Profetul nostru și bătăliile sale: Micul Bedir
Despărțindu-se de Uhud, Ebu Süfyan a zis: După un an să ne întâlnim la Bedir, iar Mesagerul lui Allah i-a primit propunerea.[1]
Anul următor s-a aflat la Bedir cu oștirea. Dar nu se auzea nimic din partea idolatrilor. Profetul nostru a așteptat câteva zile, apoi s-a întors la Medina, iar istoria İslamului consemnează acest lucru drept „Bedr-i Suğra” ( Micul Bedir). Astfel s-a obținut o mică victorie asemănătoare cu cea realizată la Bedir mai înainte și în inimile idolatrilor s-a instalat teama.
Nuaym b. Mesud, venind la Mesagerul lui Allah și aducându-i la cunoștință faptul că koreișiții au adunat o mare oștire și se îndreaptă spre Bedir, voia să-i înspăimânte pe musulmani. Dar această știre nu făcuse decât să întărească credința drept-credincioșilor. Coranul, amintind de acest eveniment, zice: căci ei sunt cei cărora, atunci când oamenii le spun: „Oamenii și-au unit puterile împotriva voastră. Temeți-vă de ei!”, credința le crește și mai mult și spun: „Allah ne este de ajuns!” Ce oblăduitor minunat! (Âl-i İmran [Neamul lui İmran], 3/173).
Se întorseseră cu credință și încredere de la acest al doilea Bedir și în deșert din nou se simțea adierea siguranței. În toate clanurile începuse să se simtă din ce în ce mai mult atmosfera de sigurană emisă de Mesagerul lui Allah.
[1] İbn Hișam, Sîre, 3/100; İbn Kesir, el-Bidâye, 4/43
