Instruirea oamenilor de către profetul nostru și semnificația generală de educator
Înainte de a aborda problema semnificației generale de educator a Profetului nostru, să ne străduim să analizăm versetul care aruncă lumină asupra acestui subiect. Deoarece fără a cunoaște condițiile existente pentru Mesagerul lui Allah și fără a ști nivelul oamenilor pe care îi topea în creuzetul educației, nu este posibil să înțelegem întocmai culmea pe care a atins-o în realizarea educației. Versetul spune: „El (Allah) este cel care a trimis un profet din rândul ignoranților, care să le rostească versetele, să-i purifice, să-i facă să învețe ce-i cartea și înțelepciunea. Pe când ei se aflau înainte într-o rătăcire deslușită.„
Versetul începe cu un prenume tăinuit, deoarece oamenii din zilele acelea nu-L știau și nu-L cunoșteau pe Allah. Allah era necunoscut pentru ei. Ei erau ignoranți, nomazi și sălbatici. Pentru ei Allah (cc) nu era evident nici prin cuvântul „El”. Nu-L cunoșteau nici ca pe o a treia persoană . Versetul atrage atenția asupra lipsurilor, adică asupra însușirilor lor întunecate, datorită cărora sunt foarte departe de Allah și asupra faptului că ei nu sunt interlocutori cu care să stai de vorbă. Ei sunt numiți „ignoranți”. Ei nu știu ce înseamnă carte, ce înseamnă știință. Nu-L cunosc pe Allah și nu știu de existența profetului. O comunitate de ignoranți este o asemenea comunitate, încât trimițând acestei comunități, de la care nu aștepți nimic bun, pe cel cu o voință nemaipomenită, cu cel mai mare spirit, cea mai mare inimă, a făcut din acea mulțime fără importanță individuală, genii ce sunt în stare să conducă omenirea.
În al doilea rând, pe când Allah (cc) acordă importanță, înainte de toate, cărții, condeiului, lecturii, ei erau departe de tot ceea ce avea însemnătate pentru Allah. Dintre ei a apărut un emisar, un trimis. Că Mesagerul lui Allah făcea parte dintre acești oameni se datora faptului că nu avea deschidere către carte și lectură. Mesagerul lui Allah (sas) nu era un om ignorant, dar avea cale închisă către carte și lectură și, din acest punct de vedere, era ca ei. Și așa trebuia să fie, deoarece învățătorul Lui trebuia să fie Allah (cc), care urma să-L ia la pupitrul lecțiilor și, separând profetul, ce nu văzuse până atunci ce înseamnă educația și instrucția, de restul oamenilor, să-L formeze pentru a deveni învățătorul comunității de ignoranți.
El le va citi propozițiile și frazele din Coran și le va explica sensul, le va educa spiritul, dorind să-i facă oameni maturi. Da, pe de o parte, prin instruirea cu ajutorul cărții, iar pe de altă parte, prin educație, îi îndrepta către o umanitate de o înaltă maturitate.
Înainte de venirea Mesagerului lui Allah, chiar dacă ei s-au scăldat în ignoranță și rătăcire, Allah (cc) îi va instrui și educa, formându-i; toate acestea le va face cu ajutorul unui profet neștiutor de carte. Ținta învățării este Coranul. Această carte, așa cum ieri a înălțat omenirea, îmbrățișând o comunitate, va duce către culmea maturității generațiile luminoase ale viitorului. Toate ideile zilelor noastre, ce se cred originale, se vor stinge una după alta precum niște lumânări false și singurul competitor, care va zice tuturor sorilor , stelelor ce luminează: „Nu apuneți, eu exist!„, va fi această carte. Pe orizontul lumii va flutura numai stindardul ei și toate generațiile, sfărâmând lanțurile robiei, vor alerga către ea. Au și apărut indiciile…Iată Imperiul rus, iată China. Dacă ați fi văzut ceea ce se petrece în aceste țări acum zece ani, ați fi crezut că este imaginația voastră. Uitați-vă acum cum se năruie înfricoșătoarele dictaturi! Cum cad imperiile unul după altul…și, cu toate acestea, cum apare la suprafață Coranul, precum jarul deasupra cenușii…
Renaște ditamai lumea unită. Cu tot despotismul, tirania, atacul, spiritul islamic, cu toată prospețimea, își face simțită prezența în cele patru colțuri ale lumii și stimulează legăturile sufletești.
