Diferitele ramuri ale științei
În acest capitol vrem să ne oprim foarte pe scurt asupra cuvintelor rostite de către Mesagerul lui Allah în legătură cu diferitele ramuri ale științei, în legătură cu mărturiile legate de dreptatea Lui.
În urmă cu paisprezece-cincisprezece veacuri, El a spus o vorbă; de atunci și până acum, ramurile științei, de care s-au ocupat cuvintele Lui, au progresat cu pași de uriaș, au deschis calea spre etape de neimaginat…și la sfârșit, cele comunicate de către Vestitorul Cel Adevărat, fiecare în parte, au fost confirmate de către oamenii de știință socotiți atotștiutori în domeniile lor. Da, până acum, nici unul din cuvintele rostite de către Mesagerul lui Allah, referitoare la această temă, nu a fost dezmințit.
Știința, tehnica și tehnologia, care înaintează cu pași de uriaș, au adora-tori care li se supun, fără să ajungă la nici un rezultat; aceștia se înclină cu mo-destie și respect în fața Mesagerului lui Allah și cu un puternic răsunet spun „Cel Drept”. De altfel nici nu este posibil să fie altminteri, deoarece El este emisarul dreptății lui Allah.
De acum, lăsând în seama cărților și publicațiilor de specialitate analiza științifică a problemei, să ne străduim a prezenta câteva exemple pe care le-am selectat:
Leac pentru orice boală
1. Într-un hadis relatat de către Buhârî, Mesagerul lui Allah spune: „Allah nu va trimite o boală, ca imediat să nu creeze și un tratament!„[1]
Adică, câte feluri de boli există, negreșit Allah (c.c) a creat pentru ele un remediu și un tratament. În lumea medicală și la poarta impulsionării științei, printre cuvintele rostite până acum, cea mai cuprinzătoare exprimare trebuie să fie cuvântul Mesagerului lui Allah. Și aceasta este: dacă există o boală, neapărat are și un tratament. Deci, într-o zi pentru toate bolile se va găsi vindecare, desi-gur că prin milostenia și binefacerea lui Allah.
În relatările lui Ebu Dâvud se spune: „Pentru fiecare suferință există un medicament.„[2]
Într-un alt hadis: „Fiți atenți, nu găsiți neajunsuri în tratament! Dacă Allah a trimis o boală, neapărat a arătat și calea vindecării. Numai o singură boală nu are leac. Aceasta este bătrânețea.„[3]
Chiar dacă vor găsi un remediu pentru prelungirea vieții, dacă vor putea opri pe loc efemeritatea omului și vor întârzia moartea, nu vor putea opri călăto-ria predestinată a convoiului omenesc. Acea călătorie începe în lumea spirituală, trece prin copilărie, prin tinerețe, bătrânețe, apoi se oprește în mormânt, iar de acolo se prelungește până la sfârșitul lumii…și merge, găsindu-și sfârșitul în rai sau în iad…Această cale nu poate fi înfundată; oamenii se vor naște, vor crește, vor trăi și vor muri. Poate există un remediu pentru toate suferințele rămase din-coace de ea; nu trebuie decât să se caute, ca să se găsească…
Stăpânul Lumilor, prin această expunere și cu altele asemănătoare, impulsionează toată omenirea către știință și invită toți oamenii de știință, pe toți cei favorizați de inspirație și pe toți cercetătorii să găsească un remediu în această chestiune.
Rezervați bani din bugetul vostru, fondați institute de cercetare, mergeți până unde se întinde țârmul morții și luați sub controlul vostru acest domeniu larg, care se întinde până la această graniță!
De altfel, Nobilul Coran a povățuit asupra acestei probleme și legat de te-ma impulsionării științei, a atras atenția asupra miracolelor făptuite de profeți.
Profeții au fost călăuzele omenirii în viața spirituală, scoțându-i din drumul întortochiat și îndrumându-i spre malul drept și sănătos. Astfel, chiar și științele pozitive, adică cele care au sprijinit lumina minții, au sporit importanța îndrumării omenirii și, fiecare în parte, a fost expert și călăuză într-un domeniu. De aceea se poate spune că, omul a primit de la profet cheile întregului progres spiritual și material.
Da, relatarea miracolelor profeților în Coran are rolul de a impulsiona omul să urmeze calea până la granița la care poate să ajungă.
