Este un lucru trist că islamul, care este întemeiat pe aceste concepte și pe acest spirit, este înfățișat în anumite cercuri ca sinomim al terorismului. Este o mare eroare istorică. Să arunci vălul negru al terorismului peste un sistem care se bazează pe siguranță și încredere nu arată altceva decât faptul că spiritul islamului ți-a rămas complet necunoscut.
Cine caută fața adevărată a islamului în izvoare, în istorie și în adevărații săi reprezentanți va vedea că în islam nu există severitate, cruzime sau fanatism. Islamul este o religie a iertării și a toleranței, așa cum s-au exprimat atât de frumos Rumi, Yunus Emre, Ahmed Yesevi1, Bediüzzaman2 și mulți alții, adevărați sfinți și prinți ai dragostei și toleranței. Toți aceștia și-au petrecut viețile propovăduind toleranța, fiecare devenind o legendă a timpului său, un reprezentant al dragostei și al toleranței.
Jihadul se leagă de autoapărare sau de înlăturarea barierelor dintre Dumnezeu și libertatea de alegere a omului. Istoria ne e plină de exemple care arată cum a fost aplicat acest principiu în viața reală.
Desigur, sunt situații în care războiul este inevitabil. Dar oameni cu vederi înguste au generalizat versetele din Coran care vorbesc despre jihad și care au fost revelate într-un anume context specific. Astfel de oameni au transformat războiul, un efect secundar, într-un lucru prioritar și de importanță esențială. Astfel de oameni nu înțeleg adevăratul sens și adevăratul spirit al islamului. Incapacitatea lor de a stabili un echilibru între ceea ce este primordial și ceea ce este secundar îi conduce pe oameni la concluzia că islamul dezvoltă în suflet răul și ura, în timp ce adevărații musulmani nu simt decât dragoste și afecțiune pentru întreaga creație. În acest sens, să privim cât de adevărate sunt următoarele versuri:
„Muhammad s-a născut din dragoste,
Ce se poate naște din dragoste, fără Muhammad?”
- Ahmed Yesevi (d. 1166), poet sufit și lider spiritual care a exercitat o mare influență asupra dezvoltării ordinelor mistice în lumea turcă.
- Bediüzzaman Said Nursi (1877-1960), mare învățat msuslman cu o înaltă spiritualitate, o vastă cunoaștere științifică și a lumii contemporane. În concepția sa, omenirea poate fi salvată din crizele prin care trece și poate atinge cu adevărat progresul și fericirea numai cunoscându-și propria natură, recunoscându-L pe Dumnezeu și supunându-I-se Lui. Scrierile sale, Risale-i Nur (Epistolele luminii), abordează probleme islamice fundamentale, cum ar fi credința, gândirea, practicarea credinței și moralitatea, precum și descrierile coranice ale activității divine în univers. Explicația și dovezile raționale și logice cu privire la toate adevărurile din Coran sunt o replică a sa la adresa celor care le neagă în numele științei. Scrierile sale scot în evidență, în acest sens, toate discrepanțele și afirmațiile lipsite de logică.
