Viitorul indepărtat
Dragostea de viață – Frica de moarte (Vehn)
1. Domnul nostru a dat știri și despre evenimentele foarte apropiate de zil-lele noastre. Iată una din acestea: „Dreptcredincioșii, națiunile, oamenii așa cum se invită unii pe alții la ma-să, tot așa se vor îndemna unii pe alții să se adune în jurul vostru.„
Cineva îl întreabă: „Din rândurile minorității noastre?„
Mesagerul lui Allah: „Nu, dimpotrivă, atunci voi veți fi foarte mulți. Dar, pre-cum puhoiul târâște tot felul de resturi…Allah va face să dispară frica din inimile dușmanilor voștri și în inimile voastre va arunca „vehn”.
Altul îl întreabă: „O, Mesagerul lui Allah! Ce înseamnă „vehn”?
Acesta primește următorul răspuns: „fără voință în fața morții și cu iubire pentru viață!„[1]
Din această expunere, la prima vedere, înțelegem următoarele: va veni o zi în care popoarele se vor năpusti asupra noastră valuri-valuri și așa cum se distribuie bucatele la masă, tot așa ele își vor împărții bogățiile solului și subsolu-lui nostru. Da, vor pune mâna pe bogățiile solului și subsolului și sub ochii noștri ne vor prăda. Noi le vom pune în față îmbucăturile și ei vor înghiți totul cu o poftă nestăvilită. Toate acestea pentru ce se vor întâmpla? Pentru că noi nu suntem ca un arbore cu rădăcini, ci ca resturile pe care le târâște puhoiul. Ca replică la tem-peramentul, natura și diferența de mentalitate prin care noi ne distrugem, ei s-au unit în jurul interesului lumesc ticăloșit și ne-au asimilat.
Înainte lor le era frică de noi, deoarece noi mergeam în întâmpinarea mor-ții, disprețuind lumea, pe când ei fugeau. Acum noi fugim de moarte și iubim lu-mea mai mult decât ei. Ei, profitând de slăbiciunea noastră, ne lovesc acolo în cel mai sensibil punct.
Acest hadis, care, la prima vedere, amintește de războaiele cruciaților, dar, dacă ne gândim mai adânc, se va vedea că face referire la evenimente care se desfășoară în timpuri foarte apropiate.
Raif Karadağ a scris o carte intitulată „Furtuna de petrol.” Mai târziu a fost ucis de către cei care au declanșat acea furtună. Deoarece, în carte se vorbea de soarta nefericită și asuprirea nemiloasă a lumii turce a veacului XIX și XX și despre „hai-hui”-ul agresorilor.
Statul lui Ali era cel mai grandios stat, întemeiat după perioada companio-nilor. Eu mă feresc de a-l numi imperiu, căci acel stat nu era un imperiu. Asupra acestui stat s-au năpustit precum asupra unei mese îmbelșugate. Toate gănduri-le lor erau îndreptate asupra faptului de a pune mâna pe bogățiile solului și sub-solului acestui pământ întins și virgin. Cea mai grea operațiune militară desfășu-rată de-alungul istoriei pare ușoară pe lângă această totală agresiune. Da, s-au chemat unii pe alții ca la un ospăț și și-au împărțit între ei toate bunurile unei țări.
Pe Măritul Osman și pe Măritul Ali i-a lovit din spate mentalitatea vremii, care învârtea roata trădării, scăldând în sânge Epoca Fericirii; nepoții i-au lovit pe la spate, lumea islamică rămânâd fără căpetenie.
Au năvălit asupra noastră ca și cum ar alerga la un ospăț pregătit și îmbel-șugat și, după cum se exprimă Akif: „Zoroaștrii, sălbaticii, nu știu ce altă nenoro-cire, unindu-se, au prădat Statul lui Ali…”
Cruciații, în acele timpuri, ne-au agresat cu un gând anume și acest lucru reprezintă agresiunea europeanului fanatic al acelor zile. Acele sărmane cete in-duse în eroare, după închipuirea lor, veneau să elibereze mormântul Măritei Ma-ria. Pe când, în concepția noastră, Mărita Maria are alte virtuți față de concepția și credința lor. Deoarece, noi credem că ea îi va fi soție Domnului nostru în rai și o privim ca pe mama credincioșilor musulmani.