De exemplu, Măritul Mesia a înviat morții, cu ajutorul lui Allah. Și în Coran se relatează acest lucru. Dar aceasta este ultima limită. Acolo se termină puterea omului. Pentru ce? Deoarece, obișnuitul se termină aici și de aici încolo încep mi-nunile.Tot ceea ce se face prin puterea, prin forța și voința omului, nu poate să deschidă cadrul legilor naturale. Da, la orice nivel ar ajunge minunile științei și tehnologiei, nu vor putea deschide granițele miracolelor. Aceste granițe sunt locuri destinate numai Profeților Trimiși și vor rămâne așa până-n ziua de apoi. Da, a-colo pot umbla numai cei care sunt profeți. Înaintarea omului până la granița de unde încep miracolele este întotdeauna posibilă și toate îndemnurile au fost făcu-te în acest sens.
Iată că, Coranul, prin miracolul Măritului Mesia, îndeamnă și zice că limite-le tratării bolilor ajung până la granița morții…Chiar și pentru boli precum cance-rul sau SIDA, care încă nu beneficiază de un remediu, se va găsi un tratament; căutați și veți găsi! De altfel, bolile care înainte vreme păreau să nu aibă nici un remediu, acum se tratează cu ușurință; dacă vă veți strădui, veți găsi și pentru aceste boli un tratament…!
De exemplu, prin miracolul oferit omului de mâna Măritului Moise (Pacea asupra lui!), ni se relevă faptul că este posibil să dai de lucru unor obiecte neîn-suflețite…da, în zilele noastre această ușă s-a întredeschis. Dar, nici astăzi și nici mâine, omul nu poate să-și transforme toiagul din mână într-un șarpe adevă-rat. Deoarece, acesta este un eveniment care se desfășoară în zona minunilor; însă ceea ce putem noi să facem sunt acțiuni care au loc în cadrul tradițiilor.
Cred că aici este locul în care să relatăm din Coran, care pentru om este o minune ce nu poate fi egalată. Pentru idei literare, Coranul, de la început până la sfârșit, este un ultim orizont și este imposibil de atins. Cuvintele cele mai literare, poetice ale omului se pot apropia de ușa Coranului într-o zi, dar acolo, precum Lebid, se vor opri atingând limita admirației. Deoarece este un miracol și oricât de frumoase ar fi cuvintele omului, ele sunt cuvinte cheltuite în mod normal.
Această problemă fiind un subiect cu totul separat și independent, n-o vom aborda și o vom lăsa departe de preocupările noastre.
Așa cum am relatat mai sus, miracolele Profetului nostru au o anume limi-tă și trasează orizontul științelor umane…în același timp, menționându-se în Coran, se aduce la îndeplinire misiunea de impulsionare a omului; după care totul se lasă pe seama strădaniei omului.
Omul trebuie să muncească…să ajungă până la acel punct și în limitele normalului, să depășească totul, să se apropie de granițele minunilor și, presupu-nând că mai face încă un pas înainte, să se apropie de orizontul unde se află fructele miracolului.
În domeniul medicinei este posibil ca omul să înregistreze progrese până la nivelul morții. Dar pentru moarte nu există remediu. Deoarece moartea, ca și viața, este creată tot de Allah (c.c): „Cel ce a creat viața și moartea ca să dove-dească care dintre voi este mai bun la faptă. El este Puternic, Iertător.” (Mülk [Împărăția], 67/2). Acest verset atrage atenția asupra acestui lucru.
Da, moartea nu este o decădere, putrezire, stingere sau o descompunere. Ea înseamnă plecarea acelora care au existat până în ziua aceea din porunca și voința lui Allah (c.c). Acesta este îndemnul pentru oamenii de știință. Toți cei ca-re depun efort și se străduiesc ar trebui să profite de acest îndemn, să însușeas-că ce se poate însuși, să valorifice, apoi să le ofere în beneficiul și slujba omului.
Domnul nostru are multe cuvinte legate de medicină și în special de higi-enă, care face parte din medicina preventivă. De altfel, un mare capitol al medi-cinei este ocupat de medicina preventivă și este un fapt bun, deoarece principa-lul lucru este protejarea omului de boli. Acest lucru este mai ușor de obținut, căci odată bolnav, tratarea este mai grea și mai costisitoare. De aceea, Domnul nostru a acordat importanță acestei probleme, grupându-și majoritatea recoman-dărilor medicale în sfera medicinei preventive.