Da, a doua semnificație este ca, în climatul luminos al acestei cărți, profetul să îndrepte spre culmi înalte personalitatea oamenilor, să-i înalțe către umanitate, să-i îndrume, prin educație, spre a deveni oameni maturi. Allah (cc) a dat instrucțiuni profetului Său în Carte, pentru ca, arătând oamenilor calea înălțării, să pătrundă în adâncimile sufletului lor, chiar dacă drept-credincioșii Lui au fost oameni ce se scăldau în rătăcire. Dacă vrea, Allah poate să facă diamant din cărbune, aur din pietre…și a și făcut, transformând acești oameni cu suflet de cărbune, în diamante strălucitoare.
Da, „Generația de aur a Epocii Pure” astăzi încă orbește ochii omenirii prin strălucirea sa. Toate acestea sunt făcute de Allah. Sunt făcute cu brațele Măritului Muhammed, făuritor de pietre prețioase. Se poate spune că, cel care a înălțat omul spre culmile maturității este Măritul Muhammed Mustafa (sas).
După care, s-a văzut fluturând flamura Măritului Muhammed Mustafa (sas) în toate locurile în care s-a înălțat omenirea cu aripi sfinte, purificate, cu aripile respectului față de părinți și cu aripile apropierii de Allah. Oriunde i-au purtat pașii, oamenii au văzut că pe acolo a trecut mai devreme Măritul Muhammed (sas) și l-au salutat zicând: „Allah să-i dea fericire!„
Sistemul educativ al Mesagerului lui Allah nu trebuie înțeles ca un mod de purificare a eului personal. El a introdus un sistem universal de educație și a prezentat un mesaj de înălțare spre un ideal al tuturor inimilor, al tuturor spiritelor, al tuturor minților.
Da, adevărurile universale ale Coran-ului redau acest lucru. El va stăpâni mințile oamenilor, va stimula rațiunea spre a atinge punctul culminant prin rațiune la dimensiunile revelației, apoi va prinde spiritele și, cu mult înaintea celor care își fac o profesie din educarea lor, le va îndrepta spre culmi și va face ca inimile să ajungă în lumea pe care o doresc. De asemenea, va lua spiritualitatea și umorul omenesc, înaripându-le precum o turturea…acolo unde va șchiopăta imaginația, va veni cu spiritualitatea și umorul său…și, tuturor învățăceilor cărora le-a format spiritul, inima, simțămintele, le va deschide larg ușile tuturor instituțiilor economice, sociale, administrative, militare, politice și științifice. El a venit cu mesajul de a-i forma ca excelenți conducători, deosebiți economiști, destoinici politicieni, desăvârșite genii militare pe învățăceii pe care i-a convocat în această lume.
