Ce a adus Hudeybiye
Relatându-vă un eveniment în mod detaliat, m-am străduit să anticipez o chestiune importantă, și anume, ceea ce a adus Hudeybiye. Ce a adus Hudeybiye? Mesagerul lui Allah a încheiat pacea și ce au avut de câștigat musulmanii în urma păcii?
1. Cei care au acceptat İslamul
În primul rând, în perioada păcii a devenit musulman Halid İbn-i Velid (ra), supranumit Sabia İslamului.
Halid b. Velid era um om ce nu putea fi îngenunchiat în luptă. Înainte nu era posibilă trecerea la İslam decât cu ajutorul sabiei, pentru a transforma orgoliul în demnitate. Cel Drept l-a protejat pe acest comandant fără pereche al viitorului și prin gloria lui a pregătit bazele aderării la İslam. Dacă nu exista această perioadă de pace, cum putea fi înmuiat Halid?
Nemaiavând ce face la Mecca, Halid, un om căruia îi făceau plăcere conflictele, acum avea timp de reflecție. Nedreptățirea evidentă a musulmanilor la Hudeybiye și comportamentul lor în timpul pelerinajului ce a avut loc al doilea an, l-a impresionat pe Halid ca și pe cei ca el. Da, perioada de pace i-a adus liniște, apoi a anunțat că se supune Mesagerului lui Allah.[1] Iar această supunere a avut ca rezulta transformarea lui în „Seyfullah” (Sabia lui Allah).
De altfel, Mesagerul lui Allah se aștepta la acest rezultat.
Amr İbn-i Âs (ra) făcea parte dintre cei care deveniseră musulmani în această perioadă.[2]
Viața monotonă și de înfrățire i-a făcut să se plictisească pe acești voinici și caii lor arăbești. Ei au ales acțiunea și au trecut de partea Mesagerului lui Allah…
Și Osman b. Talha (ra) era unul din cei mari câștigați în această perioadă. De-alungul vieții sale, Osman b. Talha avusese în grijă cheia Kaabei, pe care mai târziu Mesagerul lui Allah i-a dat-o tot lui. Aceste persoane, ale căror nume sunt menționate, prin geniul lor militar și politic, erau oameni ce distrugeau oștiri. Acești oameni s-au făcut cunoscuți chiar și în climatul blând din perioada de pace.
2. Kaaba nu poate fi sub monopolul nimănui
Până în acea zi, koreișiții priveau totul de sus. Ei ziceau: „Kaaba este a noastră.” Și nu dădeau nimănui voie să se apropie. Cei care veneau plăteau un impozit și numai așa puteau vizita Kaaba. În caz contrar, nu era posibilă vizitarea Kaabei.
Pe când în înțelegerea avută cu Mesagerul lui Allah, o asemenea condiție nu fusese impusă și pentru acest lucru vinovați erau considerați koreișiții, fiind acuzați de omisiune. În anul următor, când musulmanii au înconjurat Kaaba fără să plătească impozit,[3] și celelalte triburi și clanuri se treziră. Deci koreișiții nu erau unicii stăpâni ai Kaabei. Dacă ar fi așa, musulmanii veniți din Medina cum puteau să viziteze Kaaba fără să plătească impozit? În acest caz, de ce să nu aibă ei un asemenea drept!
Toată lumea gândea astfel și se dovedea faptul că koreișiții nu erau singurii care dominau peste Kaaba. Astfel, în anii următori toată lumea putea să viziteze Kaaba fără opreliști.
3. Munca este posibilă într-o atmosferă de pace
Odată cu pacea, se garanta că koreișiții nu vor aduce neplăceri timp de zece ani. Această perioadă de zece ani era foarte importantă pentru musulmani. Mesagerul lui Allah a găsit prilejul de a trimite în diferite locuri călăuzitorii pe care i-a format în această perioadă și acest lucru a însemnat perceperea vocii İslamului în toată Peninsula Arabă.
Peste tot se înălța glasul Coranului și toată lumea alerga spre religia islamică. Momentul anunțat de Sfântul Coran era acest moment: „Și vei vedea oamenii intrând în Legea lui Allah cu cetele.” (Nasr [Ajutorul], 110/2).
Zece ani însemna ridicarea unei noi generații. Koreișiții nu realizau ce prilej au acordat musulmanilor. Dacă ar fi fost conștienți de acest lucru, nu ar fi încheiat o astfel de înțelegere.
În această perioadă musulmanii au avut de câștigat atât cantitativ, cât și calitativ. Nou intrații în İslam pe de o parte sporeau forța armată, iar pe de altă parte le dadeau speranță. Iată că, prin această forță, musulmanii vor ajunge la porțile Meccăi și koreișiții nu vor mai putea să facă nimic.
4. Au cunoscut İslamul pe timp de pace
Această pace a mai creat un avantaj. Până la înțelegerea de la Hudeybiye, nu existase o comunicare între cele două părți. Întâlnirile se produceau pe câmpurile de luptă. Sub psihologia războiului, nu era posibilă relatarea adevărurilor İslamului părții adverse. În perioada de pace s-au făcut călătorii. Cei care trăiseră până atunci fără să cunoască frumusețile referitoare la İslam, atunci când le-au văzut, nu și-au putut ascunde uimirea. Viața din Medina nu era deosebită de cea din rai și cei care o vedeau erau fermecați. Abluțiunea, chemarea la rugăciune, namaz-ul efectuat cu toată comunitatea și supunerea și liniștea celor care se rugau, toate acestea încântau sufletele meccanilor.
Datorită păcii de la Hudeybiye, nu rămăsese nici o casă în care să nu fi intrat vocea İslamului și mesajul Coranului. Chiar și în casa lui Ebu Cehil, dacă ar mai fi trăit, ar fi rămas singur. De aceea, era o victorie înaintea victoriei de la Mecca.