În Epoca Fericirii, mai ales medicii veniți din afară, nu-și găseau de lucru în Medina. Principala cauză a acestui fenomen era acceptarea, de către popula-ția orașului, a normelor predicate de către Domnul nostru în legătură cu acest su-biect.
Pe de o parte Mesagerul lui Allah își exprima preocuparea de a fi doctorul inimilor, iar pe de altă parte, era tămăduitorul corpurilor oamenilor, luând măsuri-le de protecție a celor din jurul lui împotriva bolilor sufletești și trupești.
În timpurile Domnului nostru ciuma era o boală înfricoșătoare, care nu pu-tea fi prevenită. Cum este SIDA în zilele noastre, așa era ciuma în acele zile. Companionii dovedeau rigoare și atenție față de această boală. Deoarece, Dom-nul nostru îi avertiza să fie cu ochii în patru. Această comunitate luminoasă trăia unită în țara sa, în curățenie și puritate. Dar, ducându-se în campanii militare în Damasc, Siria, Halep, Antakya, erau expuși la ciumă, apărută în Bizanț. Iată că ciuma de la Amvas era atât de îngrozitoare încât, treizeci de mii de companioni au căzut martiri în acest nefericit loc.
În acea zi, devotatul dreptcredincios Ebu Ubeyde b. Cerrâh era și el printre cei aflați la Amvas. Este vorba de acel Ebu Ubeyde, despre care, după mulți ani, Măritul Ömer, care zăcea străpuns de hanger, va spune: „Dacă ar fi în viață Ebu Ubeyde, l-aș recomanda în locul meu.”[4]
Cei din Necran i-au solicitat Mesagerului lui Allah să le trimită un om de încredere. Mesagerul lui Allah s-a uitat la Ebu Ubeyde și i-a zis: „Ridică-te și du-te la ei!„[5]
Da, acesta era devotat comunității și făcea parte din cei zece ce urmau să se ducă în rai. Iată că în acea zi și acest renumit companion se afla într-un loc, în care ciuma reteza viața oamenilor.
Era în perioada califatului Măritului Ömer. Califul cutreiera locurile cucerite și supraveghea totul. Trebuia să se ducă la Amvas. Aflând că acolo este ciumă, luă hotărârea de a se întoarce. Atunci, Ebu Ubeyde îi ieși înainte, zicându-i: „O, Ömer! Fugi de soarta destinată de Allah?” Ömer îi răspunde: „Da, fug de soarta destinată de Allah, la soarta pe care mi-o va destina Allah.”[6]
Aceasta era înțelepciunea lui Ömer.
Oare procedase corect? Era nimerit să se întoarcă ? Ömer fiind neliniștit, Abdurrahman b. Avf îi vine în ajutor și relatează următorul hadis: „Dacă aveți știre că într-un loc este ciumă, să nu vă duceți acolo! Dacă în locul în care vă aflați s-a ivit această boală, nu plecați de acolo pentru a fugi de boală.„
Acum eu vă întreb: în zilele noastre nu este același lucru precum caranti-na ce o impune medicina modernă? Acest lucru a fost spus de către Mesagerul lui Allah cu veacuri în urmă, iar medicina modernă zice: „Ai dreptate, ai spus ade-vărul!”
Lepra și carantina
2. Într-un hadis relatat de Ahmed b. Hanbel, Domnul nostru zice: „Așa cum fugi de leu, stai departe de un lepros!”[7]
Relatarea din acest hadis nu are nici o legătură, așa cum poate au crezut unii, nici cu microbul leprei, nici cu compararea leului cu lepra. Cred că, așa cum există în multe probleme, aceste asemănări sunt născociri care aparțin altora. În relatările Mesagerului lui Allah categoric nu există vreo intenție sau dorință de a lua în discuție o asemenea temă. Aici, recomandarea de a fugi se poate atribui înțelesului de a lua încălțările și a fugi. Poate că, Cârmuitorul Celor Două Lumi, prin aceste hadis-uri, ne recomandă să luptăm cu boala numită lepră și să cău-tăm mijloacele de apărare împotriva ei. Adică, recomandările se referă la carantină și la măsurile luate împotriva molipsirii. Așa cum oamenii sunt atenți să nu fie doborâți de leu, tot așa să fie și față de lepră. Deoarece, în toate cuvintele Mesagerului lui Allah există o altă dimensiune și profunzime. Da, poți ajunge la adevărurile din cuvintele Lui doar cu multă străduință și râvnă.