Da, Mesagerul lui Allah a pus în discuție o problemă universală și a dat lecții de economie, de finanțe, de administrare, de instrucție și educație, de justiție, de drept al națiunilor. În concluzie, prin mesajul transmis, El îmbrățișa în totalitate evoluția de astăzi în micro plan. Da, astăzi dacă ar exista cea mai mică deficiență în semnificația acestei cuprinzătoare educații, pe care El a abordat-o ca pe o chestiune de bază și a prezentat-o omenirii, nu s-ar fi constatat adevăratul sens al scopului venirii Lui. Pe când El, vă spune: „Toți profeții care au venit până acum, fiecare în parte, a ridicat o parte a acestui grandios edificiu. Dar, acesta avea într-o parte o breșă care trebuia întregită. Cine trecea pe acolo zicea „oare această bina când va fi terminată?” Au poftit: „Eu sunt cel care o voi termina. Datorită mie acea bina nu are nimic lipsă.„[1]
Pentru confirmarea acestui subiect, în Coran se spune: „Astăzi am desăvârșit Legea voastră.” (Maide [Masa], 5/3). Adică, toți sfinții, inocenții, profeții care au apărut până acum ziceau „oare când se va desăvârși această bina?” Iată că, pe tine te-am trimis ca înfăptuitor, te-am făcut desăvârșit pentru ca tu să desăvârșești acea bina. Dacă eu sunt mulțumit de această credință, am împodobit-o cu temelii de care toți să fie mulțumiți…
Da, Mesagerul lui Allah a venit pentru a întregi lipsurile. Cei care vor căuta deficiențe în mesajul și fundamentele transmise, ar face mai bine să caute deficiențele din capul lor și vidul din sufletele lor. El a fost un întregitor, un realizator al desăvârșirii și un reformator. El a îmbunătățit tot ce era sinuos, a completat lipsurile și a desăvârșit tot ceea ce rămăsese neterminat.
Măreția unui educator o vedem în următoarele caracteristici:
1. Înălțarea spiritului, a eului și a rațiunii
În primul rând: Îndreptarea spiritului, eului și rațiunii umane spre cele mai înalte culmi. Măritul Muhammed (sas) a făcut acest lucru pentru învățăceii și apropiații săi, cu ajutorul lui Allah. Da, le-a înălțat rațiunea, spiritul și eul în punctul maxim.
În Coran se vorbește de patima care duce omul spre rele, acea patimă, care, cu frâul pe care i-l petrece pe după gât, îl duce unde vrea și îl asuprește îndelung…și, în loc să fie un om al spiritului prin ideile și sentimentele sale, îl duce în starea de om al materiei.
Măritul Yusuf (as) s-a refugiat în Allah de răutățile patimei și a zis: „Eu nu mă dezvinovățesc, căci sufletul este cel care ațâțâ spre rău, însă Domnul meu va avea milă de mine.” (Yusuf [Iosif], 12/53). Eul poruncește omului. Dar, este posibil ca, smulgându-te din această stare adâncă cât Lacul Lut, să te înalți spre culmi. Iată ce zice Coran-ul în privința eului: „Suflete ostoit! Întoarce-te la Domnul tău, mulțumit și dând mulțumire!” (Fecir [Zorii], 89/ 27-28).
Coran-ul atrage atenția îndeosebi asupra faptului că, eul poate ieși din starea de „rău” și să înceapă a interoga. Chiar și, pentru că este de acord cu această stare într-o oarecare măsură, jură că regretă amar: „Jur pe sufletul meu dojenitor!” (Kıyame [Învierea], 75/2).
Mai există și un eu, un spirit curat, care este specific apropiaților divinității și acești cunoscători ai caracterului sunt așa de puri și inocenți, încât cei care-i privesc îl văd pe Allah. Un asemenea eu, o asemenea persoană este Măritul Muhammed Mustafa (sas). El și-a adus, în cadrul propriului nivel și în măsura îngăduinței vocației sale, multele sale capacități înnăscute în starea de spirit curat specific profeților. Da, Mesagerul lui Allah, prin maniera de educare și instruire a eului, a arătat cele mai înalte obiective de atins și, cu ajutorul Stăpânului, s-a ajuns acolo. În problema indicării ultimului punct pe care îl pot atinge cu ajutorul rațiunii și a eului, atunci când privim spre epoca luminată a Măritului Muhammed (sas), vedem că acea Persoană, prin mesajul pe care l-a transmis, nu a neglijat nici educația.