Da, atunci când făcea un pas, Mesagerul lui Allah știa foarte bine cum făcea acel pas. Acolo unde îi ajungea privirea, acolo punea piciorul. Datorită acestei coordonări, putea să rezolve orice problemă.
5. İslamul a început să fie recunoscut în mod oficial
În urma păcii încheiate, toate triburile și clanurile au început să accepte faptul că, Profetul nostru și statul-oraș pe care îl reprezintă, a căpătat o identitate de stat ce poate încheia convenții și înțelegeri în stânga și în dreapta sa.
Așa cum în zilele noastre, statele nou create sau care și-au anunțat independența câștigă legitimitate prin recunoașterea lor drept state de către alte state și folosesc acest lucru ca o referință în relațiile internaționale, tot astfel și Mesagerul lui Allah era renumit datorită faptului că încheiase o asemenea înțelegere. Dacă a fost recunoscut de către koreișiți, pentru ce să nu fie recunoscut și de către cei din Taif? Da, recunoașterile au venit una după alta.
Iată că Mesagerul lui Allah era un om minunat, care dintr-o înțelegere semnată în cele mai grele condiții precum Hudeybiye, obținea victorii peste victorii. Să știi să pregătești bazele unei asemenea victorii fără să te gândești, într-un moment în care ești nevoit să iei imediat o decizie, este fără îndoială un succes ce depășește granițele gândirii omenești, ce poate fi considerat un miracol, încât este cea mai vie mărturie a faptului că El este un adevărat profet.
Deoarece nu se mai întâmplase ca un om, chiar dacă era un geniu, să obțină o asemenea victorie dintr-o înțelegere ce aparent părea o înfrângere. Deoarece o asemenea victorie era peste puterile unui om, fiind legată de voință și cunoaștere.
6. Era protejat de Allah
Luând în considerare problemele pe care le-a rezolvat Mesagerul lui Allah, nu se poate să nu observi protecția Puterii Nelimitate ce domină întreaga viață. Mai cu seamă, în spatele rezolvării cu ușurință a problemelor grele de la Muntele Kaf de către Mesagerul lui Allah, noi vedem Brațul Puterii, forța, considerația, ocrotirea lui Allah, declarația „Acesta este Profetul Meu” și ne exprimăm mândria zicând „Mohamed (sas) este Mesagerul lui Allah„
Da, Mesagerul lui Allah, atunci când avea de luat o decizie, se hotâra foarte repede, analiza în amânunt orice lucru și lua decizia corectă. În viața Lui – ca mărturie stă cartea despre viața Lui – nu întâlnim măcar o dată o faptă care să necesite a fi corectată, mai mult, potrivit unora, chiar și în situații de înfrângere, de zbucium, reușea să obțină o victorie din acea înfrângere, putând să trasforme nenorocul în noroc.
Da, nereușitele deveneau reușite, înfrângerile se trasformau în victorii și clipele de derută, datorită Lui, apăreau sub forma unor cuceriri. De regulă, contrar curgerii lucrurilor, a naturii, a firii, El aducea o altfel de curgere, de natură, de fire. Acestea erau lucruri ce aparțineau lui Allah (cc), așa cum se arată în Coran: „Iar Allah v-a creat pe voi și ceea ce faceți.” (Sâffât [Cei așezați în rând], 37/96).
Allah (cc) își crează lucrurile cu brațele făpturii celei mai desăvârșite, celei mai onorate, celei mai merituoase…Pentru ce le crează? Pentru a zice: „Acesta este robul, profetul Meu, voi știți acest lucru.Voi știți că Eu îl susțin pe El în toate. Voi dacă sunteți milioane, miliarde, El este unicul meu rob și chiar dacă este singur, vă va aduce biruința. Din ce cauză? Deoarece Eu îl susțin cu tot tezaurul de putere de lângă Mine.„
El este ocrotit de Allah și nimeni să nu uite că, a declara război Persoanei care se află sub ocrotirea lui Allah (cc), înseamnă a declara război împotriva lui Allah (cc). Mesagerul lui Allah nu a fost învins și nu va fi învins. Cei care doresc înfrângerea Lui, contravin gândirii și inimii lor. Aceștia sunt nefericiții care se lasă duși de fantezie. Pe acești oameni Allah îi scutură, îi deșteaptă zicându-le: „Veniți-vă în fire, voi ce nu cunoașteți măsura!” și dacă ei nu înțeleg, îi pedepsește.
Da, nu te poți război cu Măritul Mohamed (sas), nu-i poți sta împotrivă. O confirmă Allah (cc). Împotriva atitudinii soțiilor Sale, una dintre ele, ca o consolare, zice: „Allah este Stăpânul Său și drept ajutoare are chiar pe îngeri.” (Tahrîm [Opreliștea], 66/4). Adică, toate spiritele ce locuiesc în ceruri confirmă acest lucru. Dacă oștirea Ta este formată din ei, atunci nu ți se pot împotrivi milioane, miliarde de oameni. Cei care ți se împotrivesc își pot pierde capetele.
Poate Allah (cc) îi va mai păsui și zicând să nu existe obiecții și scuze, le va acorda timp de zece ori, de douăzeci de ori, de reizeci de ori și le va zice: „Să vedeți, să înțelegeți, urmați calea cea dreaptă, ca să nu aveți ce obiecta în lumea de apoi!” Dar, după cum se redă în hadis, odată ce te-a înhățat, nu mai ai scăpare.
[1] İbn Kesîr, el-Bidâye, 4/272
[2] İbn Kesîr, el-Bidâye, 4/269
[3] İbn Hișam, Sîre, 4/12