A fi lins de câine
3. În scrierea „Sahih”, İmam Müslim relatează: „Atunci când un câine vă linge vasul, curățirea se face în primul rând cu pământ, apoi se spală de șapte ori!„[8]
În acea perioadă nu existau substanțele care se folosesc acum pentru sterilizare. Pentru dezinfecție, Mesagerul lui Allah recomanda cel mai mult pământul. Doar mai târziu, în urma cercetărilor științifice, s-a ajuns la concluzia că, și pământul, ca și apa, face același lucru. Mai cu seamă pământul cuprinde substanțe precum tetraciclina. Aceste substanțe sunt folosite pentru a dezinfecta de microbi. Deci, Mesagerul lui Allah, prin recomandarea spălării cu pământ, de fapt poruncea sterilizarea acelui vas.
În afară de acestea, în hadis se atrage atenția și asupra acestor probleme:
În primul rând: unele boli pe care probabil le are câinele, poate să le aibă și omul. Această problemă însă, este unul din subiectele considerate noi în zilele noastre.
În al doilea rând: excrementele de câine pot fi dăunătoate sănătății omului. Și saliva este la fel de dăunătoare. După o anumită fază, porevenirea bolilor con-tagioase nu este posibilă. De aceea, sterilizarea este foarte importantă.
În al treilea rând: o latură a poruncii, care atrage atenția asupra spălării în primul rând cu pământ, este faptul că pământul ajunge în starea de a steriliza microbul și acesta la rândul său să fie spălat, potrivit unor spuse, de șase ori sau de șapte ori. De altfel, acest subiect a fost dezbătut în unele publicații apărute în Germania și Anglia și adevărul prezentat de către Domnul nostru, a fost confir-mat și de către ele.
În legătură cu problema câinilor, Mesagerul lui Allah s-a comportat cu delicatețe; chiar dacă după părerea sa, credea că trebuie omorâți, mai târ-ziu a revocat porunca și a zis: „Dacă câinii n-ar fi o comunitate în sine, aș fi poruncit omorârea lor.„[9]
Semnificația acestor cuvinte este: Dacă câinele, în cadrul diferitelor po-poare, n-ar fi unul din elementele legate de echilibrul ecologic, ca și omul, anima-lul, flora și lucrurile neînsuflețite și potrivit legii naturii, nu ar exista necesitatea existenței lui, aș fi poruncit distrugerea lui. Deoarece, câinele este purtător de microbi…
Prin atitudinea sa, apropierea Domnului nostru de această problemă este un alt miracol…deoarece, se vede că, principiul ordinii și echilibrului ecologic din natură, pe care acum începem a-l silabisi, în acele zile era luat în considerare și legiferat. Noi însă, abia după 1400 de ani am început să silabisim faptul că spe-ciile precum berzele, rinocerii, balenele, elefanții nu trebuie să dispară și ca ur-mare, să nu se strice echilibrul naturii.
Mesagerul lui Allah, în urmă cu atâția ani, zicând: „Dacă câinii n-ar fi un popor și o comunitate de sine stătătoare…„, amintea o problemă vitală în acele vremuri timpurii.
Da, Allah (c.c) a creat universul și a instaurat un echilibru general în rân-dul elementelor care formează universul: „Cerul l-a înălțat și a statornicit cântarul. Să nu umflați la cântar!” (Rahman [Milosul], 55/7.8).
Acest verset atrage atenția asupra acestui principiu general. Da, Mesage-rul lui Allah era un om care apăra echilibrul și după cum se exprimă mai sus, po-runcise să nu fie uciși câinii. Chiar și în această propoziție de câteva cuvinte, există un sens miraculos, după câte am putut stabili noi încât, în viitor, aceeași propoziție, cine știe la câte adevăruri va mai fi izvor de inspirație. Luând în consi-derare data la care au fost spuse aceste cuvinte, un om, în toată viața lui, dacă ar fi rostit doar această propoziție, ar fi fost suficient să fie trecut în rândul genii-lor. Pe când Mesagerul lui Allah are mii de asemenea exprimări.
În mod categoric și nelăsând loc nici unei îndoieli, zicem că evenimentele și realitățile, prin graiul specific lor, întotdeauna confirmă spusele Mesagerului lui Allah, zicând: „Tu ești Mesagerul lui Allah și spui adevărul!” odată cu dezvoltarea științei, nu există îndoială că, într-o zi, toți oamenii vor spune aceleași lucruri.