Ceea ce vreau să spun este următorul lucru: în hadis-urile Mesagerului lui Allah, pe care le-am luat ca subiect de bază, urmarea acestei mentalități învechi-te pe care o semnalează, nu este războiul cruciat care se pregătea; poate că es-te o îngrozitoare alianță apuseană pe care am văzut-o de curând și încă o ve-dem , încât lumea islamică nu a putut scăpa de a nu fi hrană pentriu ei.
Așa cum am văzut, cele spuse cu patru veacuri în urmă, astăzi, se reali-zează cuvânt cu cuvânt, sunt evidente și le trăim.
Intriga comunistă
2. Ibn Ömer relatează: „Într-o zi, Mesagerul lui Allah, întorcându-se spre orient, zise: „Fiți cu băgare de seamă, intriga vine din această parte; va apărea din locul unde s-a propagat epoca diavolului.”[2]
Prin hadis-urile sale și cu o probabilitate puternică, Domnul nostru semna-lează intriga care va apărea în zilele noastre în orient, ca o alternativă pentru tira-nii și necredincioșii din Europa.
Cuvântul „Karn” din text are înțelesul de corn, dar poate însemna și peri-oadă și veac. De aceea, mai mult decât înțelesul de „corn”, acestui cuvânt este mai potrivit să i se dea înțelesul de „perioadă” și „veac”. „Perioada diavolului” în-seamnă că este opusul „Erei Fericirii”. Sistemul ateist s-a format pe baza nerecu-noașterii măreției lui Allah, fiind sistemul permitiv, în care sunt trecute în viață toate relele pe care le șoptește diavolul în egoismul lui.
Acest sistem, copilul nelegitim al capitalismului, cu toate că este în agonie în zilele noastre, continuă încă să fie campionul dușmanului democrației și cre-dinței, fiind un vis urât.
Eu cred că și Mesagerul lui Allah a numit această perioada în care a stă-pânit acest sistem, „Perioada Diavolului”. El își previne dreptcredincioșii asupra crizelor de amploare universală care vin odată cu această perioadă.
Comoara de pe Eufrat
3. Mesagerul lui Allah spune: „Este posibil ca apele Eufratului să se retra-gă și să apară un munte de aur. Cine se va afla acolo, să nu ia nimic.”[3]
Până astăzi, lângă Eufrat au avut loc o mulțime de masacre. Dacă am în-cepe cu timpuri mai apropiate, a avut loc războiul dintre İran și İrak. În 1958, ap-roape de Eufrat, au fost masacrați fără cruțare nepoții Mesagerului lui Allah. Dar, s-ar putea să nu fie corect să extragem aceste două evenimente din hadis-ul de mai sus. Poate că este mai corect să căutăm indicii despre unele evenimente, care probabil au avut loc mai târziu.
De exemplu: se poate să fie o referire, printr-o metaforă, la perioada în care, prin barajele construite pe Eufrat, s-ar obține venituri „de aur” sau prin retragerea apelor Eufratului s-ar descoperi în subsol zăcăminte mari de aur și petrol. Îndeosebi, în urma unor surpări de pământ, s-ar putea descoperi o astfel de substanță.
Dar, orice s-ar întâmpla, nu există dubii asupra faptului că, acea zonă este un potențial pericol, precum o dinamită. Acestea nu sunt lucruri apărute acum, ci sunt evenimente care vor apărea în viitor…și oamenii care vor apuca acele zile, vor zice încă o dată și din inimă „Cel drept” Mesagerului lui Allah și-și vor reînnoi mărturia de credință.
