Hudeybiye
Vă reamintesc că Mesagerul lui Allah era un lider fără asemănare, care (isi atingea tíntele cele mai inalte) pășea acolo unde îi ajungeau privirile. Nu avea pereche în aplicarea în practică a ideilor sale. În legătură cu acest subiect s-ar putea înșira întâmplări cât lumea, dar noi ne vom mulțumi cu un singur exemplu. İbn-i İshak relatează:
La șase ani de la emigrare, Mesagerul lui Allah își dăduse cuvântul să-i ducă la Mecca pentru „umre” (pelerinajul mic) pe companionii săi, care tocmai se aflau sub o intensa traire metafizică. Un asemenea pelerinaj putea ostoi dorul de patrie al emigranților și, în același timp, dădea o nouă dimensiune tuturor musulmanilor. Cu acest gând, Mesagerul lui Allah porni la drum împreună cu 1400 de prieteni.
Pentru a se informa și ca măsură de precauție, Mesagerul lui Allah trimisese din timp pe cineva din neamul Huzaa, de care meccanii nu știau că era musulman. Conform unor informații, koreișiții au adunat toate clanurile și au hotărât să facă o alianță în vederea prevenirii intrării musulmanilor în Mecca.
Da, cu prețul folosirii armelor, koreișiții erau hotărâți să împiedice intrarea musulmanilor în Mecca și au procedat precum au hotărât. Ostașii cuceriseră localitatea Belâdin. Iar un detașament de două sute de oameni, sub comanda lui Halid b. Velid și İkrime b. Ebu Cehil, ajunseseră la Kurâü’l-Gamim, aflat între Râbığ și Cuhfe. Aflând această veste, Mesagerul lui Allah porunci să se pornească imediat în acea direcție. Halid, văzând că musulmanii înaintează, se întoarse la Mecca pentru a-i preveni pe cei de acolo.
În acest timp, Profetul nostru ajunsese în dreptul localității Hudeybiye, care se afla la o distanță de 50-60 km de Mecca. Cu mult timp în urmă acolo se aflase o fântână cu acest nume, apoi numele a fost dat unui sat din apropiere.
1. Miracolul apei
Pe locul unde și-au făcut tabăra era o singură fântână, dar era secată.
Atunci când lipsa apei deveni un real pericol, companionii au apelat la Mesagerul lui Allah, întrebându-l ce era de făcut. Mesagerul lui Allah scoase din tolba sa o săgeată, o potrivi în arc și slobozi săgeata pe fundul fântânii. Imediat apa țâșni si umlu fântâna. Acesta nu era altceva decât un miracol. Într-o vreme în care supușii săi erau în nevoie, Cel Drept înfăptuise un miracol prin mâinile Profetului.
Toată lumea a băut din acea apă, a făcut abluțiunea, și-a umplut vasele cu apă, așa încât oamenii nu au mai suferit de sete.
2. Solii
Tribul Huzaa era aliat cu musulmanii. Ei au simțit că meccanii făceau pregătiri. Câțiva au venit și i-au dat de știre Mesagerului lui Allah. Printre membrii delegației se afla și Büdeyl b. Verka. Acesta devenise musulman după cucerirea Meccăi. Având încredere în el, Profetul nostru l-a trimis la cei din Mecca și i-a poruncit să le transmită că intenția lui era doar de a face pelerinajul mic.
Büdeyl trasmise mesajul Profetului nostru. Urve b. Mesud es-Sadafî se afla printre cei care ascultau. El a găsit foarte logic cele trasmise. El propuse să se ducă la o întrevedere cu Mesagerul lui Allah, iar meccanii îi încredințară această sarcină.