Da, astăzi toate științele, precum niște spioni, au invadat existența, studia-ză adevărurile menționate de către Domnul nostru și Coran și spiritele sensibile trezite în lumina adevărului acestor studii, cu fiecare zi care trece, sesisează și mai adânc faptul că Mesagerul lui Allah are dreptate și se străduiesc să facă cunoscut omenirii acest fapt din sute de mii de minareturi…
Spălarea mâinilor înainte și după masă
4. Într-un hadis relatat de către Tirmizî și Ebu Dâvud, Mesagerul lui Allah zice: „Pentru ca bucatele să fie îndestulatoare (ceva sacru), trebuie ca, înainte și după masă să vă spălați mâinile.”[10]
Dacă în bucate căutați sacrul, curățenia, puritatea și dacă doriți ca ele să fie pentru voi o sursă de belșug, să vă spălați pe mâini înainte și după masă, așa cum procedați la abluțiune!
Prin aceste cuvunte, Mesagerul lui Allah predica principiile de bază ale igi-enei. Altfel noi n-am fi știut aceste lucruri. Mai ales că, omul acelor zile nu putea să știe că sub o unghie se pot adăposti milioane de microbi. Lăsând la o parte acele zile, în zilele noastre câți oameni știu latura științifică a acestui lucru?..
Tot în ceea ce privește curățenia, atunci când ne trezim, înainte de a băga mâna într-un vas, trebuie să ne spălăm pe mâini, deoarece, nu putem ști pe un-de ne umblă mâinile în timpul somnului. Asupra acestui lucru insistă Mesagerul lui Allah.
Doar în zilele noastre, medicii au înțeles acest lucru și-l pot explica. Da, în timpul somnului omul poate să-și ducă mâinile în stânga și dreapta lui și, fără să-și dea seama, poate lua microbi. După aceea, fără să se spele pe mâini, dacă duce ceva la gură, mai este nevoie să spunem ce a înghițit?
În perioada aceea nu existau microscoape, raze X, laboratoare pentru ca Mesagerul lui Allah să știe microbii care de depun pe mâinile omului și să-și avertizeze comunitatea în acest sens. Nu, nu exista nici unul din aceste lucruri, dar exista un adevăr, și acesta era o prezență care îl învăța prin puterea revelați-ei…da, tot ce știa venea de la Marele Învățător. Prin revelație învăța totul și la rândul său comunica dreptcredincioșilor săi, și de aceea, în ceea ce spunea nu exista nici un pic de născocire și neadevăr.
Igiena orală și a dinților (Misvak)
5. În Kütüb-ü Sitte (Cartea celor șase hadis-uri), care are la sfârșit sem-năturile a aproape patruzeci de companioni și a circulat pe cale orală, Mesagerul lui Allah zice: „Dacă nu m-aș feri de a crea dificultăți dreptcredincioșilor mei, le-aș fi poruncit să folosească misvak la începutul fiecărui namaz.”[11]
Pentru a nu crea greutăți comunității, nu a dat o asemenea poruncă. Altfel, folosirea misvak-ului ar fi devenit o îndatorire obligatorie, ca și abluțiunea, Dar un asemenea lucru ar fo fost contrar principiului facilității, care este sufletul acestei religii. Deoarece, nu toată lumea ar fi găsit misvak (bețișoare făcute din scoarța unui copac care crește în Arabia și care se folosește pentru spălarea dinților) oriunde…
Folosirea misvak-ului nu este obligatorie, dar este o tradiție importantă. Cei din trecut au scris volume întregi despre această problemă. Recent, cercetă-torii noștri au studiat acest subiect bazându-se pe analize științifice. În viitor pu-teți să le citiți…
Curățirea dinților nu se face numai prin folosirea misvak-ului, ci și cu ajuto-rul degetelor, cu sare, cu pastă și cu altele. Da, fiecare își poate curăța dinții du-pă cum dorește; nimeni nu are ceva de spus în această problemă. Dar, nu se poate trece cu vederea asupra faptului că misvak-ul are unele caracteristici.
Acum gândiți-vă la o religie, vestitorul căruia (nu fondatorul sau întemeie-torul, deoarece întemeietorul religiei nu este decât Allah (c.c), iar Domnul nostru este mesagerul Lui) ar porunci folosirea misvak-ului de cinci ori pe zi, ca o obli-gație. Ținând cont de acest lucru, putem spune că această religie lasă mult în ur-mă semnificația de astăzi a igienei bucale. Eu nu cred că stomatologii își perie dinții de cinci-zece ori pe zi. Pe când Domnul nostru își curăta dinții cel puțin de atâtea ori. Noaptea se scula de câteva ori, făcea namaz și, înainte de fiecare na-maz, folosea neapărat misvak.
