Profetul nostru și bătăliile sale: Factorul noapte în expediții
Mesagerul lui Allah ieșea în expediții numai noaptea, deoarece noaptea avea o taină aparte. De altfel, Coranul nu-L povățuiește să pornească noaptea pe drumuri indirecte? Măritul Moise (as) i-a călăuzit noaptea pe credincioși. Cel Drept i-a poruncit: Pleacă cu robii Mei noaptea! Veți fi urmăriți…(Duhan [Fumul], 44/23). Măritului Lut (as) i s-a poruncit același lucru: Pleacă cu ai tăi, spre sfârșitul nopții. (Hud [Hud], 11/81).
Sultanul Profeților și-a făcut călătoria spre ceruri tot noaptea, călătorie cunoscută sub denumirea „Mi’rac” (Noaptea Înălțării). Iată versetul care relatează despre această călătorie: Mărire celui ce l-a purtat în noapte pe robul Său de la Moscheea cea Sfântă la Moscheea cea Îndepărtată cu împrejmuirea pe care am binecuvântat-o ca să-i arătăm din semnele Noastre. El este Auzitorul, Văzătorul. (İsra [Călătoria în noapte], 17/1).
Aproape fiecare profet a avut o călătorie nocturnă, ei parcurgând distanțe mari noaptea. Lângă Stăpân se ajunge noaptea. Cel Drept face jurăminte despre noapte. Lucrurile luminoase făcute în negura nopții, fac mai strălucitoare nopțile decât zilele.
Măritul Hakkı zice:
O, ochi, nu mai dormi, trezește-te,
Contemplă stelele în noapte plimbându-te.
Cel ce se detașează o face noaptea, norocosul ce cunoaște și udă cu lacrimile sale covorașul de rugăciune, rivalizează cu spațiile. Pereții casei, ce cunosc necazurile lui, noaptea se vor înălța și-l vor face să atingă lumi în spațiu. Cei care s-au distanțat au făcut-o noaptea, iar cei care au dormit noaptea, au rămas pe drumuri. Dacă vă gândiți să scăpați de chinurile ce vă apasă, nu încetați să faceți namaz de noapte, deoarece Mesagerul lui Allah nu a încetat.
Dr. İkbâl zice: Douăzeci de ani am rămas în Londra, în acea lume cețoasă, dar nici o noapte nu a trecut fără să fac namaz. Da, după cum redă Coranul, numai prin detașare poți valorifica tăcerea nopților în care fiecare vorbă rostită are ecou în conștiința voastră. Mesagerul lui Allah noaptea înfășura precum un ghem distanța dintre material și spiritual și astfel se detașa. Da, El își organiza campaniile noaptea, iar ziua se odihnea. Astfel, toți cei care-l vedeau deodată în fața lor, erau uimiți și nu mai știau ce să facă.
Versetul: Când se va coborî în curtea lor, va fi o dimineață rea pentru cei cărora li s-a predicat! (Sâffât [Cei așezați în rând], 37/177) ilustrează o secțiune a acestei tulburătoare imagini. Da, atunci când ei apăreau în terenul unei comunități, adică atunci când Mesagerul lui Allah venea și își așeza oștirea într-un loc, dușmanul nu mai avea ce face. Pentru aceștia începea o dimineață rea și tristă.
Mesagerul lui Allah își organiza atacurile în zori. Prin namaz, chemarea la rugăciune, zorile scoteau la iveală gândurile mulțimii de acolo și era timpul când se stârnea vântul. Măritul Hakkı zice:
Se stârnește vântul în timpul campaniilor,
Ochii mei, treziți-vă în timpul campaniilor!
Vremea zorilor este foarte importantă pentru un drept-credincios, timp în care adie vântul, drept-credinciosul intră sub tensiune metafizică și se obișnuiește să se scoale pentru namaz-ul de dimineață. În consecință, el așteptă zorile.
Pe când dușmanul, în minutele în care se scula din pat tot căscând, îl vedea deodată în fața sa pe drept-credincios. Aceasta era calea Mesagerului lui Allah, atunci când zicea: Allah este mare, s-a sfârșit cu Hayber!, ajuns la baza zidurilor de la Hayber.[1] Cetatea Hayber se clătina, dar nimeni nu știa despre sosirea acelei oștiri. Desigur că, El acționa precum un fulger în toate aceste campanii, înaintând rapid și fără oprire, încât nici cu ajutorul dromaderilor nu putea fi ajuns. Campania împotriva clanului Müstalikoğul era una din aceste campanii rapide. S-a mărșăluit fără oprire, încât ipocriții nu au avut timp de nimic. Übeyy İbn-i Selul făcea planuri în sinea sa, dar nu găsea ocazia de a le definitiva.Toată lumea mergea alergând; și plecarea, ca și venirea au fost al fel, încât cu toții au obosit și când au fost lăsați sa se odihnească, s-au culcat. În acea zi au dormit până la răsăritul soarelui. Atunci poate pentru prima dată namaz-ul de dimineață s-a făcut mai târziu.[2]
Până în anul cinci al hegirei a fost tot așa.Triburile și clanurile, care au înțeles că nu pot rezista în fața Mesagerului lui Allah, au hotărât să se unească; astfel își uneau forțele pentru a porni împotriva Medinei.
[1] Buhârî, Salât, 12; Ezan, 6; Müslim, Cihad, 120
[2] Müslim, Mesacid, 309; Ebu Davud, Salât, 11