3. Oameni care s-au schimbat
Urve veni lângă Mesagerul lui Allah și atunci când vorbea cu El, își întinse mâna să-i atingă barba. Acest lucru era un vechi obicei arab. În momentul acela, o puternică lovitură înlătură mâna lui Urve. Era nepotul său, Muğire b. Șube (ra), care-i zise: „Nu-ți pune mâna murdară pe barba pură a Mesagerului lui Allah! Dacă mai repeți acest lucru, îți rup mâna!„
Urve înghețase. Cu câteva luni înainte nu plătise el răscumpărarea pentru crima comisă de Muğire? Devenind musulman nepotul său cât de mult se schimbase. Mai ales nu-i scăpase lui Urve faptul că companionii se învârteau în jurul Mesagerului lui Allah ca niște fluturi. Întorcându-se la Mecca, își exprimă admirația: „Eu am văzut atâția monarhi persani, cezari și împărați etiopieni. Dar nu am văzut ca oamenii ce-i înconjoară să manifeste un asemenea atașament precum oamenii lui Mohamed (sas). Veniți de mă ascultați și nu vă mai luptați cu acest om!„
Această întrevedere rămase fără rezultat. Mesagerul lui Allah îl trimise la koreișiți pe Hıraş b. Ümeyye. Dar koreișiții îl atacară și îi uciseră cămila. Au vrut să-l ucidă și pe el, dar îi veni în ajutor un trib aliat.
4. Solul Osman (ra)
Era necesar să fie trimis altcineva la koreișiți. Îl propuseră pe Măritul Ömer (ra). Dar Ömer avea mulți dușmani în Mecca și prieteni nu. Era îndoielnică utilitatea lui pentru încheierea păcii. Această părere fu adusă la cunoștința Mesagerului lui Allah, fiind propus de data aceasta Măritul Osman (ra).
Koreișiții l-au prins pe Osman și l-au arestat. Un timp a circulat vestea că ar fi fost ucis. Nu s-a mai întors și uciderea lui fu o certitudine. Mesagerul lui Allah îi chemă pe musulmani la jurământul de credință. El stătea sub un copac și oamenii veneau pe rând să depună jurământul. Mai târziu acest copac fu denumit „Copacul consimțirii„. Acest copac a fost tăiat pe timpul Măritului Ömer (ra), deoarece el se temea să nu fie divinizat.[1]
5. Jurământ pentru moarte
Toată lumea se grăbi să răspundă chemării Mesagerului lui Allah și să jure credință până la moarte. Pentru că în acel moment se jura numai pe moarte. Da, toată lumea alergă și nu rămase om care să nu-i strângă mâna Mesagerului lui Allah.[2]
Rămăsese doar un om și acesta era la Mecca și nu se știa dacă mai trăiește. Mesagerul lui Allah avea o stare ca și cum ar fi retrăit vremuri apuse, ca și cum îl ținea de mână pe Osman (ra). El își ridică mâna dreaptă și zise: „Aceasta este mâna mea.” Apoi își ridică mâna stângă, zicând: „Și aceasta este mâna lui Osman (ra).” După care adăugă: „Fiți martori, eu jur credință în locul lui Osman (ra)!„[3]
Era un jurământ sfânt și Mesagerul lui Allah împuternicea acest jurământ.
Situația era foarte serioasă și toată lumea era în fierbere. Nervii era întinși la maximum și companionii erau gata să explodeze. Numai Mesagerul lui Allah își menținea echilibrul și era stăpân pe sine. Cu toate că în interior fierbea precum un vulcan, dar prin voința Sa supraomenească, reușea să împiedice erupția vulcanului și împrăștierea lavei. O, Allah al meu! Ce voință de neclintit!
6. „Situația se îmbunătățește”
Tocmai în momentul acestei încordări, Mesagerul lui Allah a observat apariția unui nor de praf. Apoi apăru Süheyl, pe care îl cunoștea bine. Mesagerul lui Allah zise celor din jur: „Deja situația s-a îmbunătățit. Koreișiții nu au altă cale decât să cadă la înțelegere.” Să faci conexiunea cu sensul îmbunătățirii situației prin ghicirea ei din numele lui Süheyl, este un subiect deosebit. Observați cum reușea Mesagerul lui Allah să-i cunoască pe oameni, încât doar văzându-l pe Süheyl, rostise rezultatul.
