întâmpinat mii de denaturări, dorim să relatăm unele părți din cărțile sfinte, Tora, Biblie și Psalmi, care poartă în ele semne și vestiri despre Mesagerul lui Allah. Încredințând detaliile problemei operelor independente, care au o legătură directă cu tema și, în special, lucrării lui Hüseyin Cisrî, „Risale-i Hamîdiye”; aici vom oferi doar unele chestiuni pe care le considerăm importante.
Munții Fâran
Într-un verset din Tora, tradus în limba arabă la Londra, în anul 1944, se spune: „Allah și-a întors fața către oameni la Sina, i-a poftit în Sâîr. Pe munții Fâran s-a ivit în toată desăvârșirea. ” (Sifr. Tesniye. Bab: 33, verset: 2).
Adică, ocrotirea, compasiunea și binefacerea lui Allah s-au manifestat la Sina, acolo unde Moise a stat de vorbă cu Cel Drept. Această îndurare s-a mani-festat prin desemnarea lui Moise ca profet. Sâîr înseamnă Palestina. Acolo, îndu-rarea Celui Drept venind pe calea profeției, l-a învăluit pe Măritul Iisus și pe cei din jurul lui. Mărețul Iisus este un mare profet, având onoarea de a-L vedea de mai multe ori pe Stăpân. Datorită faptului că mulți au confundat termenul de „a se arăta” cu „apariția”, și în această problemă au existat replici. Da, ceea ce se poa-te vedea la El este suflul divin. În munții Fâran, Cel Drept a apărut prin taina unicității. Fâran este Mecca, deoarece, într-un alt loc din Tora se relatează cum Mărețul Avraam și-a lăsat fiul İsmail, la Fâran. Dacă este așa, Fâran-ul de care se vorbește în Tora, este Mecca.
În acest verset se vorbește pe rând de trei profeți. Primul este Moise, al doilea, Mărețul Iisus (a.s), iar al treilea este ultimul profet, Muhammed Mustafa (s.a.s). Versetul din Tora continuă cu următoarele explicații: „În jurul Său va avea mii de companioni neprihăniți, curați precum briliantul. În mâna dreaptă va ține o secure de foc cu două tăișuri.” Din acest text reiese că El va fi însărcinat cu răz-boiul sfânt.
Este lucru știut că, Mesagerul lui Allah, la începutul revelației, se retrage într-o peșteră aflată în Munții Hira, unde se cufundă în meditație și rugăciuni. Prima revelație a sosit în acești munți.[2]
Dacă Fâran nu este Mecca, atunci ce loc poate fi, de unde o religie pre-cum religia islamică, făcându-și apariția, să se răspândească de la răsărit la apus. În lume neexistând un asemenea loc, Fâran-ul pomenut în Tora, desem-nează Mecca. Așa cum am arătat mai sus, în versetul 21 din Tora, în care se relatează locul în care s-a stabilit İsmail, demonstrează acest lucru, fiind dovada cea mai elocventă. Nimeni n-are puterea să se opună acestei dovezi. Contestații-le în legătură cu această temă sunt departe de a fi științifice, fiind considerații personale. Deoarece părțile de la sfârșitul versetului despre companioni și misiunea de a purta războiul sfânt nu lasă loc nici unei îndoieli sau dubii, ele ara-tă că acea Persoană este Muhammed Mustafa (s.a.s).
Din neamul lui Ismail
În versetul al doilea din Tora, Cel Drept îi spune Mărețului Moise (Musa): „Pentru ei (fiii lui İzrael), dintre frații săi voi face un profet ca tine; Voi pune vorbele mele în gura Lui și El le va spune tot ceea ce am poruncit.” (Sifr: Tesniye Bab: 18, Verset:18).
Versetul 19 completează acest lucru: „Mă voi răzbuna pe cei care nu se supun cuvintelor pe care le va rosti în numele meu!„
În acest verset, relatat de către unul din fiii lui İzrael, se semnalează venirea unui profet din neamul lui İsmail. Or, se știe că singurul profet din neamul lui İsmail este Domnul nostru, Muhammed (s.a.s). El, ca și Mărețul Moise, va veni cu o legislație. Pe de altă parte, în acest verset se precizează că profetul ce ur-mează a veni, este „fără carte”
Răzbunarea împotriva celor care nu se supun se va face prin sancțiuni și pedepse specifice religiei, și acest lucru se găsește numai în religia islamică.
Probabilitatea ca profeții specificați în Tora să poată fi Mărețul Iisus sau Mărețul İoşua, nu are nici un temei, deoarece acești profeți sunt din neamul lui Izrael. În multe probleme, Mărețul Iisus nu a adus o nouă legislație, el conformându-se Mărețului Moise. Este evident faptul că Mărețul İoşua nu seamănă cu Mărețul Moise. Deoarece el nu a venit cu o nouă legislație. Versetul: „Noi v-am trimis vouă un profet care este martor a ceea ce sunteți, așa cum am trimis un profet și la Faraon.” (Müzzemmil [Cel înfășurat], 73/15) comunică asemănările dintre Mărețul Moise și Domnul nostru.