Înainte de fiecare rugăciune, namaz-ul de zori, de amiază, de după amia-ză, de la asfințit, de seară, când făcea abluțiunea, El folosea misvak. Dar nu neg-lija nici să-și curețe dinții după fiecare masă. Acum, dacă ar fi să numărăm toate acestea, cred că putem fi martori la o cifră mai mare de folosire a misvak-ului de către Mesagerul lui Allah.
Cumpătarea la mâncare și băutură
6. Astfel poruncește Mesagerul lui Allah în numele medicinei preventive: „Când mâncați, lăsați o treime pentru mâncare, o treime pentru apă și altă treime pentru aer. Vasul care-L mânie cel mai tare pe Allah este un stomac plin.”[12]
Există și hadis-uri care confirmă acest hadis. Într-unul din acestea, Mesa-gerul lui Allah zice: „În privința comunității mele, lucrurile de care mă tem cel mai mult sunt: a avea burtă, a dormi mult, a fi leneș și a avea cunoștințe slabe.”[13]
Chestiunile relatate în hadis, până la urmă se întrunesc în același punct. Da, este inevitabil ca, un om, care își trăiește viața fără a suferi, fără chibzuință, nepăsător, care mare parte a vieții își petrece dormind, să nu se îngrașe. Cu cât se va îngrășa, cu atât mai mult va mânca și cu cât va mânca mai mult, cu atât va fi mai nepăsător. Dacă începem de la prima cauză, putem spune: un om care mânâncă mult desigur că va dormi mult, iar un om care doarme mult nu va deveni slab…Oricun s-ar considera, toate acestea îl nelinișteau pe Mesagerul lui Allah, când era vorba de comunitatea lui. Eu acum încredințez cuvântul figurilor de excepție ale lumii medicale și vă las față-n față cu studiile lor științifice. După ce le veți citi și aprecia, veți vedea că, cele spuse de Mesagerul lui Allah cu vea-curi în urmă, sunt adevărate și veți fi martori la faptul că ale sale cuvinte nu cuprind neadevăruri contradictorii…
Fardul
7. Acum să trecem la alt hadis, în care Mesagerul lui Allah poruncește: „Tratați-vă ochii cu fard. Deoarece, vă va mări ochii și vă va întreține genele.”[14]
Unii medici afirmă că, cel mai eficace medicament pentru întreținerea ochilor și a genelor, folosit până astăzi, este fardul recomandat de către Mesage-rul lui Allah. Și noi presupunem că, în următorii ani, fardul va ocupa un loc impor-tant în domeniul cosmeticii. O substanță care protejează pielea, cu efect antibio-tic și care a fost recomandat de către Mesagerul lui Allah, este hena.
Faptul că hena are putere sterilizatoare mai mare ca tinctura de iod, astăzi este un adevăr demonstrat științific.
Cernușca – migella sativa
8. Într-un hadis, preluat de către Buhârî de la Ebu Hureyre se relatează: „Cernușca este un medicament folositor pentru orice suferință, în afară de moarte.”[15]
Expresia „orice suferință”, în limba arabă este o metaforă pentru multitu-dine. Dacă cernușca ar fi supus unei examinări temeinice și s-ar face cercetări, cine știe pentru câte boli s-ar găsi un remediu.
În hadis se atrage atenția în special asupra a două probleme:
Prima: proprietatea tămăduitoare a chimenului;
A doua: Chiar și acesta un este un remediu pentru moarte.
Noi, lăsând examinarea pe plan științific a acestei probleme pe seama specialiștilor în domeniu, să ne străduim a atrage atenția asupra a câtorva ches-tiuni importante.
În timpul îmbolnăvirii, și, în special în timpul convalescenței, este foarte important rolul proteinelor. Pe lângă acestea, bogăția de vitamine și calorii, și desigur, o digestie corespunzătoare, au importanță în același grad. Eu cred că, în perioada îmbolnăvirii, acestea sunt recomandările pe care le face un medic. Da, ceea ce mânâncă un bolnav trebuie să fie bogat în proteine, să conțină multe calorii și să faciliteze o digestie ușoară, în așa fel încât, pe de o parte bolnavul să-și recapete forțele, iar pe de altă parte să nu aibă greutăți în digestie.