Purificarea creștinismului
4. Stăpânul Lumilor spune că, prin purificare, creștinismul va fi întregit cu spiritul lui Muhammed.
Da, în acea zi, cei care dețin puterea cerului, cu ajutorul lui Allah vor schimba încă o dată soarta tristă a musulmanilor și vor da încă o lovitură ateis-mului…în această încleștare de amploare universală, peste tot vor fi morminte.
Îmbunătățirea agriculturii
5. Se vor face îmbunătățiri în domeniul agriculturii. Datorită acestor îmbu-nătățiri, vor fi rodii cât să poată consuma douăzeci de oameni, iar sub coaja unei rodii se va putea adăposti un om. Și boabele de grâu vor fi la fel de mari. Noi în-că nu le-am văzut, dar în viitor le vom vedea. Se vor vedea și zicându-se „Tu ești Mesagerul lui Allah”, se va reînnoi și va crește devotamentul față de El. Deoare-ce, veacurile îi vor da dreptate și tot ceea ce a spus va ieși la iveală.
Noi suntem uimiți de pesoana care s-a născut. El este o asemenea per-soană încât, nu există altă lumină decât El…Dacă această lumină se va stinge, atunci va urma veșnicul întuneric. Spiritul tău să fie fericit!
Dezechilibrele zilelor noastre
6. Să ne întoarcem la indiciile referitoare la zilele noastre. Mesagerul lui Allah zice: „Aproape de sfârșitul lumii vor fi adresări speciale (adică atunci când se vor saluta, vor defini persoana), comerțul va fi profitabil, iar femeia își va ajuta soțul in munca lui. În locul minciunii se vor aduce mărturii, se vor tăinui dovezile dreptății. Condeiul va fi impulsionat.
Acest hadis, fără a fi supus nici unei interpretări sau vreunui comentariu, redă zilele noastre în toată goliciunea lor.
Comerțul va fi profitabil. Va fi atât de profitabil încât, se vor face investiții de miliarde, de trilioane. Numai pentru reclame se vor cheltui milioane, miliarde. De multe ori femeia va fi folosită ca intermediar în reclamele comerciale. Uneori femeia va intra direct în comerț și va cutreiera drept reclamă piețele, târgurile. Prin aceste cuvinte să nu se creadă că sunt împotriva comerțului; eu nu fac alt-ceva decât să atrag atenția asupra adevărului spuselor Domnului nostru.
Va înceta vizitarea și grija față de părinți și rude. Vor fi călcate în picioare drepturile părinților și ale rudelor apropiate. Atunci când părinții vor îmbătrâni și nu vor mai putea munci, adică exact în perioada în care au mai mare nevoie de afecțiune și apropiere, vor fi trimiși în aziluri și acești oameni vor încerca să-și găsească liniștea pe care au avut-o în casele lor. Cu toate că Cel Drept le dă lor dreptate, porunca Lui nu va fi ascultată și aceștia vor fi supuși unor compor-tamente grosolane. (Cele relatate nu știu dacă se potrivesc sau nu zilelor noas-tre, dar eu mă voi mulțumi a le încredința percepției voastre și puterii de înțele-gere.)
Condeiul va fi impulsionat, tipografiile vor lucra de zor, scoțând ziare, re-viste și cărți. Editurile vor publica cărți fără încetare, rafturile bibliotecilor se vor umple cu mii de cărți. A scrie va deveni o profesiune și a fi scriitor va fi la mare preț.
În locul minciunii va fi mărturia, dar nimeni nu va accepta mărturia dreap-tă. De regulă, societatea va ajunge în situația de fabrică de minciuni și viața va urma, în cel mai înalt grad, pe calea minciunii, trădării și înșelăciunii…
Problema este redată atât de deschis încât, în mintea unora ar exista în-doiala „oare aceste cuvinte aparțin într-adevăr Domnului nostru?”