Alte caracteristici
Abdullah b. Amr b. Âs, Abdullah b. Selâm și Ka’bu’l-Ahbâr (Allah să fie muțumit de ei), toți trei, fiind oamenii care cunosc cel mai bine cărțile din trecut, sunt personalități care au căpătat renume. Ei relatează despre un verset din Tora, care pe vremea lor încă nu ajunsese la denaturare: „O, Profet! Noi te-am trimis spre a fi martor, vestitor, stimulent și refugiu pentru cei fără de carte. Tu ești robul și vestitorul Meu. Te-am numit „Mütevekkil”. El nu este dur și brutal. Nu strigă în gura mare prin bazaruri. Răului nu răspunde prin rău. Dar iartă, dăruieș-te. Până când datorită Lui lumea cea strâmbă nu se va îndrepta, rostind sura „Mărturisesc că Muhammed este robul și Profetul Lui”, Allah nu va lua sufletul lui.„[3]
Acum să stăm să cugetăm. Această adresare din Tora pentru cine este? Nefiind nevoie de nici o aprofundare, sensul clar al acestui verset arată că se face referire la un profet care va veni dintre profeți la Muhammed (s.a.s) în persoană. El este un profet trimis întregii omeniri.
În această problemă versetul parcă ar zice: Te-am trimis întregii lumi, vestitor și călăuzitor, ca să arăți oamenilor calea cea dreaptă și să-i ferești de calea cea strâmbă. Tu vei ține piept la tot ce este rău și vei împiedica ca oamenii să cadă în gropile iadului. În același timp, vei fi ca o lumină pentru cei care, mer-gând pe căi întortocheate, au rămas în întuneric.Tu vei lua de mână pe acești oameni și îi vei duce în rai și la Cel Frumos.
Te-am trimis comunității fără de carte a epocii ignoranței, ca ocrotitor și loc de refugiu. Când vor reveni la Tine, vor fi protejați și sprijinindu-se pe Tine, își vor continua existența.
Tu ești robul și Profetul Meu. Da, și noi în rugile noastre pomenim de pro-feția Lui, de faptul că este robul lui Allah. Eu te-am numit „Mütevekkil” (Cel su-pus). Dacă lumea te va acosta și-ți va cere socoteală, nu vei fi nici un pic zdrun-cinat. Da, fiecare profet are un destin al său, dar în această chestiune tu ești altfel. Din această pricină te-am numit „Mütevekkil”.
„Nu este un om furios, care să jignească pe cei din jur, nu este un om dușmânos. Dimpotrivă, este un om politicos, serios, cumpătat, grav. Nu umblă pe străzi vorbind tare. Pentru că, această străduință de a atrage atenția, este un indiciu de slăbiciune și orgoliu, încât El este curățat și purificat de asemenea în-sușiri defăimătoare.”
El nu răspunde la răutate cu răutate. Dacă apare un nomad și apucându-l de poalele hainei, îl zgâlțâie, zicându-i: „Dă-mi ce mi se cuvine!” și acest lucru îi înnebunește pe companioni, El, monument de generozitate, zâmbește doar și zi-ce: „Dați acestui om tot ceea ce cere!”[4]
Da, El ierta cele mai de neiertat vinovății. Era de ajuns în acea perioadă să nu existe subiect de discuție opus poruncilor șeriat-ului. Gândiți-vă că, meccanilor, care i-au făcut atât de mult rău și încă puteau să-i mai facă, le-a zis: „Duceți-vă, sunteți liberi cu toții!”[5]
Oamenii care erau pe o cale greșită și duceau o viață în ignoranță, nu-l vor accepta pe apropiatul lui Allah (c.c.) până când nu-și vor găsi drumul, datorită luminii aduse de El. Înălțarea Lui la Allah (c.c) va avea loc atunci când, consoli-dând credința, își va fi terminat misiunea.
Atunci când oamenii pe care i-a inițiat vor fi ajuns la nivelul de a putea să-L reprezinte, El, despărțindu-se de oameni, putea să plece lângă Domnul. Deoarece, misiunea pe care o avea în lume doar atunci lua sfârșit.
Da, Tora așa relata despre El. Cu adevărat, cele povestite acolo reprezen-tau modul de viață al Mesagerului lui Allah. Dacă este așa, cine era acest mare și renumit profet despre care se relata în Tora? Oare mai era altul în istorie a cărui viață să fie aidoma cu cele redate ? Desigur că nu! Dacă este așa, omul despre care se pomenește poate fi numai Muhammed (s.a.s).
Veștile din Evanghelie
Faraklit
Un verset din Evanghelia lui Ioan: „Mesia zice: „Eu plec la Stăpânul meu și al vostru, așa încât să vă trimită pe Faraklit, cel care vă va aduce Cartea Sfântă.„
Cuvântul „Faraklit” are sensul de spiritul dreptății; înseamnă cel care știe să separe dreptatea de nedreptate. Da, Mesagerul lui Allah este spiritul dreptății. Deoarece inimile deja moarte au revenit la viață numai datorită dreptății aduse de El. Pentru ca oamenii să-și găsească calea cea dreaptă, El a dus o luptă până la sacrificiul de sine. Despărțirea dreptății de nedreptate a avut loc numai în urma unei asemenea lupte și străduințe.