2. Universalitatea scopului său
În al doilea rând: Perfecțiunea educatorului, dimensiunea scopului său pot fi măsurate prin dimensiunea curajului și dorinței colaboratorilor. Încă din timpul vieții Măritului Muhammed (sas), învățătorii și călăuzitorii pe care i-a format, erau cei care răspândeau dreptatea pe o suprafață foarte mare, de la Marrakech până la fluviul Öküz. Gândiți-vă că, în acea zi, pe această vastă suprafață, unicul vestitor, învățător, educator era Măritul Muhammed Mustafa (sas). Aceste comunități foarte diferite una față de alta și apărute din diverse triburi precum Turnul Babel, datorită sistemului divin adus de El, găseau leac pentru toate suferințele lor…și oamenii cu caractere diferite, cu natură diferită și formați în culturi diferite, precum iranienii-turanieni, chinezii, aleargă spre El și-l acceptă fără a șovăi cu tot ceea ce a adus. Deci, bazele educației create de El se caracterizau prin aceea că, puteau deveni leac pentru toate suferințele omenirii și erau universale. Dacă este așa, Măritul Muhammed (sas) era cel mai eficace și impresionant dintre toți educatorii ce se perindaseră până atunci. Noi căutăm măreția fiecărui educator în continuitatea bazelor educației create de acesta.
Acum priviți, cu toate că de atunci a trecut atâta timp, cei care au fost formați prin sistemul educativ al Măritului Muhammed (sas), mulți dintre se află la un nivel ce ar trezi invidia îngerilor…și bazele educației create de El chiar și astăzi sunt suficiente pentru a forma o asemenea generație.
Să ne gândim puțin: Măritul Muhammed (sas) se află alături de o comunitate înaintată, capabilă să te facă să uiți cât a fost ea de sălbatică, de nomadă. Din această comunitate sălbatică, nomadă El formează oameni de o seamă cu îngerii, care sunt în stare să conducă omenirea secole de-a randul. Deci, mesajul pe care-l transmite este suficient să salveze omenirea dintr-un salt, dintr-o suflare. Eu personal nu doresc să descriu irealul. Dar, nu pot trece mai departe fără a vă prezenta câteva secvențe care să releve decăderea morală a comunității din timpul apariției Mesagerului lui Allah:
El a apărut în mijlocul unei comunități în care cruzimea, brutalitatea întregeau natura oamenilor: ei beau, practicau jocuri de noroc, comiteau adulter și nu considerau aceste fapte rușinoase. Prostituția devenise aproape ceva oficial. Existau case speciale la ușa cărora fluturau drapele.[2]
Dezonoarea, scandalul ajunseseră la nivelul de a rușina omul. Și, pudoarea mă oprește de a mai scrie și altele…Era imposibil să-i deprinzi unii cu alții, să-i faci să se înțeleagă între ei, să se adune la un loc. Așa cum se exprimă Akif: „Dacă un om nu avea dinți, îl mâncau frații!„
Dezbinarea învăluise toată Peninsula Arabă, precum o boală fără leac. Da, tot ceea ce puteți să vă imaginați ca rău, se afla acolo. Nu se întrevedea nicio posibilitate ca acești oameni să-L asculte pe Măritul Muhammed Mustafa (sas). Dar El a desprins una câte una deprinderile și obiceiurile lor rele și le-a aruncat în spatele Muntelui Kaf. Apoi i-a înzestrat cu cea mai înaltă morală și cu cea mai grandioasă virtute încât, în cel mai scurt timp a trecut în fruntea lumii civilizate, luându-i-se în considerare calitatea de educator.
Da, dintr-o comunitate sălbatică și nomadă, El a construit un popor civilizat, ce nu a putut fi egalat nici în zilele noastre. Pe bună dreptate Moliere zice: „Nu este posibil să indici o a doua comunitate precum cea a Măritului Muhammed (sas), care să fie prielnică îmbunătățirii și încă o chestiune imposibilă și anume, într-un timp scurt ca douăzeci și trei de ani, să îmbunătățești această comunitate, dându-i o înfățișare omenească. Acest lucru a fost posibil numai sub influența Măritului Muhammed (sas).„
Un alt occidental zice: „Omul, de când există și până în epoca Măritului Muhammed (sas), a putut să parcurgă numai 25% din înălțarea predestinată. Însă în epoca Lui, această cifră a crescut perpendicular, ajungând la 50%. Toate eforturile depuse de atunci și până astăzi de-abia au reușit să atingă 75%.” Conform acestei sincere mărturisiri, roadele efortului colectiv al tuturor profeților și filosofilor de la Măritul Adam și până la Mesagerul lui Allah, al tuturor marilor oameni de stat și al oamenilor de știință, au atins sau nu rezultatele obținute de Mesagerul lui Allah într-o perioadă de 23 de ani. Adică, cu toate dezvoltările tehnice, în cele paisprezece secole trecute, omenirea a putut ajunge la 25% din nivelul atins de El. Restul de 25% se va putea realiza de-acum încolo, dacă omenirea va mai exista.