Și când îl văzuse pe Urve, Mesagerul lui Allah spusese că koreișiții au intenția de a cădea la înțelegere, dar cu Süheyl era ceva sigur. De altfel, evenimentele începuseră să se desfășoare după cum confirmase Mesagerul lui Allah. Süheyl a declarat deschis că venise pentru a încheia o înțelegere. De altfel, și Mesagerul lui Allah dorea acest lucru.
7. Înțelegerea
De fapt, la prima vedere, articolele înțelegerii păreau a fi împotriva musulmanilor, dar luând în considerare rezultatele, Coranul relata despre o victorie.
Cât de multe compensații și despăgubiri putea să obțină Süheyl de la Mesagerul lui Allah, urma să le considere o reușită personală. Din această cauză, nu se lăsa până ce nu aducea în discuție și cele mai mici probleme.
De exemplu: Aducând obiecții propoziției de la începutul înțelegerii: În numele lui Allah, Milosul, Milostivul, propuse să se scrie: În numele Tău, o, Allah! Mesagerul lui Allah acceptă propunerea lui.
A doua obiecție a lui Süheyl era exprimarea „Mesagerul lui Allah” (Resulullah). El zise: „Dacă noi am accepta faptul că ești Mesager, nu ar mai fi nevoie să încheiem această înțelegere.” Profetul nostru îi spuse Măritului Ali (ra), care îndeplinea rolul de secretar, să înnegrească acel loc și să scrie: Mohamed, fiul lui Abdullah.
Această impunere i se păru grea Măritului Ali (ra), care se opri un moment, deoarece nu-i convenea să șteargă cuvântul „Mesager„. Atunci Mesagerul lui Allah șterse cu mâna Sa acea exprimare, înlocuind-o cu: Mohamed, fiul lui Abdullah.
Aproape toate articolele înțelegerii au dus la dezbateri îndelungate. Süheyl declara că nu va semna înțelegerea dacă nu vor fi consemnate cererile lui, iar Mesagerul lui Allah, luând în considerare faptul că această înțelegere va duce la bune rezultate, accepta majoritatea cererilor acestuia.
Articolele erau următoarele:
- Musulmanii se vor întoarce fără a vizita Mecca în acel an.
- Vizita va fi posibilă în anul următor și va avea o durată de numai trei zile.
- Nu vor avea asupra lor nici o armă decât sabia care face parte din costumul tradițional, cu condiția ca ea să fie în teacă.
- Nu se va accepta cererea unora de a pleca din Mecca la Medina, dimpotrivă, nu vor fi obstacole în calea celor care vor să se întoarcă în Mecca. (Dacă un musulman se duce la Medina sau se refugiază în rândul musulmanilor, atunci acesta să fie predat koreișiților).
- Triburile arabe vor fi libere să se unească cu ce parte vor ele.
8. Hudeybiye-un șoc pentru Măritul Ömer
La prima vedere, toate articolele înțelegerii erau împotriva musulmanilor.
În special, articolul care prevedea predarea unui musulman koreișiților, a devenit cauza agitației Măritului Ömer, care se înfățișă Mesagerului lui Allah și-l întrebă: „Nu ești Tu Mesagerul lui Allah?” Nici în acel moment Mesagerul lui Allah nu și-a tulburat tihna și a răspuns foarte calm întrebărilor Măritului Ömer:
-Da, eu sunt Mesagerul lui Allah.
-Noi nu ne aflăm pe calea cea dreaptă?
-Da, suntem pe calea cea dreaptă.
-Dacă este așa, pentru ce acceptăm acest dispreț?
-Eu sunt profetul lui Allah și nu mă pot revolta împotriva lui Allah.
-Nu ai spus că vom vizita Kaaba?
-Da, am spus, dar nu în anul acesta.
Ömer nu s-a putut liniști și s-a dus lângă Măritul Ebu Bekir (ra). Acesta i-a dat aceleași răspunsuri ca Mesagerul lui Allah.
În perioada următoare Măritul Ömer își va aminti cu durere și regret de acest eveniment și cine știe câte danii va face, cât va posti și cât se va pocăi. Da, el va regreta de mii de ori vorbele sale.