Astăzi cercetările științifice au demonstrat că, toate aceste particularități există în cernușca. Pe această temă sunt atât de multe exemple cunoscute de experimentare, de rezultate obținute încât, nu se pot număra…Înseamnă că Mesagerul lui Allah nu vorbește fără rost; ceea ce afirmă se întâmplă întocmai și rezultatele confirmă.
Musca
9. Să continuăm cu un hadis relatat de Buhârî, în care Mesagerul lui Allah poruncește: „Atunci când în vasul unuia din voi (pentru mâncare sau apă) cade o muscă, acel om s-o introducâ cu totul, apoi s-o scoată și s-o arunce. Deoarece, pe o aripă musca are boală, iar pe cealalta, leacul.
În primul rând, faptul că musca este purtătoare de microbi nu era ceva cu-noscut de către oamenii acelor vremuri. Atunci când musca cade într-o materie lichidă, ea încearcă cu prudență să-și țină una din aripi în sus. Adică ea nu-și scufundă ambele aripi deodată. Deoarece, atunci când scapă de acolo, aripa care i-a rămas uscată, o ajută să zboare. Astfel ea va zbura, dar ne va molipsi cu o boală prin microbii pe care i-a lăsat în mâncarea sau băutura noastră.
În al doilea rând, ceea ce se recomandă în această situație este: musca va fi scufundată cu totul în vas, apoi va fi scoasă și aruncată. Deoarece, pe o aripă are microbi, iar pe cealaltă, antidotul împotriva microbului. Musca, atunci când se zbate să scape cu viață, dacă va fi scufundată, își va sparge punga cu antidot și în felul acesta musca va dezinfecta microbul pe care l-a răspândit cu cealaltă aripă.
Oamenii de știință care au analizat această problemă spun că, atunci când se apasă pe spatele muștei, se poate vedea la microscop cum o mulțime de microorganisme fug în dreapta și-n stânga. După aceea ei au înțeles, în urma altor cercetări, că aceste microorganisme au proprietăți de sterilizare.
Coagularea sângelui
10. Mărita noastră Mamă Âișe (r. anha) relatează: „Într-o zi, Fâtima b. Ebi Hubeyș vine la Mesagerul lui Allah și îi spune: ” O, Mesagerul lui Alla! Nu mi se oprește sângele, curge într-una, oare să nu mai fac namaz?” Mesagerul lui Allah îi răspunde: „Nu, nu este sânge menstrual; este o defecțiune a vaselor.”[16]
Da, trec veacuri…după care noi vedem cum sângele coagulat nu sânge-rează, se aglutinează și încă o dată suntem uimiți. Oare cum a putut să știe în acea perioadă Mesagerul lui Allah despre această problemă, care a fost determi-nată abia în zilele noastre prin cercetări științifice. Desigur că a fost înștiințat de către Allah (c.c). Da, Stăpânul i-a comunicat, iar El a știut. Toți anii aceștia care au trecut, au adăugat diferite profunzimi Giuvaerului Cuvântului. Acum oamenii de știință spun că, acela care a rostit acest cuvânt nu poate fi decât profet.
Băutura nu este un tratament
11. Târik b. Süveyd relatează: „Eram bolnav. Înainte ca băutura alcoolică să fie interzisă, o foloseam ca tratament. Interzicându-se băutura, m-am dus la Mesagerul lui Allah și i-am înfățișat situația mea. L-am întrebat dacă pentru mine este permisă băutura. A primit următorul răspuns: „Nu, băutura în sine este boa-lă; nu poate fi medicament!„[17]
Ca și în alte părți ale lumii și în Turcia au fost organizate simpozioane pri-vind băuturile. Oamenii de știință au ținut prelegeri și punctul în care s-au unit părerile lor a fost: chiar și o picătură de băutură alcoolică produce deformări constituției fizice și psihice a omului. Iată că Mesagerul lui Allah a atras atenția asupra acestui lucru cu veacuri în urmă și a afirmat că băutura alcoolică în sine este o boală.
Circumcizia
12. Mesagerul lui Allah socotește a fi naturale cinci lucruri, printre care numărându-se și circumcizia.
Ce spun oamenii de știință din zilele noastre? Determinând același lucru, ei spun că prepuțul este un mic organ care adună microbi și murdărie, dând po-sibilitate ruperii sau apariției cancerului și singura modalitate de a scăpa de riscu-rile amintite mai sus, este circumcizia.