Iată, acesta este Măritul Muhammed! Și, iată că, serviciul adus de El omenirii, este deschis conștiințelor sănătoase. În legătură cu acest subiect, Enciclopedia Britanică zice: „În istoria omenirii au existat mulți mari reformatori. În rândurile lor există și profeți. Aceștia au realizat mari succese. Dar, nici unul din ei nu a expus atâtea succese precum Măritul Muhammed.„
Vehil, considerat un cercetător cinstit, spune: „Fiecare mare om a lăsat în urma sa o amprentă. Există o amprentă a profeților, o amprentă a reformatorilor, o amprentă a inovatorilor și o amprentă a marilor oameni de stat. Și Măritul Muhammed (sas) și-a lăsat amprenta. În așa fel încât, atunci când spui „amprentă”, numai El ne vine în minte. Și într-o măsură ce nu are comparație.” Această persoană este un om care a luat premiu pentru știință. Poate depune mărturie prietenul, dușmanul; nu știu ce vor face inculții din rândurile noastre…
Allah (cc) ne arată însușirile Sale: „Allah crapă grăuntele și sâmburele. El scoate viul din mort, după cum El scoate mortul din viu. Așa este Allah.” (En’am [Vitele], 6/95). Allah scoate din lucruri neînsuflețite, viețuitoare. (Dă viață pietrei, pământului și dă cărbunelui străluciri de diamant).
Allah (cc), prin aceste grandioase, teribile și amețitoare însușiri, parcă îl încuraja pe Măritul Muhammed (sas)…În acel crud pustiu, în Peninsula Arabă, în rândul acelor oameni nomazi, Măritul Muhammed (sas) a luat în mâinile sale piatra, pământul, cărbunele, arama și a modelat din acestea aur curat precum niște Ebu Bekir, Ömer, Osman, Ali, Halid, Ukbe bin Nafi, Tarık bin Ziyad.
Până în momentul apariției în acel mediu a Profetului nostru ca profet și până în momentul cunoașterii acestui mare și grandios profet, și acești oameni aveau o rațiune, o inimă, un suflet, o conștiință, o vocație. Mesagerul lui Allah nu a completat aceste forțe. Poate că le-a folosit și în locul acelor teribile forțe a așezat forțe și puteri cu mult mai mari. Cel mai potrivit exemplu, după spusele unui mare cugetător este: „Ömer înainte de İslam, Ömer după İslam.” Înainte de İslam, Ömer era predispus să devină un om cu greutate, grandios, să pășească pe calea măreției. Faptul că, în tinerețe se lua la întrecere cu oricine, se alătura oricui, stăpânea ușor cămilele, are importanță pentru a releva ce fel de germene exista în el. După İslam însă, a devenit un om cu suflet delicat și sensibil, care nu călca peste o furnică, nu sfărâma o sămânță. Mărinimia și delicatețea lui erau atât de vaste și atotcuprinzătoare încât, se zicea despre el: „La traversarea Eufratului dacă o oaie cădea în apă și se îneca, Allah îi va cere socoteală.„[3]
Iată că, Ömer (ra) și alții ca el, atinseseră un nivel cu mult deasupra celorlalți oameni, datorită educației primite de la Mesagerul lui Allah. Da, Mesagerul lui Allah forma asemenea oameni dintr-o comunitate crudă, nomadă și care-și apăra obiceiurile-căci aceste obiceiuri se impregnaseră în sângele și venele lor.