Răspunsul este foarte simplu: aceste cuvinte se află în cărțile cu hadis-uri, adunate cu cel puțin treisprezece veacuri înainte. Dacă aceste cuvinte nu au fost rostite de către Mesagerul lui Allah, atunci cine le-a rostit? Cine ar putea explica aceste hadis-uri apărute după atâta timp? Dacă aceste cuvinte nu ar aparține Domnului nostru, nu ar trebui ca stăpânul acestor cuvinte să aibă o privire cel puțin la fel de luminoasă precum a Mesagerului lui Allah? Se află în istorie un al doilea om egal cu Mesagerul lui Allah, ca aceste cuvinte să-i fie atribuite? Nu, aceste exprimări, care aparțin tainei, sunt ale Mesagerului lui Allah. Stăpânul l-a învățat, iar El ne-a înștiințat pe noi.
Da, aceste hadis-uri apărute în zilele noastre arată clar cât de adevărate sunt cuvintele Lui.
Răspândirea științei
7. Într-un hadis, Domnul nostru astfel ne transmite o poruncă a Celui Drept: „Spre sfârșitul lumii așa de mult voi răspândi știința, încât va învăța și băr-batul, și femeia. Și cel care este liber va învăța, și cel care este rob. Va învăța și cel mic și cel mare.„[4]
În școlile de toate gradele, orice om de orice condiție va învăța științele și în felul acesta oamenii vor intra în competiție unii cu alții. Se arată mobilizarea a-supra acestui subiect a numeroase școli deschise în zilele noastre, a universități-lor fondate și a ramurilor de știință și comunicație răspândite în lume încât, Mesa-gerul lui Allah, în cuvântul său rostit aduce indicii asupra perioadei științei și cu-noașterii și evoluțiile în această problemă Îl îndreptățesc. Parcă fiecare instituție de știință care se înființează se adresează Mesagerului lui Allah, zicându-i: „Spui adevărul!” De altfel, atunci când știința se va putea întoarce la evoluția reală, oa-menii de știință vor spune acest lucru.
Fuga de Coran
8. Într-un hadis care se potrivește foarte bine zilelor noastre, Mesagerul lui Allah zice: „Până când Coranul nu devine motiv de jena și Islamul de înstrăinare, nu va fi sfârșitul lumii.„[5]
Pe când necredinciosul își declară deschis blasfemia, musulmanul va spune cu jenă că este musulman, ca și cum ar fi un lucru de care să-i fie rușine. Ca răspuns la reclama deschisă pe care o vor face primii ideilor și publicațiilor lor în autobuze, în avioane și în alte locuri, musulmanii nu-și vor deschide Coranul ca să citească din el. Se vor găsi sub așa o presiune psihologică încât, chiar dacă în aparență nu se va impune o interdicție, se vor rușina de a fi de partea Coranului. Există acum posibilitatea de a nega această realitate? Da, nu este aceasta una dintre dramele pe care le trăiesc musulmanii? Cu tot ce are, Islamul nu a ajuns într-o stare de înstrăinare?
Fără a insista prea mult, să punem punct stării noastre de compătimire. Cu secole în urmă, Mesagerul lui Allah ne-a dat de veste despre toate aceste lucruri, întocmai cum se vor întâmpla…și veștile pe care ni le-a dat, la timpul potrivit, sur-venind în cele mai mici detalii, l-au confirmat pe Mesagerul lui Allah. Nu știu, toa-te acestea, nu ajung oare să ne facă să ne întoarcem din nou către El și să-i dăm ascultare?..