9. Ebu Cendel (ra)
În acel moment, venirea lui Ebu Cendel, fiul lui Süheyl, fusese ultima picătură ce umpluse paharul. Ebu Cendel venise într-o stare de totală epuizare și se aruncase la picioarele Mesagerului lui Allah. În fața acestei priveliști, companionii n-au mai rezistat și au izbucnit în hohote de plâns.
Süheyl zise: „Pentru ca înțelegerea să fie valabilă, prima condiție este să-mi înapoiați fiul.” În acel moment, vaietele ce au urmat erau precum nenorocirea unei mame ce și-a pierdut copilul. Nici Mesagerul lui Allah nu și-a putut reține lacrimile. S-au rugat de Süheyl, spunând că încă nu s-a semnat nimic și Ebu Cendel poate fi iertat.
Süheyl nu văzu cu ochi buni această propunere și își menținu cererea, iar Profetul nostru (sas) îl înapoie pe Ebu Cendel cu ochii în lacrimi. Dar îi șopti o veste apropiată: „Foarte curând Allah va sorti libertatea ție și celor ca tine.” Și a fost precum a declarat.[4]
10. Ebu Basîr și prietenii
După evenimentele de la Hudeybiye, Ebu Basîr, cunoscut sub numele de Utbe b. Esîd, fugise din Mecca și se refugiase lângă Mesagerul lui Allah. Koreișiții au trimis la Medina doi oameni după el și au cerut înapoierea lui. Mesagerul lui Allah l-a predat. Dar Ebu Basîr a ucis unul din gardieni, iar celălalt a scăpat cu greu.
Ebu Basîr se duse din nou lângă Mesagerul lui Allah. Dar Stăpânul Lumilor zise : „Un profet nu-și calcă cuvântul.” și nu-l primi la Medina. În urma acestui refuz, Ebu Basîr se stabili la Îss, aproape de Zulmerve. Apoi toți nedreptățiții din Mecca, aflând de acest lucru, fugiră și se stabiliră lângă Ebu Basîr și acest eveniment deveni un vis urât pentru meccani.
Ebu Basîr și prieteii săi constituiau un mare pericol pentru caravanele care erau nevoite să treacă pe acolo…
Meccanii au apelat la Mesagerul lui Allah, solicitându-i ca musulmanii să nu fie primiți la Medina. Astfel, articolul care-i deranja cel mai mult pe musulmani, era abrogat de cei care propuseseră acest articol. Aceasta însemna o victorie clară pentru musulmani.[5]
De altfel, această înțelegere a fost calificată drept o victorie clară.[6]
Mesagerul lui Allah era foarte mulțumit. Tot ceea ce gândise începuse să se realizeze. De fapt El își îndreptase sabia victorioasă spre capul dușmanului la Hudeybiye și nodul fusese desfăcut acolo, dar de-abia acum se desfăcea datorită punctului de vedere al străinilor și a mărturiei lumii. Acei tineri ce au reprezentat în acea zi spiritul unității religioase și doctrinare a colinei Sîfü’l-Bahr, da, acei tineri cărora încă nu le apăruseră tuleiele, au venit la Medina depășind „Marea Despărțire„, acum intrau în Medina.Toată Medina îi întâmpina cu cântece de bun venit. Blasfemiatorii pierduseră clauzele înțelegerii. Și va veni o zi, când vor ataca un trib care face parte din pactului Mesagerului lui Allah, vor ucide hafız-ul (cunoscător al Coranului), prin urmare, nu-și vor respecta angajamentele.[7]
Mesagerul lui Allah, intrând în Mecca, va face să se înfăptuiască marea victorie, depășind blocajul odată cu Hudeybiye.
[1] İbn Sa’d, Tabakat, 2/100
[2] İbn Hișam, Sîre, 3/330
[3] İbn Hișam, Sîre, 3/330
[4] İbn Hișam, Sîre, 3/321-333; İbn Kesîr, el-Bidâye, 4/188-193
[5] İbn Hișam, Sîre, 3/337-338
[6] İbn Hișam, Sîre, 3/334
[7] İbn Hișam, Sîre, 4/32-37