Acum, cu ajutorul unui mic exemplu, să mai dezvoltăm puțin subiectul: Prin toate posibilitățile sale, statul încearcă să stopeze un mic obicei precum fumatul. Ce să se renunțe, nu suntem în stare să reducem consumul de tutun la un nivel normal! Acest lucru nu se întâmplă numai la noi, ci în întreaga lume. În fiecare zi se organizează conferințe, simpozioane împotriva fumatului. Lumea științifică și medicală se coalizează pentru a atrage atenția asupra faptului că fumatul este cauza cancerului de gât, esofag, cerul gurii, etc. și statisticile explică că proporția a ajuns la 95%, dar toate aceste eforturi nu reușesc să facă pe nimeni să renunțe la acest viciu.
Pe când oamenii acelor timpuri aveau înrădăcinate în natura lor obiceiuri precum fumatul, care le pătrunsese în sânge și vene, Mesagerul lui Allah, dintr-o suflare a retezat de la rădăcină aceste obiceiuri și le-a înlocuit cu cea mai frumoasă morală, cu cele mai frumoase deprinderi. I-a înzestrat în așa fel încât, îngerii i-au privit cu invidie.
Cei care îi priveau, ziceau: „O, Allah! Aceștia nu sunt îngeri, dar sunt ființe mai înaintate decât îngerii!” Atunci câd vor trece peste punte, lumina emanată de ei va străluci ca și cum ar stinge raiul, toți îngerii vor fi uimiți și vor zice: „Cei care trec sunt profeți sau îngeri?” Pe câd ei nu sunt nici profeți și nici îngeri. Ei sunt drept-credincioșii Măritului Muhammed Mustafa (sas). Ei au fost formați de sistemul lui educativ.
Abdullah b. Mesud era un om care păștea oile lui Ukbe b. Ebi Muayt.[4] Mesagerul lui Allah l-a inclus în sistemul de învățământ și a format din el un asemenea călăuzitor încât, se poate spune că școala de la Kufe este opera acestui renumit companion. Gândiți-vă că, Alkame, Nehâi, Hammad, Sevrî, Ebu Hanife au fost elevii acestei școli. Acești oameni mari, care au atins culmea în domeniile lor, și-au extras știința din izvoarele lui İbn-i Mesud. Iar İbn-i Mesud era păstor de origine. (Să ne jertfim sufletele acestui păstor!). Iată că, Mesagerul lui Allah forma asemenea genii dintr-un păstor de cămile.
De mult timp există câțiva mari savanți musulmani, care se află în atenția lumii științifice occidentale încât, au devenit subiect pentru tomuri întregi. Unul dintre aceștia, celebritate în domeniul dreptului, este İmam-ı Azam Ebu Hanife. În ceea ce privește marea lui inteligență, Solon și Hammurabi pot să-i fie ucenici…Pe când Ebu Hanife, prin măreția lui amețitoare, face parte dintre învățăceii Mesagerului lui Allah, este elevul elevului păstorului de cămile, İbn-i Mesud. Iertare și iarăși iertare lui Allah-să nu se creadă că doresc să-i micșorez meritele lui Ebu Hanife, căci vorbele au fost rostite ca subiect de exprimare a măreției maestrului maeștrilor. Da, acest lucru se datorează educației și formării de către Măritul Muhammed (sas) încât, din oameni care nu erau nimic, a făcut oameni foarte înzestrați. Din morți au apărut cei vii, iar din cărbune, diamant.