Conceptul de timp
9. Și în alte hadis-uri, în care relatează ca un indiciu al sfârșitului lumii fap-tul că Coranul va ajunge în starea de subiect rușinos, Mesagerul lui Allah, în con-tinuarea acestui hadis, zice: „Nu va veni sfârșitul lumii până când nu va exista o apropiere între timp și spațiu.„[6]
Cuvântul „tekârüb” din hadis are sensul de apropierea dintre două lucruri. Prin acest cuvânt, Mesagerul lui Allah atrage atenția asupra relativității timpului și asupra faptului că lucrurile care se înfăptuiesc într-un timp foarte lung, potrivit a-celei perioade, vor putea fi înfăptuite într-un timp mai scurt. Intrarea în epoca vi-tezei în orice domeniu, prin revoluția industrială și tehnologică, este unul din luc-rurile pe care până și copiii le consideră evidente. Iată că în acest hadis se atra-ge atenția și asupra transportului în viteză de astăzi – care scurtează semnificativ spațiile. De asemenea, se insistă și asupra unei probleme pe care o înțeleg cei care s-au ocupat de astronomie și astrofizică. Cu timpul, pământul va lua forma unei elipse. Această schimbare va avea efect și asupra timpului și, fără ca noi să sesi-zăm, va avea influență și asupra orelor și a stării universului.
Mai există și o alta semnificație pe care eu o extrag din acest hadis, și acest lucru este: timpul are o existență convențională. Dar oriunde ar fi, timpul tot timp este. De exemplu: uitați-vă la constelația Taurului și de acolo la o nebuloasâ aflată dincolo de patru milioane viteza luminii și care se deplasează cu o viteză de o sută cinci-zeci de mii de kilometri pe secundă; căci veți fi martori la timpuri foarte diferite. Și în această nebuloasă, care se îndepărtează cu o viteză cât jumătatea vitezei lumi-nii, există o unitate de timp.
Dacă într-o zi omul va găsi posibilitatea de a ieși în afara sistemului solar, atunci, semnificația pe care o are acum timpul, se va învălmăși.
Iată că, cu ajutorul a două cuvinte tainice și vrăjite, „takarebe’z-zaman” (timpul apropiat), Mesagerul lui Allah ne explică care era semnificația timpului pentru noi înainte și alte măsuri pentru timp.
Acum putem să ne întrebăm: oare aceste cuvinte pot fi cuvintele unui om? Cine poate ști aceste adevăruri în afară de Personalitatea care a evoluat în timp și loc în mâna puterii? Acestea sunt lucruri ce pot fi știute de către o persoană ig-norantă într-o perioadă a ignoranței? Desigur că nu. Dar, Allah este cel care a fă-cut ca El să cunoască toate aceste lucruri. El a vestit doar ceea ce i-a transmis Cel Drept .
Trec zilele, anii și veacurile. Știința și tehnica înaintează cu pași de uriaș. Și la sfârșitul obiectivului se ajunge la adevărul pe care l-a văzut și l-a făcut cunoscut Mesagerul lui Allah cu secole în urmă, adevăruri legate de această problemă și omul de știință nu-și poate ascunde uimirea și cu tot entuziasmul din inimă, confirmă spusele Mesagerului lui Allah: „O, Mesager al lui Allah! Ești întru-chiparea adevărului!”
Răspândirea dobânzii
10. Într-o zi, sistemul dobânzii se va răspândi cât se poate de mult și de cel care nu va beneficia de acest lucru, se va alege praful și pulberea. Iată că asupra acestui flagel, care este una dintre cele mai mari maladii ale zilelor noa-stre, și care se răspândește în fiecare zi prin dimensiunile-i înfricoșătoare, Mesa-gerul lui Allah a atras atenția în acest hadis: „Va veni vremea când nu va mai fi nici un om care să nu beneficieze de dobândă. Se va alege praful de cel care nu va consuma dobândă.„[7]
Două chestiuni ne atrag atenția în acest hadis:
Prima: Datorită faptului că, toți banii statului clocotesc în oala dobânzii și că, instituțiile care nu sunt bănci activează în comun, omul, oricât de delicat s-ar comporta, sigur va ajunge să fie împresurat de această boală contagioasă. Adică asupra lui vor țâșni unele lucruri. În această situație omul va scăpa numai datori-tă voinței și credinței, acestea fiind un refugiu pentru el.