Iată că venise un Faraklit, vestit de către Mărețul Mesia și acesta este ultimul mesager al lui Allah (c.c), Soarele Universului, Muhammed (s.a.s).
Iată ce se relatează în Evanghelia lui Ioan, 14/15-16: „Dacă mă iubiți, îmi veți îndeplini poruncile. Eu mă voi ruga de Stăpân și El vă va da un alt mântuitor, un spirit al dreptății (Faraklit); așa încât, să fie cu voi.„
Acum să analizăm pe rând următoarele versete:
„Farklit este așa un spirit curat, iar Stăpânul îl va trimite cu numele meu (adică ca profet). El vă va învăța tot și vă va repeta tot ceea ce v-am zis eu.” (Evanghelia lui Ioan, 14/26)
„quot;Când va veni Faraklit, va face mărturie pentru mine, iar voi veți fi martorii mei.” (Evanghelia lui Ioan, 15/26-27)
„quot;Atunci când va veni Faraklit, va condamna cu echitate toate greșelile, pă-catele lumii, îndrumând oamenii.” (Evanghelia lui Ioan, 16/8)
Prima dată Biblia a fost scrisă în ebraică, apoi a fost tradusă în limba greacă. Traducerile pe care le avem noi sunt făcute din greacă. În arabă, terme-nul de „Faraklit” fiind consemnat în primele traduceri din greacă, nu putem ști care este corespondentul acestui cuvânt în ebraică. Faraklit este corespondentul în arabă, adică a intrat în limba arabă prin adaptare. Dar noi, insistând asupra acestui cuvânt, din această problemă nu vom face un capăt de țară. Poate doar ne vom strădui să descoperim toate însușirile profetului anunțat în Biblie, însu-mate în Domnul nostru.
Putem da ca titlu cuvintele unei personalități îndrăgostite de Profet…da, acesta este Marele Mevlâna, care ce frumos zice:
„Însușirile lui Mustafa (s.a.s) erau în Biblie,
El era taina profeților și marea lor bucurie;
Frumusețea chipului, boiul, postul și hrana,
Toate sunt înșirate și se află în Biblie.”
Cârmuitorul lumii
În Evanghelia lui Ioan, 14/30 se spune: „Mesia a zis: Nu voi sta de vorbă prea mult cu voi, deoarece vine cârmui-torul lumii. El nu are descendența mea…„
În Psalmi, 72/8, se spune: „El va domni de la o mare la alta, peste fluvii și peste pământ. Oamenii deșertului, stând în genunchi în prezența Lui, vor spulbera pe dușmani. Regii din Tarșiș și Ada vor aduce plocoane, iar regii din Șeba vor oferi daruri. Toți regii și toate clanurile i se vor supune. El va aduce mântuire pentru cei săraci și sărmani. Arătând compătimire celor nevoiași și săracilor, îi va elibera de nevoi. Va elibera sufletele de tiranie și uzurpare, iar sângele vărsat va fi foarte prețios. Va trăi și Șeba îi va da aur. Pentru El se vor ruga, în fiecare zi elogiindu-L. Numele L:ui nu va pieri, rămânând nemuritor, iar oamenii vor fi fericiți lângă El. Toate popoarele îl vor numi „cel fericit.”
Așa cum am abordat această temă mai sus, noi am încercat s-o tratăm având această vocație, în scopul de a vă oferi o idee despre ea, dar nu vom intra în detaliile problemei. Vom adăuga numai următoarele: cu toată râvna și strădaniile de ieri și de azi a evreilor și creștinilor, totusi în Tora și Biblia existente, se pot găsi destule indicii și informații în legătură cu profeția Mesagerului lui Allah. Slavă Domnului, în viitor, prin efortul istoricilor noștri, dacă se vor descoperi exemplare din Tora, Biblie și Psalmi cu mai puține falsificări, cred că, nefiind nevoie de denaturări și extinderi, vor apărea indicii clare despre Mesagerul lui Allah, fiind percepute de către toți. Atunci poate că, în hadis-urile care vor neliniști creștinismul, vor apărea dovezi în acest sens.[6]
Pe de altă parte, în Tora și Biblie, relatarea despre persoana Mesagerului lui Allah și a profeției Sale, este stabilită prin carte și sunna (actele și cuvintele lui Muhammed) . Ca urmare, negarea acestui lucru este o nebunie și blasfemie.[7]
[1] Kenzü’l-Ummâl, 11 / 384
[2] Buhârî, Bed’ü’l-Vahy, 3
[3] Buhârî, Büyü, 50; Müsned, 2 / 174
[4] Ebu Davud, Edeb, 1; Nesâi, Kasame, 24
[5] İbn Hișam, Sire, 4 / 55
[6] Buhârî, Enbiya, 49; Müslim, İman, 244, 245, 246, 247
[7] „Pentru aceia care îl urmează pe trimis, profetul neînvățat, despre care află scris la ei în Tora și în Evanghelie.” (A’raf, 7 / 157.