Tot sub influența acelei educații, un rob berber a depășit Constelația lui Hercule, și-a schimbat numele și a relatat întregii lumi lucruri pe care nu le știau și nu le aflaseră până în acea zi, expunându-le lucruri minunate care depășeau cunoașterea lor. Până în momentul cunoașterii musulmanilor, apusenii nu știau ce înseamnă nesocotirea vieții, dorința de sacrificiu, așteptarea morții. De aceea, în acea zi, nu au putut înțelege cum a trecut Tarık în Andaluzia, apoi cum și-a dat foc la corăbii, cum a nimicit oastea spaniolă de noauăzeci de mii de ostași cu aproximativ cinci mii de oameni ai săi și au fost uimiți că, în cele mai pesimiste situații el era liniștit. În fața dușmanului, care depășea efectivele lui de douăzeci de ori, și-a adunat soldații și le-a zis: „Ostașii mei! În fața voastră este dușmanul cât marea, iar în spatele vostru este marea ca dușman. Ori veți fugi și veți fi loviți din spate, fiind umiliți, ori veți lupta și veți fi victorioși, regăsindu-vă cu Allah.„
Istoricul ne zice: „Într-un timp scurt de câteva ore, Tarık împreună cu oastea sa a lovit dușmanul, învingându-l…” Și Tarık era în palatul unde se afla tezaurul regelui din Toledo. Priviți acum la starea de azi a robului de ieri…Priviți și străduiți-vă să vedeți adâncimea sensului insuflat sufletelor de către İslam! El a pășit peste comorile regelui și zice către sine însuși: „Tarık! ieri erai un rob cu zgardă la gât; Allah ți-a dat libertate. Apoi ai devenit un comandant! Astăzi ai cucerit Andaluzia și te afli în palatul regelui. Nu uita! Măine te vei afla în fața lui Allah!„
Doamne! Ce semnificație extraordinară, adâncă are acest lucru? De obicei, cei care ajung la asemenea culmi, plecând de jos, au un sentiment de inferioritate și, din această cauză, fac paradă de acest lucru, se mândresc, se laudă, vor tot timpul să le povestească oamenilor despre sine. (Vedem acest lucru, cu toată rușinea, la diferitele clase sociale).
Ce fel de educație este aceasta, care face dintr-un rob, de la care te așteptai să fie lacom și zgârcit, un om de onoare, un om calculat și experimentat!
Tot un asemenea om, care a fost format sub educația Lui, Ukbe bin Nafi, cucerind Africa de la un capăt la altul și oprindu-se la Oceanul Atlantic, călare pe un cal în apa până la genunchi, cu chipul întors spre ceruri, astfel își exprimă sentimentele față de Cel Drept: „O, Allah! Dacă nu mi-ar fi apărut în față această mare tiranică, aș fi dus numele Tău, izvor de lumină, până-n zările lumii, dincolo de mare!„[5]
În legătură cu aceste cuvinte, Abdulhak Hamit spune: „Nu știu dacă aceste cuvinte ale lui Ukbe bin Nafi sau glasul sfinților ce ajunge la ceruri se află la înălțime?[6]
După părerea mea, și îngerii aveau o asemenea dorință și de aceea se chinuiau. Dar Ukbe era altfel, el luase lecții pe băncile Măritului Muhammed Mustafa (sas), era un ucenic al învățăturilor Lui…
El a abordat oamenii cu toate forțele minții, inimii, conștiinței, nu a deformat nici unul din aceste simțăminte, dimpotrivă, le-a biciuit și, din oameni cu cele mai rele caractere, cele mai rele temperamente a format oameni cu cele mai frumoase caractere. Îndeplinirea atâtor obiective în atâtea talente și capacități se putea explica numai prin faptul că era Profet. Deoarece, în îndeplinirea lor nu exista nimic fals.
[1] Buhârî, Menâkıb, 18; Müslim, Fezâîl, 20-23; Müsned, 2/257, 398
[2] Buhârî, Nikâh, 36; Ebu Dâvud, Talak, 33
[3] Taberî, Târih, 5/195; Ebu Nuaym, Hilye, 1/53; İbn Sa’d, Tabakat, 3/305
[4] Müsned, 1/379; İbn Sa’d, Tabakat, 3/150
[5] İbn Esîr, el-Kâmul, fi’t-Târîh, 4/106
[6] Abdülhak Hamid Tarhan, Tarık Piyesi