Astăzi, în America și în Anglia, numărul celor care recurg la circumcizie, este de ordinul milioanelor.
Până în acest punct, ne-am aplecat asupra devotamentului și dreptății Me-sagerului lui Allah și a celorlalți profeți. Fiecare profet este deasupra în ceea ce privește dreptatea și devotamentul. În viața lor minciuna nu și-a găsit nici cel mai mic loc. Dacă ar fi existat o cât de mică îndoială în privința lor, ei nu ar fi putut să îndrume omenirea pe calea cea dreaptă. Ei au venit pentru a duce omenirea pe calea cea dreaptă și a le descrie calea ce duce în rai. Dacă dreptatea ar include înțelesul de întruchipare și personificare, din ea s-ar ivi chipurile strălucitoare ale profeților…
S-a mai văzut că, dreptatea Domnului nostru se confirmă prin mii de do-vezi. Noi am încercat să adunăm adevărul Mesagerului lui Allah în trei grupuri principale. Desigur că, clasificarea și prezentarea acestei probleme în această manieră, este o chestiune personală. Altminteri, dreptatea Lui se putea relata în diferite modalități, prin mii de clasificări și prin sute de mii de argumente. Dar cine poate pune punct rostind ultimul cuvânt în legătură cu acest subiect?
Credința noastră este că, până-n ziua de apoi, adevărul spuselor Lui va ieși la iveală și omul fiecărei epoci va descoperi o nouă dimensiune și profunzime a dreptății Lui.
De altfel, și în lumea de apoi se va vedea cu claritate și de către toată lu-mea dreptatea Mesagerului lui Allah…da, toți vor vedea și vor cunoaște, potrivit cu oglinda sufletului fiecăruia, adevărul spuselor Lui în legătură cu individul, cu caracteristicile lui, cu numele lui.
Da, raiul, iadul, huriile, copiii inocenți din rai ne vor întâmpina după cum ne-a descris Mesagerul lui Allah, iar ei, prin graiul lor nepieritor, îi vor zice „Cel Drept„.
[1] Buhârî, Tıbb, 1; İbn Mace, Tıbb, 1
[2] Ebu Davud, Tıbb, 11; Müslim, Selâm, 69; Müsned, 4 / 278
[3] Tirmizi, Tıbb, 2; İbn Mace, Tıbb, 1; Ebu Davud, Tıbb, 1; Müsned, 4 / 278
[4] Ahmed b. Hanbel, Kitâbu Fadâili’s-Sahâbe, 2 / 742
[5] Buhârî, Fezâilü Ashâbi’n-Nebi; Müslim, Fezâilü’s-Sahâbe, 54-55
[6] Buhârî, Tıbb, 30; Müslim, Selâm, 98
[7] Buhârî, Tıbb, 19; Müsned, 2 / 443
[8] Müslim, Tahâre, 91; Ebu Davud, Tahare, 37; Tirmizi, Tahare, 68; Nesai, Tahare, 51; Miyah, 47
[9] Ebu Davud, Edâhî, 21; İbn Mace, Sayd, 2; Müsned, 4 / 85; Tirmizi, Sayd, 16
[10] Ebu Davud, Et’ime, 11; Tirmizi, Et’ime, 39; Müsned, 5 / 441
[11] Buhârî, Cum’a, 8; Müslim, Tahare, 42; Ebu Davud, Tahare, 25; Tirmizi, Tahare, 18; Nesai, Tahare, 6; İbn Mace, Tahare, 7; Müsned, 1 / 80
[12] Tirmizi, Zühd, 47; Müsned, 4 / 132; bn Mace, Et’ime, 50
[13] Kenzu’l-Ummâl, 3 / 460
[14] Ebu Davud, Tıbb, 14; Tirmizi, Tıbb, 5, 9; Müslim, Selâm, 88; Nesai, Zinet, 28; İbn Mace, Tıbb, 6 / 25
[15] Buhârî, Tıbb, 7; Müslim, Salâm, 88
[16] Buhârî, Vudu, 63; Müslim, Hayz, 62; Ebu Davud, Tahare, 109
[17] Müslim, Eșribe, 12; İbn Mace, Tıbb, 27; Buhârî, Libas, 63; İsti’zan, 51; Tirmizi, Edeb, 14