A doua: Pentru sintagma- a se alege praful și pulberea – în limba arabă mai există un corespondent. Unii oameni vor consuma dobândă, iar cei care nu vor consuma, vor fi expuși prafului și pulberii dobânzii. Clasa capitalistă, cres-cându-și avuțiile prin dobândă, se va dezvolta, iar clasa proletariatului, va sărăci și lupta necruțătoare dintre cele două clase va face praf și pulbere societatea, adică îi va îndemna la revolte și tulburări pe oameni, în așa fel încât, toată lumea va fi neliniștită. Eu cred că toate acestea au avut loc și vor mai avea.
Omul zilelor noastre observă această problemă prin cele două laturi ale sale atât de respingătoare, asupra cărora ne-a atras atenția Mesagerul lui Allah în hadis. Tot în zilele noastre nu există o societate comercială care să nu fie mo-lipsită de dobândă, direct sau indirect. Tot comerțul lumii se învârte în această roată și procedeul dobânzii este acceptat de toată lumea întocmai ca un schimb de mărfuri, ca un comerț.
Stăpânul Lumilor a atras atenția dreptcredincioșilor săi asupra crizei dobânzii la care sunt expuși oamenii zilelor noastre și i-a sfătuit să fie vigilenți, să nu cadă în mocirla dobânzii, dar, după cum vedem, astăzi toată lumea islamică se zbate până în gât în mocirla dobânzii și nu se străduiește să iasă din această apă tulbure. Pe când Islamul este o religie care a declarat război dobânzii.
Dacă musulmanii ar putea înțelege măcar o parte a acestei expuneri din Coran, astăzi nu s-ar afla printre națiunile cele mai dezorganizate ale lumii!..
Timpul în care credinciosul se va ascunde
11. Un alt hadis care zugrăvește zilele noastre: „Asupra oamenilor va sosi așa un timp, încât dreptcredinciosul acelei zile se va ascunde printre ei, întocmai cum astăzi intrigantul se ascunde printre voi…”[8]
În acea perioadă cum se comporta intrigantul? Pentru a nu fi simțit la ce mijloace recurgea? Întocmai și dreptcredinciosul va fi nevoit să se comporte ca și acesta, să se ascundă, să-și facă rugăciunile în taină, ca în felul acesta să-și apere locul în care se află. În caz contrar, nu există cale de îndreptare. Acest dă-unător grup de uzurpatori nu va dori să adăpostească la pieptul său pe dreptcre-dincioșii de încredere și cinstiți. Locurile de muncă și unele secțiuni la nivel de stat vor fi închise pentru ei și ei vor fi disprețuiți de comunitate.
Un alt hadis are însușirea de a întări aceeași problemă: „Vor fi intrigi. În a-cele zile omul se va simți rușinat că face namaz, întocmai cum astăzi, o femeie adulterină se rușinează de faptele sale.”[9]
Desigur că, în hadis, compararea rușinii femeii adulterine s-a făcut luând ca bază semnificația pe care o avea atunci. Pe când în zilele noastre, în special în unele locuri, acest lucru se socotește o profesiune.
Da, dacă nu se iau în considerare evenimentele dintr-o anumită perioadă, vor veni și zile în care oamenii vor fi disprețuiți pentru namaz, fiind învinuiți că fac un lucru rușinos, zile în care sub asuprirea vinei, ei vor geme și dreptcredinciosul va evita această nenorocire, ascunzându-se.
Petrolul din Tâlekan
12. În limba arabă, cuvântul „Veyh” se folosește pentru vești spuse cu un zâmbet strâmb. Și atunci când Mesagerul lui Allah a făcut cunoscut faptul că Măritul Ammâr va fi martir, a folosit aceeași expresie.
„Tâlekan” însă este numele unei zone foarte bogate în petrol din Kazvin.
În hadis Mesagerul lui Allah zice: „Vești bune pentru Tâlekan! Acolo există comori ale lui Allah, care nu fac parte din categoria argintului și aurului.”[10]
Se poate ca în viitor acolo să se descopere și alte minereuri. Dar acest lucru nu schimbă rezultatul. Domnul nostru a amintit de o comoară care nu face parte din categoria aurului și argintului…și în zilele noastre acestea sunt în situa-ția de a apărea. Deci, chiar și petrolul apărut la Tâlekan confirmă cele spuse de către Mesagerul lui Allah și strigă dreptatea Lui…
Corespunzător Oamenilor Scripturii
13. Lumea islamică va urmări și va copia pas-cu-pas comunitățile de dina-intea sa, adică pe creștini și pe evrei; chiar și atunci când unul dintre ei își va bă-ga capul în gaură de șarpe, musulmanii îl vor urmări și-și vor băga și ei capul a-colo. Domnul nostru (Allah să-L binecuvânteze), redând această problemă prin-tr-o maximă, declară: „Veți urmări și veți copia pe cei de dinaintea voastră încât, veți merge după ei palmă-cu-palmă, stânjen-cu-stânjen. Atunci când ei își vor bă-ga capul în gaură de șarpe, și voi veți face același lucru.„[11]
Un companion întreabă dacă prin cuvintele „Cei de dinaintea voastră” se face referire la creștini și evrei, iar Mesagerul lui Allah zice: „Cine altcineva poate fi?”
Astăzi situația noastră și a întregii lumi islamice este clară…aproape cu toții ne-am pierdut individualitatea și ne zbatem în criză de identitate. Starea noastră, așa cum o redă hadis-ul, nu se deosebește de cea a unei oi derutate, care rătăcește de la o turmă, la alta. Tot ce a fost dăunător în trecut, în răsturna-rea, distrugerea altor state, astăzi parcă ne învăluie precum o caracatiță. Și noi, în buimăceala noastră, credem că această plasă a morții este turnichetul noului și al civilizației.
Da, în nici o perioadă, nici o națiune nu a ridicat imitarea la rang de pasiune, în măsura în care am făcut-o noi, prin imitarea occidentului. Astăzi, tot ce a-pare nou în lumea occidentală, este acceptat întocmai de către noi și, în privința vitezei cu care acceptăm, întrecem multe țări apusene.
Pe când Mesagerul lui Allah se opunea chiar și în cele mai mici chestiuni, în cele care s-ar părea că reprezintă un amănunt.[12]
Numai că, acest lucru nefiind subiect de dezbătut, nu dorin să deschidem acea ușă.
Acum, problema asupra căreia vrem să ne oprim este faptul că Mesagerul lui Allah a dat de știre cu veacuri în urmă despre toate evenimentele care vor a-vea loc și apariția lor la timpul potrivit. Da, fiecare eveniment se arată, prin graiul Lui, sub forma unei vestiri și a unui avertisment. Atunci când va sosi timpul definit, va fi evident că a avut dreptate.
[1] Ebu Davud, Melahim, 5; Müsned, 5 / 278
[2] Buhârî, Fiten, 16; Müslim, Fiten, 45; Müsned, 2 / 50, 72
[3] Buhârî, Fiten, 24; Müslim, Fiten, 30; Ebu Davud, Melahim, 12, 13
[4] Damiri, Mukaddime, 27
[5] Kenzu’l-Ummâl, 14 / 244
[6] Mecmeu’z-Zevaid, 7 / 324
[7] İbn Mace, Ticaret, 58; Müsned, 2 / 494; Nesâî, Buyu, 2
[8] Kenzu’l-Ummâl, 11 / 176
[9] Heysemî, Mecmeu’z-Zevâid, 7 / 307
[10] Kenzu’l-Ummâl, 14 / 591
[11] Müslim, İlim, 6; Buhârî, Enbiya, 50
[12] Ebu Davud, Salât, 88; Müsned, 5 / 264, 265
